Document. Iohannis întoarce la Parlament legea care-i scuteşte pe jurnalişti de impozitul pe venit. Ce argumente invocă preşedintele

Klaus Iohannis nu acceptă scutirea impozitului pe venit pentru jurnalişti

Klaus Iohannis a cerut reexaminarea legii prin care jurnaliştii sunt scutiţi de impozitul pe venit, potrivit unui document obţinut de Adevărul. ”Generează riscul îndepărtării de la principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi, implicit, cel al echităţii fiscale”, arată şeful statului. Proiectul a fost iniţiat de Valeriu Steriu (PSD). Parlamentul poate ignora solicitarea preşedintelui, în acest caz Iohannis fiind obligat să promulge legea

Principalele argumente invocate de preşedintele Klaus Iohannis pentru a întoarce Codul fiscal (Legea 227/2015) la reexamniare: 

• Generează riscul îndepărtării de la principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi, implicit, cel al echităţii fiscale.
• Echitatea, proporţionalitatea, rezonabilitatea şi nediscriminarea sunt criterii minimale ce trebuie avute în vedere de legiuitor atât la stabilirea prin lege a unui impozit, cât şi cu ocazia acordării unor scutiri de la executarea obligaţiilor fiscale. 
• Orice politică fiscală/regim fiscal ce cuprinde tratamente diferite pe baza criteriului categoriei de contribuabil trebuie să fie susţinută/susţinut de o justificare adecvată şi obiectivă, fundamentată economic şi social.Or, din instrumentele de motivare ale iniţiativei legislative supuse reexaminării nu pot fi identificate acele necesităţi economico-sociale ori acea situaţie conjuncturală, ce ar impune acordarea scutirii de la plata impozitului pe venit pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi de jurnalism.
• Simplele susţineri din cuprinsul expunerii de motive potrivit cărora „mass-media din România se află într-o situaţie economică foarte dificilă” ori că „piaţa mass-media se restrânge atât în privinţa operatorilor, cât şi a forţei de muncă” - chiar dacă sunt reale - nu sunt de natură a suplini fundamentarea soluţiei legislative propuse.
• Semnalăm că o asemenea motivare/evaluare, de natură să contureze, de această dată, raţiunea avută în vedere de legiuitor la instituirea acestei noi reglementări, nu este pusă în evidenţă nici prin documentele şi dezbaterile parlamentare.

Citeşte întreaga cerere de reexaminare formulată de preşedintele Klaus Iohannis:

1. În opinia noastră, soluţia legislativă a definirii activităţii de jurnalism în cadrul Codului fiscal ridică cel puţin două aspecte problematice. Potrivit obiectului de reglementare, dar şi titlului marginal, art. 7 din Legea nr. 227/2015 cuprinde definiţiile legale ale termenilor comuni, frecvent utilizaţi în cadrul Codului fiscal. În acest sens, art. 7 prevede explicitarea unor noţiuni specifice unui act normativ cu caracter extrem de tehnic, utilizate în tot cuprinsul Codului fiscal, cum sunt cele de autoritate fiscală, contract de leasing, comision, dividend, dobândă, impozit pe profit, mijloc fix, redevenţă, titlu de participare, valoare fiscală, reţinere la sursă, şi aşa mai departe. Din această perspectivă, opţiunea plasării unei definiţii ce vizează o noţiune care nu se mai regăseşte în nicio altă normă din cuprinsul Codului fiscal – cu excepţia prevederii nou introduse la art. 60 din legea transmisă la promulgare – vine în contradicţie cu întreaga concepţie normativă a Legii nr. 227/2015. În plus, semnalăm că poziţionarea acestei definiţii legale în conţinutul unei norme ce are drept scop sistematizarea unor termeni de specialitate frecvent utilizaţi în Codul fiscal contravine şi prevederilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care impuneau, în această situaţie, includerea definiţiei legale în cauză cel mult într-un alineat subsecvent normei prin care se instituie scutirea de la plata impozitului a persoanelor care înregistrează venituri ca urmare a desfăşurării activităţii de jurnalism. 

Pe de altă parte, considerăm că definirea legală a activităţii de jurnalism fără asigurarea unei corelări cu cadrul legislativ general aplicabil mass-mediei - Legea audiovizualului nr. 504/2002 şi/sau Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe - poate conduce la confuzii şi probleme în aplicare atât cu privire la sfera de cuprindere a activităţii, cât şi la exercitarea unei profesii ce ţine direct de libertatea de exprimare, generând inclusiv riscul îndepărtării de la principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi, implicit, cel al echităţii fiscale. În consecinţă, faţă de argumentele invocate, considerăm că opţiunea legiuitorului de a include în Codul fiscal definiţia legală a activităţii de jurnalism, astfel cum este prevăzută prin legea transmisă la promulgare, se impune a fi reanalizată de către Parlament atât din perspectiva conţinutului normativ al Codului fiscal, cât şi din cea a corelării cu actele normative în materie. Totodată, în scopul asigurării unei înţelegeri corecte şi a evitării oricăror interpretări greşite, considerăm că este necesar ca această noţiune să fie reanalizată şi sub aspectul sferei sale de cuprindere, care nu poate rămâne exclusiv la nivel infralegal.

2. Prin art. unic pct. 2 din legea supusă reexaminării, art. 60 din Codul fiscal se completează cu un nou punct, pct. 41, potrivit căruia vor fi scutite de la plata impozitului pe venit persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1) – (3) şi pentru veniturile din drepturile de proprietate intelectuală, ca urmare a desfăşurării activităţii de jurnalism, în condiţiile stabilite prin ordin comun al ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice.

Echitatea, proporţionalitatea, rezonabilitatea şi nediscriminarea sunt criterii minimale ce trebuie avute în vedere de legiuitor atât la stabilirea prin lege a unui impozit, cât şi cu ocazia acordării unor scutiri de la executarea obligaţiilor fiscale. Astfel, stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat intră, potrivit Legii fundamentale, în competenţa exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul de a stabili cuantumul impozitelor şi al taxelor şi de a acorda exceptări sau scutiri de la plata acestora în favoarea anumitor categorii de contribuabili, pentru anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării în perioadele respective. Însă, în raport cu această competenţă, Curtea Constituţională a statuat că „fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni” (Decizia nr. 3/1994, Decizia nr. 176/2003, Decizia nr. 940/2010, Decizia nr. 1.394/2010 şi Decizia nr. 39/ 2013).

În opinia noastră, orice politică fiscală/regim fiscal ce cuprinde tratamente diferite pe baza criteriului categoriei de contribuabil trebuie să fie susţinută/susţinut de o justificare adecvată şi obiectivă, fundamentată economic şi social. Numai în acest mod, reglementările ce instituie regimuri juridice derogatorii de la cadrul general aplicabil tuturor cetăţenilor se pot constitui în instrumente necesare pentru punerea în aplicare a soluţiilor de dezvoltare economică şi socială, ce răspund unei nevoi sociale reale.

Or, din instrumentele de motivare ale iniţiativei legislative supuse reexaminării nu pot fi identificate acele necesităţi economico-sociale ori acea situaţie conjuncturală, ce ar impune acordarea scutirii de la plata impozitului pe venit pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi de jurnalism. În acest context, simplele susţineri din cuprinsul expunerii de motive potrivit cărora „mass-media din România se află într-o situaţie economică foarte dificilă” ori că „piaţa mass-media se restrânge atât în privinţa operatorilor, cât şi a forţei de muncă” - chiar dacă sunt reale - nu sunt de natură a suplini fundamentarea soluţiei legislative propuse. Potrivit Legii nr. 24/2000, aceste instrumente de motivare ar fi trebuit să pună în evidenţă existenţa unei evaluări concrete şi reale, susţinute de date/informaţii/statistici concrete, relevante, o apreciere obiectivă a dinamicii sectorului vizat, de natură să justifice instituirea unui alt regim fiscal pentru persoanele ce înregistrează venituri din activitatea de jurnalism.

Totodată semnalăm că o asemenea motivare/evaluare, de natură să contureze, de această dată, raţiunea avută în vedere de legiuitor la instituirea acestei noi reglementări, nu este pusă în evidenţă nici prin documentele şi dezbaterile parlamentare. Din această perspectivă, se impune ca dispoziţiile art. unic pct. 2 din legea transmisă la promulgare să fie reanalizate de Parlament pe baza unor date şi analize concrete şi fundamentate, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000. În plus, în contextul unei accentuate contestări publice chiar din partea destinatarilor normei - care văd această reglementare în relaţie directă cu deontologia jurnalistică - apreciem că reexaminarea soluţiei legislative preconizate ar trebui să se realizeze printr-un dialog real cu toţi actorii implicaţi. Faţă de argumentele expuse mai sus şi având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

***

Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional, a adoptat la începutul lunii februarie propunerea legislativă pentru completarea Codului fiscal. Principala modificare: jurnaliştii şi tehnicienii în radiodifuziune şi televiziune să fie scutiţi de la plata impozitului pentru veniturile din salarii, asimilate salariilor şi din drepturile de proprietate intelectuală.