Câtă imunitate are preşedintele României şi ce mesaj subtil i-a transmis CCR lui Klaus Iohannis

Traian Băsescu, preşedintele României, şi Augustin Zegrean, preşedintele CCR

Curtea Constituţională a arătat cele două feţe ale imunităţii prezidenţiale: iresponsabilitatea - protecţia pentru declaraţiile politice, şi inviolabilitatea - suspendarea temporară a urmăririi penale. Magistraţii CCR l-au avertizat, fără a-l nominaliza, pe viitorul preşedinte, Klaus Iohannis, că nu poate renunţa după bunul plac la imunitatea prezidenţială.

Curtea Constituţională (CCR) a decis, cu unanimitate de voturi, în 13 noiembrie, suspendarea urmării penale a preşedintelui pe motiv că se bucură de imunitate constituţională, după ce senatorul PSD, Gabriela Firea, a făcut o plângere la Parchetul General împotriva lui Traian Băsescu, acuzându-l de şantaj. Preşedintele spusese într-o emisiune televizată că senatoarea ar trebui să se uite la ce face soţul său, primar la Voluntari, că “s-ar putea să nu-l mai găsească seara acasă”. Parchetul a suspendat anchetarea preşedintelui, întrucât Constituţia spune că preşedintele are imunitate, iar senatoarea a atacat decizia procurorilor atât la Înalta Curte, cât şi la Curtea Constituţională.

Gabriela Firea reclama faptul că preşedintele are imunitate doar în cazul declaraţiilor politice, la fel ca parlamentarii, nu şi imunitate penală. Ieri, CCR a publicat motivarea hotărârii din noiembrie şi a explicat, pe îndelete, câtă imunitate are şeful statului şi cum se manifestă ea.

Magistraţii constituţionalişti au arătat că imunitatea preşedintelui se manifestă prin două noţiuni juridice: iresponsabilitatea şi inviolabilitatea. Apoi, judecătorii definesc, amplu, cei doi termeni. Primul se referă la spectrul politic, al doilea vizează partea penală. „Iresponsabilitatea este protecţia pe care o are Preşedintele României de a nu răspunde juridic pentru opiniile sale politice exprimate în exercitarea atribuţiilor mandatului“, se arată în motivarea Curţii. Astfel, preşedintele se bucură de exact aceeaşi imunitate pe care o au şi parlamentarii, care nu pot fi traşi niciodată la răspundere pentru opiniile lor politice, nici în timpul mandatului, dar nici după încheierea acestuia. „Constituţia încurajează titularul mandatului în adoptarea unui rol activ în viaţa politică a societăţii, întrucât înlătură răspunderea juridică a acestuia pentru opiniile politice exprimate în exercitarea funcţiei de demnitate publică“, mai spun magistraţii despre poziţiile publice ale preşedintelui.

Preşedintele poate fi acuzat doar de trădare
Cel de-al doilea termen – inviolabilitate - face distincţia clară dintre parlamentari şi preşedinte în ceea ce priveşte imunitatea. „Inviolabilitatea presupune un set de reguli privind urmărirea penală, trimiterea în judecată sau o serie de măsuri preventive, precum percheziţionarea, reţinerea sau arestarea“, spun magistraţii CCR, referindu-se la inviolabilitatea parlamentarilor. Cu alte cuvinte, parlamntarii se bucură de inviolabilitate, dar pot fi, totuşi, reţinuţi sau percheziţionaţi numai cu aprobarea Camerei din care fac parte.

Apoi, în motivare, magistraţii CCR prezintă, în contrapondere, modul în care acţionează inviolabilitatea asupra preşedintelui. „Dispoziţiile constituţionale referitoare la inviolabilitatea parlamentarilor nu sunt aplicabile şi Preşedintelui României, în privinţa căruia, inviolabilitatea poate fi înlăturată doar în cazul prevăzut de art.96 din Constituţie, care stabileşte posibilitatea Parlamentului de a-l pune sub acuzarea pentru înaltă trădare“, mai explică CCR.

Mai precis, în afara de acuzaţia de înaltă trădare, în cazul preşedintelui se suspendă automat cercetarea penală până când îşi termină mandatul. Dar asta nu înseamnă că nu va mai răspunde pentru faptele sale penale niciodată, pentru că „titularul mandatului rămâne răspunzător, conform legii, pentru toate actele şi faptele care nu au legătură cu opiniile sale politice şi care au fost săvârşite înainte sau în perioada în care a exercitat funcţia publică“, mai spun magistraţii CCR. „Cu privire la aceste acte şi fapte, Preşedintele este răspunzător, sub rezerva suspendării pe perioada deţinerii mandatului a tuturor procedurilor de cercetare penală, ca efect al inviolabilităţii mandatului de Preşedinte al României“, se mai arată în motivarea Curţii.

Urmări
Ce efecte au cele două dimensiuni ale imunităţii - iresponsabilitatea şi inviolabilitatea? Răspunsul îl găsim tot în motivarea CCR. „Spre deosebire de inviolabilitate, iresponsabilitatea are o calitate absolută în ceea ce priveşte durata efectelor ei: protecţia se menţine şi după expirarea mandatului Preşedintelui în ceea ce priveşte opiniile exprimate în timpul acestuia“, se arată în decizia Curţii. Deci, la fel ca în cazul parlamentarilor, preşedintele nu poate fi tras la răspundere niciodată pentru opiniile politice, indiferent pe cine ar derenaja.

Cât priveşte inviolabilitatea, deşi pare o favoare făcută preşedintelui, pentru că îl apără de răspundere penală pe timpul mandatului, aceasta aduce, pe de altă parte, şi un mare dezavantaj: îngheaţă termenul de prescripţie al faptei în momentul săvârşirii ei. „Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal“, mai arată magistraţii CCR, citând din Codul Penal.

„Dispoziţia legală“ în cazul preşedintelui este exact inviolabilitatea prevăzută de Constituţie. Cu alte cuvinte, posibilele fapte penale ale preşedintelui rămân suspendate pe timpul mandatului într-o bulă atemporală. Spre exemplu, să luăm cazul Gabrielei Firea, care, în luna aprilie, s-a prezentat la Parchet acuzându-l pe Traian Băsescu de şantaj. Plângerea s-a a fost suspendată până pe 22 decembrie, când expiră mandatul preşedintelui. Apoi, Parchetul poate începe cercetarea penală a lui Traian Băsescu, ca şi cum fapta s-ar fi săvârşit în data de 22 decembrie, nu în aprilie. „Imunitatea este inerentă mandatului de demnitate publică, pe perioada exercitării acestuia, iar nu persoanei care ocupă temporar această funcţie“, încheie CCR.

Mesaj subtil către Klaus Iohannis
În plină campanie electorală, Klaus Iohannis anunţa, în pripă:. „Primul lucru la care vreau să renunţ este imunitatea preşedintelui României“, spunea Iohannis. Deşi în motivare nu apare numele niciunui preşedinte, magistraţii CCR au lăsat un avertisment aluziv: „Imunitatea are caracter imperativ, neconstituind un drept subiectiv de care titularul poate uza sau la care poate renunţa după propriul interes“, mai scriu judecătorii CCR.