Amnistia din 1922. Cum arăta documentul prin care erau „iertaţi“ 200 de comunişti pentru faptele lor
0
Guvernul condus de Ion I.C. Brătianu a decis, în iunie 1922, amnistierea a 200 de persoane, măsură luată pentru a-i ierta pe o parte din comuniştii care votaseră pentru aderarea partidului lor la Internaţionala a III-a şi care erau parte a „Procesului din Dealul Spirii“.
Procesul din Dealul Spirii, desfăşurat în perioada ianuarie-iunie 1922, este cel mai mare proces anticomunist din perioada interbelică . Aproape 300 de comunişti au fost judecaţi, majoritatea pentru afilierea la Internaţionala a III-a comunistă, activităţi ilegale sau pentru terorism, aşa cum a fost cazul unui grup mic de inculpaţi.
De la bun început este necesarea să fie făcută distincţia între loturile de acuzaţi cu toate că în primă instanţă ei au fost judecaţi „la pachet”. Majoritatea celor inculpaţi au fost arestaţi în ultima zi a Congresului Partidului Socialist (considerat şi primul Congres al Partidului Comunist din România (PCdR)), la 12 mai 1921, fie fuseseră implicaţi în greva generală din octombrie 1920. Printre cei reţinuţi erau nume importante : Gheorghe Cristescu (primul secretar general al PCdR), Moscu Cohn (cel care distribuia fondurile venite dinspre Moscova), Alexandru Dobrogeanu-Gherea (fiul celebrului teoretician socialist Constantin Dobrogeanu-Gherea) sau Ilie Moscovici, care deşi era liderul facţiunii social-democrate, fusese reţinut.
În al doilea lot de reţinuţi erau persoanele responsabile de atentatul cu bombă de la Senat din 8 decembrie 1920, printre care Max Goldstein sau Saul Ozias. În urma exploziei bombei artizanale mai mulţi politicieni îşi pierduseră viaţa: Dimitrie Greceanu (ministrul Justiţiei), Demetrie Radu, Spirea Gheorghiu.
După câteva luni de proces, în condiţiile în care majoritatea acuzaţilor erau arestaţi pentru delicte politice, Guvernul şi Regele Ferdinand decid amnistierea acestora. Mai precis, doar a celor acuzaţi pentru ideile lor politice, urmând a fi judecaţi şi închişi numai cei care se făcuseră vinovaţi de acţiuni violente împotriva regimului politic. Măsură luată de Regele Ferdinand venea şi în contextul căsătoriei fiicei sale Maria cu Alexandru al Iugoslaviei, precum şi a însănătoşirii principesei Elisabeta, după cum arăta o notă a Siguranţei Generale din 2 iunie 1922.
Redăm olograf decretul de amnistie din 6 iunie 1922:
„Decret de amnistiţie
Prin Graţia lui Dumnezu şi Voinţa Naţională, Rege al României. La toţi de faţă şi viitor sănătate. Asupra raportului preşedintelui Consiliului de Miniştri şi al miniştrilor, secretarii noştri de Stat la departamentele de Justiţie şi Răsboi, în virtutea prerogativei acordate nouă prin art. 93 din Constituţie, am decretat şi decretăm.
Art.1. Dintre infracţiunile contra siguranţei interioare şi exterioare a Statului prevăzute de art. 53 titlul II adiţional din Codul Justiţiei militare şi art. 67-93 inclusiv din Codul penal şi săvârşite până la data publicării decretului de faţă, sunt şi rămân amnestiate următoarele.
a.Provocarea sau participarea la greve, fie că au fost pedepsite de lege asupra conflictelor colective de muncă fie, art. 53 titlul II adiţional din codul justiţiei militare sau art. 224, 225 şi 226 din acelaş cod.
b.propaganda clandestină sau publică de idei împotriva formei de guvernământ şi a ordinei sociale şi poltiice săvârşite prin viu grai, prin întruniri, broşuri, anifeste sau orice alte mijloace, afară de cazul când acele scrieri au fost răspândite în cazărmi.
c.Faptele care cad sub prevederile legi asupra spionajului pe timp de pace comise până la publicarea decretului de faţă afară de cele enumerate la art. I alin. a, b, c, aceiaşi lege.
d.Infracţiunile săvârşite după 1 Aprilie 1921 de personalul instituţiilor militarizate în timpul sau cu ocazia serviciului încredinţat lor.
e.Contravenţiile săvârştite de supuşii români la legea asupra paşapoartelor şi la ordonanţele comandamentelor militare, privitoare la trecerea frontierei afară de cazuri când infratorii s-au făcut vinovaţi şi de alte fapte pedepsite de legi şi chiar dacă aceste fapte sunt amnistiate prin prezentul decret.
g.Rebeliunile prevăzute şi pedepsite de art. 170-179 din C. penal.
h.Delictele electorale şi de presă.
Art.2. Beneficiază de dispoziţiunile acestui decret infracţiunile nedescoperite sau în curs de cercetare, de instrucţiune, sau de judecată precum şi cele pedepsite şi executate sau acelea care au făcut obiectul vreunei decret de graţiere.
Art.3. Sunt excluse de la amnistiere următoarele fapte:
a.Crimele şi delictele de înaltă trădare contra siguranţei interioare şi exterioare a Statului, afară de acelea prevăzute de articole de mai sus ale acestui decret.
b.Spionajul militar.
c.Infracţiunile prevăzute în articolul 1 din acest decret săvârşite de militari activi sau de cei de rezervă aflaţi sau chemaţi sub drapel, precum şi cele pedepsite în contumacie, ori care ar fi calitatea vinovaţilor.
d.Atentatele: tipărirea sau răspândirea de manifeste. Se îndeamnă la săvârşirea atentatelor.
Art.4.Drepturile pecuniare ale părţilor lezate prin infracţiunile care se amnestiază prin acest decret rămân neatinse şi pot fi urmărite pe calea civilă.
Art.5. Preşedintele Consiliului de miniştrii şi miniştrii secretari de Stat la departamentele de Justiţie şi Răsboi, sunt însărcinaţi cu aducerea la îndepliniere a acestui decret.
Preşedintele Cons. de Miniştrii - I.I.C. Brătianu
Ministru de Justiţie - I.Th. Florescu
Ministru de Răsboiu, - General Mărdărescu”
Iniţial, de această amnistie beneficiază 200 de persoane din procesul comuniştilor, însă în urma unui act adiţional au fost eliberate încă 16 persoane acuzate.
„Ghinioniştii“
Pe de altă parte, grupul „teroriştilor“ va primi ani grei de închisoare, cele mai mari pedepse fiind ale lui Max Goldstein (muncă silnică pe viaţă), Leon Lichtblau (muncă silnică pe viaţă, fiind condamnat în contumacie), Paul Goldstein (muncă silnică pe viaţă, fiind condamnat în contumacie), Rebeca Goldstein (muncă silnică pe viaţă), Saul Ozias (10 ani de închisoare), Constantin Agiu (8 ani) şi Lupu Goldstein (5 ani).
Se încarcă comentariile...
