VIDEO EXCLUSIV După doi ani de tăcere, Cosmin Olăroiu a acordat primul interviu presei din România

Din Dubai, Oli a vorbit, în premieră, despre procesul în care s-a cerut expulzarea sa din Emirate, dar n-a ocolit nici subiectele despre fotbalul din România. Tehnicianul de 44 de ani a cerut clemenţă pentru Gigi Becali şi a comentat posibilitatea de a prelua, cândva, echipa naţională.

Olăroiu are parte de un sezon infernal, însă, paradoxal, problemele antrenorului nu s-au văzut, cel puţin până acum, la nivelul rezultatelor. După 15 etape, Al-Ahli, vicecampioana şi gruparea cu care românul a semnat în vară e pe locul 1, la trei puncte de locul 2 şi la zece „lungimi“ de Al-Ain, grupare cu care Oli a luat ultimele două titluri în Emirate. 

„Plătesc pentru că am fost corect“

„Weekend Adevărul“: Pe scurt, eraţi sub contract cu Al-Ain, atunci când v-aţi dus la Al-Ahli?

Cosmin Olăroiu: Nu. La Al-Ain, eu am încheiat orice raport de muncă începând cu 30 iunie 2013 prin scrisoarea pe care am trimis-o clubului. Apoi, într-o altă scrisoare, publicată în presa locală, mi-am luat la revedere de la suporteri.

Al-Ain susţine că acordul cu dumneavoastră era valabil până în iulie 2014 şi că l-aţi încălcat.

Ei s-au prezentat în faţa comisiei cu copia unui contract semnat de mine, dar nesemnat şi neştampilat de ei. Cu asta, cred că am spus totul.

Dacă aveţi toate aceste argumente, atunci cum de aţi fost suspendat şase luni?

A doua comisie, fiindcă prima mi-a dat mie câştig de cauză, s-a legat de un articol din contract în care scrie că, dacă pe durata înţelegerii mele cu Al-Ain, eu plec de la ei în timpul sezonului, atunci n-am voie să semnez cu un alt club din Emirate şi să intru în competiţie cu Al-Ain în acel sezon. Dar aici apar două probleme mari.

Care?

În primul rând, orice contract poate fi terminat, ori cu acordul părţilor, ori unilateral. Cum Al-Ain m-ar fi putut concedia, cât eram sub contract cu ei, şi eu aveam dreptul de a pleca. Apoi, o problemă esenţială, care anulează şi clauza la care Al-Ain face referire şi pe baza căreia comisia m-a suspendat. Eu n-am plecat de la club în timpul sezonului, ci după terminarea lui. 

Şi, totuşi, Al-Ain nu face niciun pas înapoi. De ce?

Tot ce păţesc eu acum e pentru că am făcut o greşeală: am fost corect. Probabil, n-ar fi trebuit să fiu aşa, dar nu regret, chiar dacă am ajuns în situaţia asta. Încă înainte de terminarea sezonului, în mai 2013, eu le-am spus celor de la Al-Ain că, din punctul meu de vedere, echipa a ajuns la o capacitate maximă. Le-am zis că e foarte greu ca din acest moment Al-Ain să progreseze, la ce se întâmplă şi la cum văd eu lucrurile.

Reacţia lor?

Mi-au făcut o ofertă, la fel de mare, ca cele pe care le aveam din alte părţi. Era un contract mai mare faţă de ce avusesem până atunci, dar nu mi s-a părut corect ca eu să rămân pe mai mulţi bani la Al-Ain şi să fac mai puţin. De ce? Pentru că, la sfârşit de an, când n-am fi fost campioni sau am fi fost într-o situaţie mai dificilă, mi s-ar fi spus: „Ştii, tu ai primit mai mulţi bani decât în sezonul trecut, dar ai avut rezultate mai slabe“. Şi atunci, am zis că mai bine pentru mine e să merg în altă parte, să am o nouă motivaţie, o nouă provocare, decât să stau aici, iar, la final, oamenii să zică, supăraţi, că eu i-am păcălit. 

Cum se poate să fiţi ameninţat cu expulzarea pentru o glumă?

Am fost judecat de trei ori pentru că am spus că Al-Ain, dacă ia despăgubiri de la mine, ar trebui să-şi schimbe echipamentul după doi ani. Nu vreau să comentez prea mult ce mi s-a întâmplat, fiindcă lucrez aici şi nu vreau să afectez imaginea fotbalului din Emirate. Pe de altă parte, la noi, Craiova a fost dezafiliată, fiindcă a abandonat instanţele sportive şi s-a adresat instanţelor civile. FIFA nu agreează aşa ceva. Eu am fost judecat de două ori de Federaţie, am fost suspendat şi amendat, dar, probabil, cei de la Al-Ain n-au fost satisfăcuţi şi au mai făcut o plângere la o instanţă civilă în care au cerut pedeapsa maximă pentru un străin.

Şi, totuşi, de unde până unde remarca despre schimbarea echipamentului?

Eu, prin ce am spus, n-am insultat pe nimeni. A jigni înseamnă să-l faci pe cineva nebun sau prost. Eu mi-am spus părerea din cauza unui episod de care chiar m-am lovit la Al-Ain. În vara anului 2012, înainte de meciul din Supercupă, vorbeam cu jucătorii şi le ziceam că sunt mai buni decât adversarii lor şi că vor câştiga. La care un jucător mi-a zis: „Coach (n.r. – antrenor), poate că suntem noi mai buni, dar uite-te ce echipament au ei şi ce echipament avem noi“. Ulterior, le-am zis celor de la club că o echipă ajunge mare şi prin imaginea pe care şi-o construieşte, iar echipamentul contribuie la acest lucru. Dar cei de la Al-Ain  nu m-au ascultat.

Când vine verdictul de la Curtea de Arbitraj Sportiv de la Lausanne?

În câteva săptămâni. Ni s-a respins cererea de a „îngheţa“ suspendarea mea până vine decizia din Elveţia, însă cazul e acum în curs de judecare.

Nu e o crimă să pleci de la o echipă. Antrenorii şi jucătorii pleacă mereu de la un club la altul. Suspendarea la antrenori nu se practică. La jucători da, dar la antrenori se dă penalitate.

Ce poate şi ce nu poate face pe durata suspendării

De când a aflat verdictul Federaţiei din Emirate în disputa sa cu Al-Ain, Cosmin Olăroiu urmăreşte din tribune partidele celor de la Al-Ahli. În această perioadă, echipa a obţinut patru victorii şi un egal. Un meci câştigat s-a transformat însă în eşec la masa verde, întrucât Al-Ahli a folosit un fotbalist suspendat. Până va afla verdictul de la CAS, Oli poate intra în vestiar la pauza meciului, dar, în timpul jocului, stă într-o zonă din tribune cât mai apropiată de banca tehnică pentru a se face auzit de secunzii săi, Cătălin Necula şi Fabio Cannavaro.

Cosmin Olăroiu vorbeşte despre arestarea lui Gigi Becali

„Gigi a plătit pentru imaginea lui“

Pe Gigi Becali l-aţi vizitat în închisoare. Cum vi se pare cazul lui?

El a fost pedepsit mai mult pentru conjunctură, pentru imaginea lui, şi mai puţin pentru ceea ce a făcut. Dacă s-a dorit să i se dea o lecţie, eu zic că el a primit-o şi că lucrurile ar fi trebuit să se termine până acum. Mai ales că erau multe soluţii legale pentru ca el să beneficieze de clemenţă. Nu cred că Gigi Becali a făcut mai multe lucruri rele decât au făcut alţii, care sunt în libertate. Iar dacă e să ne luăm după lucruri bune, cred că la acest capitol, Gigi Becali e printre primii oameni din România. El şi acum face foarte multe acte caritabile prin oamenii lui, iar instanţa ar fi trebuit să ţină cont de acest lucru.

Sunteţi un stelist înfocat, iar echipa a luat titlul după şapte ani.

Mă bucur pentru orice meci şi orice competiţie câştigată de Steaua. E şi firesc, fiindcă am copilărit acolo şi am cunoscut multe satisfacţii acolo. Steaua de acum a ajuns la un anumit echilibru în privinţa băncii, a staffului managerial, a patronatului. Iar această simbioză le-a permis să aducă titlul cu numărul 24. Şi, la ce am văzut, Steaua e favorită şi va câştiga şi titlul cu numărul 25 la finalul acestui sezon.

Dar în grupele Ligii de ce n-a mai bătut pe nimeni de şapte ani?

Pentru că e totuşi o diferenţă între noi şi echipele din vestul Europei. Mă refer la buget, la valoare, fiindcă de aici pleacă totul. Victorii în Ligă vor mai fi, însă izolate. De exemplu, Clujul a bătut Manchester, dovadă că se poate. Dar nu mereu. Păi, dacă Steaua ar învinge constant Chelsea, atunci de ce englezii ar mai investi acele sume uriaşe sau de ce ar aduce un antrenor ca Mourinho?

V-a bucurat victoria lui Gino Iorgulescu la alegerile LPF?

Normal. Pentru că această schimbare înseamnă ceva pozitiv pentru fotbalul românesc. Înseamnă că se pot schimba lucrurile şi la noi. Gino e un om care poate să aducă foarte multe lucruri noi. E un om foarte echilibrat şi foarte responsabil, mai ales că am lucrat mult timp cu el şi îl cunosc bine. Va trebuie însă să fie şi susţinut.

Dragomir?

Nu vreau să-l judec pe Mitică pentru ce a făcut, mai ales că sunt convins că şi el a făcut foarte multe lucruri bune. Din punctul meu de vedere însă, după 16, 17 ani, o schimbare înseamnă că există speranţă de mai bine.

Revenind la Iorgulescu, cum ar putea revigora Liga I?

Trebuie studiat modelul campionatului englez, campionatului german şi găsite soluţii. E foarte important să regândim regimul de fiscalitate în fotbalul românesc. Pentru că e foarte greu să aduci jucători buni, cărora să le dai salarii mari la care să adaugi şi taxele mari. Trebuie să ne punem o întrebare: are fotbalul românesc, în acest moment, valoarea necesară pentru a pătrunde în elita fotbalului european? Nu! Şi atunci trebuie să importăm aceste valori. Pentru asta ne trebuie bani. 

De unde?

Făcând un campionat mai atractiv. Cum? Micşorând numărul de echipe din Liga I. Trebuie să restrângem prima ligă şi să mergem pe formatul cu play-off în care, într-un sezon, să vezi mai multe derby-uri Steaua – Dinamo sau Steaua – CFR Cluj sau Steaua – Astra. Meciuri cu miză care ar aduce lumea pe stadion şi care ar mulţumi şi televiziunile. Astfel de schimbări ne-ar ajuta să producem mai mulţi bani şi să achiziţionăm jucători valoroşi. Plus că, dacă reducem numărul echipelor din prima ligă la 16 sau la 14, atunci am concentra valorile şi, automat, vom avea formaţii mai puternice.

Olăroiu explică de ce Steaua e favorită la titlu

Mutu va aduce, cu siguranţă, un plus în Liga I. Vor fi oameni care vor veni să-l vadă, vor fi stadioane pline, acolo unde va juca el.    Eu îl cunosc pe Tamaş şi mi se pare un tip OK. Nu ştiu dacă are problemele despre care se spune. El e responsabil pentru ce face, el se judecă pe el, nu eu.   

 „Jucătorii ştiu că sunt fratele lor mai mare“

Din 2008, aveţi opt trofee în patru ţări diferite. Care e reţeta succesului?

Munca. Plus că e mai mult o chestie de adaptare, de interpretare. Te duci la echipe diferite, care joacă fotbalul diferit şi atunci tu, ca antrenor, trebuie să te adaptezi şi să realizezi cum să scoţi ce e mai bun din grupul cu care lucrezi.

Aţi spus, cândva, că antrenorul nu poate câştiga un meci. De ce?

Antrenorul are idei, însă nu poate face nimic, dacă ele nu sunt transpuse pe teren de jucători. De exemplu, la un meci al lui Al-Ahli, înainte de o fază fixă, i-am spus unui jucător să meargă să stea în faţa portarului. Faza a curs, iar jucătorul respectiv a marcat. A fost o chestie de inspiraţie. E simplu: ideile antrenorului, dacă nu sunt puse în practică de fotbalişti, nici nu ştii că au existat.

Şi când ideile nu sunt puse bine în practică, a cui e vina?

Obligatoriu, vina antrenorului! După meci, nu poţi să te justifici şi să zici: „Eu i-am spus jucătorului să meargă în stânga, dar el nu s-a dus“. Când lucrurile nu ies cum trebuie pe teren, în public, înghiţi şi mergi mai departe. Şi apoi lumea zice: „Uite, ce tâmpit! Antrenorul nu i-a spus jucătorului să facă asta“. Pe când, poate că tu i-ai spus de 100 de ori. 

Daţi-mi un exemplu.

Nicoliţă la Steaua – Real Madrid. Noi ne apăram în zonă, iar ei veneau la fazele fixe cu Sergio Ramos, care e foarte bun la săritură. Şi atunci, i-am dat sarcină lui Nicoliţă să-l marcheze pe Ramos şi să-l împiedice să sară. Am repetat lucrul ăsta la antrenament, am analizat fazele cu Ramos la video, după care, iarăşi, am exersat pe teren. Înainte de meci, când ieşeam pe tunel, chiar Paraschiv, care era lângă mine, i-a mai zis o dată lui Nicoliţă: „Ai grijă să-l ţii pe ăla să nu sară la fazele fixe“. În minutul 5, fază fixă, sare Sergio Ramos, gol. Nicoliţă a şi uitat că trebuie să-l ţină. Pur şi simplu, din cauza stresului, că juca în faţa Realului, cu stadionul plin, a fost copleşit de emoţii. Eu ce trebuia să spun după meci? Că eu, de fapt, i-am spus lui Nicoliţă să-l ţină pe Ramos, dar el a greşit. Nu. Am spus că am greşit eu şi nu i-am zis să-l ţină pe ăla, ca să nu lovesc în jucător.

În concluzie, nu certaţi niciodată jucătorul?

Ba da. Îi penalizăm, atunci când trebuie, le facem reproşuri, uneori mai şi ridicăm vocea, dar niciodată nu-i jignim. Cel mai important: avem un comportament echilibrat faţă de ei, bazat, în primul rând, pe respect. S-a mai întâmplat să intru în vestiar, la pauză, şi să ţip. Dar jucătorii ştiu că eu sunt fratele lor mai mare, că le vreau binele şi vreau ca atunci când se termină meciul, ei să iasă cu capul sus de pe teren.

E obligatoriu să ţii cont şi de IQ-ul jucătorului, când stabileşti sarcinile de joc. La unii, trebuie să simplifici lucrurile, în timp ce altora le poţi trasa sarcini mai complexe.

Olăroiu explică în ce condiţii vrea să ajungă la naţională

„Naţionala nu se poate refuza“

În primul rând, de ce această izolare de peste doi ani? 

Eu am o altă activitate într-o altă zonă. Dacă vorbesc, sunt întrebat de fotbalul românesc pe care nu prea mai apuc să-l urmăresc şi atunci nu vreau să-mi dau cu părerea. Îmi văd de treaba mea şi asta e tot.

Spuneţi că nu apucaţi să urmăriţi atent ce se întâmplă în ţară. Cele două meciuri cu Grecia le-aţi văzut, de exemplu?

Sincer, nici nu mi le mai amintesc foarte bine! Nu le-am văzut foarte atent, fiindcă aveam şi noi meciuri în acele perioade sau chiar în acele zile. Per ansamblu însă, grecii au fost mai experimentaţi şi mai echilibraţi decât noi. Au profitat de şansele pe care le-au avut şi s-au calificat.

Ceea ce pentru România a fost o mare şansă ratată...

Sincer, la începutul calificărilor, nici nu mă aşteptam ca naţionala să ajungă la baraj. Faptul că ei au ajuns acolo, dar au pierdut noi tindem să credem că e un lucru negativ. De fapt, e un lucru pozitiv că am trecut de Turcia şi am ajuns la baraj.

Conjunctural, datorită Olandei.

Trebuie să reţinem că jucătorii ăştia au jucat meciuri foarte importante de baraj, cu o presiune importantă. Au jucat în grupe cu Olanda, cu Turcia. Per total, au căpătat experienţă. Acum rămâne ca această experienţă acumulată să-şi spună cuvântul în preliminariile pentru Euro 2016.

Iar pentru campania respectivă se vehiculează numele dumneavoastră ca posibil selecţioner.

Din ce ştiu eu, România are selecţioner acum.

S-ar putea să n-aibă până atunci...

De ce? Dizolvaţi postul?

Ştiţi că şi Gică Popescu, posibil viitor preşedinte FRF, a zis că sunteţi pe lista lui, în cazul în care Piţurcă va pleca.

Eu îmi doresc să ajung selecţioner, dar aici e un lucru foarte delicat. Nu poţi să devii selecţioner în momentul în care echipa naţională are aşa ceva. 

Şi dacă, pe viitor, n-ar avea?

Bineînţeles, nu poţi refuza naţionala sau e foarte greu să o refuzi. Dar nu vreau să se înţeleagă că îmi doresc să fie schimbat Piţi, iar eu să merg în locul lui. Nu e posibil acest lucru în momentul de faţă. 

Spuneţi că naţionala nu se refuză, dar în 2011 n-aţi mai ajuns selecţioner, deşi Mircea Sandu a susţinut, ulterior, că v-a ofertat. 

Am avut atunci o discuţie cu cei de la federaţie. Ei mi-au spus că, dacă se pierde nu ştiu ce meci, atunci eu sunt o variantă. Lucrurile nu s-au schimbat însă, iar fiecare a mers pe drumul lui. 

Iar acum? 

Trebuie să ne gândim că avem un selecţioner şi un preşedinte de federaţie în momentul de faţă şi cum putem îmbunătăţi lucrurile. N-ar trebui să stăm să ne gândim ce ar fi, dacă n-ar fi Piţurcă, dacă n-ar fi Mircea Sandu. Când se vor produce schimbări, lucrurile se pot discuta. Până atunci însă, discutăm degeaba.

Mulţi oameni din România spun că vă irosiţi în fotbalul arab. Că ar trebui să faceţi pasul spre un club din Occident.

Normal că îmi doresc, însă antrenorii români pătrund foarte greu în Europa sau în elita europeană. Oferte de la cluburi occidentale am avut, însă nu pentru proiecte interesante. Şi acum câteva zile am avut o propunere de la un club european, dar, deocamdată, nu pot să plec, deoarece m-am angajat aici într-un proiect şi sunt cotat foarte bine. Dacă aş fi plecat din zona asta pentru nişte proiecte în care erau şanse mici de reuşită, exista riscul să pierd şi partea financiară, dar şi cota pe care o am acum în Asia.

De ce europenii n-au încredere în tehnicienii români?

Nu suntem recunoscuţi în Occident ca o şcoală de antrenori, deşi cred că românii fac o treabă bună pe unde merg. Înaintea mea, cel puţin în zonă, Balaci şi Iordănescu au avut rezultate remarcabile în fotbalul arab. Acum, Ion Marin face o treabă excelentă în Kuweit, chiar şi Răzvan (n.r. – Lucescu) a făcut o muncă fantastică la El-Jaish. OK! L-au schimbat, dar trebuie să ţinem cont că El-Jaish are doar câteva sezoane în prima ligă din Qatar. Nu e o echipă de tradiţie, însă are ambiţii foarte mari. Şi Motroc face o treabă bună în Bahrain, şi Boloni la Al-Khor din Qatar.

Nici jucătorii care pleacă din Liga I nu prea se adaptează la fotbalul din Occident. De ce?

Pentru că e o diferenţă de mentalitate, de pregătire, de abordare. Una destul de mare.

Olăroiu dezvăluie că e curtat de cluburi europene

Performanţele lui Cosmin Olăroiu ca antrenor

*A câştigat un titlu, o Cupă a României şi o Supercupă a României cu Steaua.

*A câştigat un titlu şi două cupe cu Al-Hilal (Arabia Saudită).

*A câştigat o cupă cu Al-Sadd (Qatar).

*A câştigat două titluri şi o Supercupă cu Al-Ain (Emirate).

*A câştigat o Supercupă cu Al-Ahli (Emirate).

*În sezonul 2006-2007, a calificat Steaua în grupele Ligii Campionilor după o pauză de zece ani.

*Ultima victorie a Stelei în grupele Ligii Campionilor s-a obţinut, în 2006, cu Olăroiu pe bancă.

*A obţinut cu Steaua cea mai bună performanţă la nivel de cluburi de după 1989, calificarea în semifinalele Cupei UEFA, în sezonul 2005-2006.