Ana Maria Popescu şi-a recunoscut greşeala: „Îmi cer scuze pentru gestul nepoliticos“. Mesajul ei integral

Ana Maria Popescu şi-a recunoscut greşeala: „Îmi cer scuze pentru gestul nepoliticos“. Mesajul ei integral

Ana Maria Popescu, cea mai titrată spadasină din istoria României

La două zile după „spectacolul“ de la aeroport, când l-a certat pe ministrul Sporturilor, a refuzat să-i strângă mâna şi a „urecheat“ şi presa, spadasina de 36 de ani şi-a schimbat radical tonul, printr-o postare pe Facebook.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ana Maria Popescu şi-a „pătat“ performanţa remarcabilă de la Tokyo, unde a luat argintul olimpic, printr-o agresivitate verbală neaşteptată, la revenirea în ţară. 
 
Fireşte, comportamentul ei a fost taxat de opinia publică, dar şi de mass-media. De altfel, într-un comentariu scurt şi acid, Cristian Tudor Popescu a catalogat ieşirea Ana Mariei Popescu de la aeroport drept „tupeu de mahala“.
 
Văzând reacţia opiniei publice şi reflectând asupra modului în care s-a comportat, Ana Maria Popescu a avut, totuşi, puterea de a-şi recunoaşte greşeala. Şi printr-o postare pe contul ei de Facebook a ţinut să facă o serie de precizări importante.
 
Mesajul spadasinei a venit şi ca o replică la ultimul interviu acordat de ministrul Eduard Novak, unul pe un ton împăciuitor, despre care „Adevărul“ a scris aici.
 
Ce a scris Ana Maria Popescu?
 
Apreciez mesajul domnului ministru Eduard Novak
 
Sunt de părere că niciodată nu este prea târziu pentru a îndrepta lucrurile. Drept urmare, consider că este de datoria mea să fac unele precizări. Asta nu înainte de a-mi cere scuze faţă de gestul nepoliticos de a nu răspunde strângerii de mână tuturor oficialilor prezenţi. 
 
Am urmărit articolele/părerile/comentariile din ultimele zile şi le mulţumesc celor care au înţeles că mesajul meu nu a fost un atac la persoană, ci mai de grabă, strigătul unui om care a reuşit indiferent de condiţii, dar care îşi doreşte ca cei mici să nu mai fie nevoiţi să parcurgă aceleaşi etape... lipsuri materiale, competiţii ratate din lipsa de fonduri, echipamente obosite de vreme şi alte obstacole care îi împiedică încă "din faşă" să-şi atingă adevăratul potenţial. 
 
Mesajul meu rămâne acelaşi. Dacă nu vom face echipă, nu vom mai exista pe harta sportului mondial! Dacă nu ne vom îngriji cum se cuvine de propria bucăţică, nu vom reuşi să fim mai buni! Dacă vom fi interesaţi de "capra vecinului", doar vom privi cu jind la cei care ajung în vârf! 
 
Şi nu în ultimul rând, dacă nu vom avea curajul să visăm şi îndrăzneala să acţionăm, nu vom putea şti niciodată dacă am fi putut să realizăm ceea ce ne-am dorit! Am spus-o în repetate rânduri... când dorinţa de performanţă va fi mai mare decât orgoliile, sportul (şi nu numai) va avea de câştigat! Şi poate că acest episod este o lecţie din care avem cu toţii de învăţat. 
 
Şi, DA, eu chiar îi doresc sportivului Eduard Novak să se întoarcă cu medalia de aur de la Jocurile Paralimpice Tokyo 2020.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările