Ziua in care a cazut Bastilia

Iulie, Ziua nationala a Frantei, e asociata paradei militare ce se desfasoara de fiecare data pe Champs Elysees si e asteptata de francezii de pretutindeni pentru ca se incheie, prin

Iulie, Ziua nationala a Frantei, e asociata paradei militare ce se desfasoara de fiecare data pe Champs Elysees si e asteptata de francezii de pretutindeni pentru ca se incheie, prin traditie, cu mari baluri si petreceri in aer liber si, bineinteles, cu focuri de artificii. Inainte de toate insa, 14 Iulie e o sarbatoare a libertatii, marcand trecerea de la monarhie la republica. In primele luni ale revolutiei franceze din 1789, Franta continua sa fie zguduita de convulsii, deputatii din randurile burgheziei vor Constitutie, chiar jura sa nu se desparta pana cand nu dau tarii o lege fundamentala, oamenii sunt in continuare infometati, revolta mocneste. Si izbucneste, la 14 iulie, cand parizienii furiosi iau cu asalt si cuceresc Bastilia, inchisoarea care simbolizeaza in ochii tuturor absolutismul si arbitrariul fostului regim. Din acel moment, lucrurile se precipita. La 17 iulie, Ludovic al XVI-lea vine la Paris pentru a recunoaste noua Garda Nationala. Monarhul arboreaza in piept faimoasa cocarda rosu-albastra, careia, spune folclorul epocii, Lafayette, comandantul Garzii, i-a adaugat albul regal. Oricum, revolutia triumfa, iar monarhia e pe moarte. Caderea Bastiliei ramane pentru francezi simbolul libertatii, al democratiei si luptei impotriva asupririi. 14 iulie a fost declarata zi nationala la 31 ianuarie 1879 si e oficializata definitiv in 1880, dupa scurta pauza a restauratiei.
Drapelul, mostenire a revolutiei
Drapelul francez, emblema celei de-a V-a republici, e o mostenire a revolutiei, in acea perioada armatele republicane arborand steaguri tricolore, in albastru, alb si rosu. Albul era culoarea monarhiei, simbolizand regalitatea, si apare pe drapele deoarece regele traia, iar soarta sa nu fusese inca hotarata. Albastrul si rosul reprezentau culorile orasului Paris. Toate cele trei culori se regasesc si pe cocarda devenita simbolul patriotismului revolutionar. La 15 februarie 1794, steagul tricolor devine drapel national, prima culoare fiind albastrul, urmare a recomandarilor pictorului David.
Povestea Marseiezei
In plina revolutie franceza, imparatul Austriei si regele Prusiei ameninta sa intervina daca monarhia e pusa in pericol. Razboiul e iminent. Declaratia de incepere a ostilitatilor cade la 20 aprilie 1792. In acel moment, capitanul Claude-Joseph Rouget de Lisle e incartiruit la garnizoana din Strasboug si, in asteptarea ordinelor, compune versuri si muzica in timpul liber. Compozitiile poetului si violonistului amator sunt cunoscute in cercurile din Strasbourg, drept pentru care primarul orasului il roaga sa compuna un cantec de razboi pentru armata Rhinului. Rouget de Lisle se conformeaza, scriind versurile si muzica intr-o sin-gura noapte. isi ia ca sursa de inspiratie un afis al Prietenilor Constitutiei, care incepea cu inflacaratele cuvinte: "La arme, cetateni! Stindardul razboiului e desfasurat: semnalul a fost dat. La arme!" etc. Rezumand, cantecul ce urma sa devina Imnul Frantei a fost interpretat pentru prima oara de Rouget de Lisle in salonul primarului din Strasbourg, acompaniat la clavecin de doamna primar. Versurile si melodia plac si se raspandesc rapid in toata tara. Un oarecare Francois Mireur, doctor de meserie, il canta in timpul unui banchet oferit voluntarilor din Garda Nationala, la Marsilia. Voluntarii, chemati la Paris, il iau cu ei in bagaje, intonandu-l tot drumul, inclusiv cand ajung in Piata Bastiliei, la 30 iulie. Asa primeste cantecul de razboi numele de "imnul marsiliezilor". Apoi, va fi cunoscut, pe scurt, drept "La Marseillaise". Devine, definitiv, Imnul National al Frantei in 1879, dupa ce fusese interzis sub imperiu si in perioada restauratiei. Imnul pe care il auzim astazi este usor modificat de fostul presedinte Valery Giscard d'Estaing, pentru a-l apropia de versiunea originala.
Marianne si chipurile ei celebre
Marianne incarneaza republica si reprezinta valorile sale: "Libertate, Egalitate, Fraternitate". Este o reprezentare simbolica a patriei-mama, avantata, razboinica, dar si pacifista, curajoasa si protectoare. Aparand cand Marianne, cand Marie-Anne, originea numelui ramane vaga, dar reprezentarea isi are radacinile in antichitate. Chipul si accesoriile Mariannei difera de la epoca la epoca si in functie de preocuparile francezilor. In secolul trecut, toate primariile franceze s-au dotat cu un bust al Mariannei, purtand boneta frigiana, unul dintre simbolurile care nu s-au pierdut pe parcurs (cum s-a intamplat cu armele sau balanta ce insoteau reprezentarile acesteia la inceput). Boneta frigiana simbolizeaza libertatea. Actrite celebre si vedete i-au imprumutat pe rand chipurile, Marianne semanand, in functie de moment, fie cu Brigitte Bardot, fie cu Mireille Matthieu, Catherine Deneuve sau Laetitia Casta.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: