VIDEO Nostalgii comuniste la mormântul lui Ceauşescu, de ziua lui: „Nu pot să-mi aduc aminte de ceva ce nu-mi plăcea“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cei care regretă epoca de aur s-au adunat sâmbătă, în cimitirul Ghencea, la mormântul lui Nicolae Ceauşescu              FOTO: Adevărul
Cei care regretă epoca de aur s-au adunat sâmbătă, în cimitirul Ghencea, la mormântul lui Nicolae Ceauşescu              FOTO: Adevărul

Sâmbătă, la împlinirea a 101 ani de la naşterea lui Nicoale Ceauşescu, mormântul său din cimitirul Ghencea a fost înconjurat de oameni care au venit să plângă „vremurile bune de altă dată”. Majoritatea celor cu care am vorbit ne-au spus răspicat să încetăm să îi numim „nostalgici“, căci nu despre asta este vorba, ci pur şi simplu despre timpuri în care era mai bine, pentru că nu de Kaufland au ei nevoie, ci de produsele lor româneşti.

În ciuda gerului, poleiului şi ploii din Capitală, sâmbătă, pe mormântul lui Nicoale Ceauşescu au putut fi văzute garoafe roşii învelite în gheaţă, candele aprinse, portrete ale dictatorului, precum şi coroane pe care puteau fi citite mesaje precum „Nicolae Ceauşescu, eroul neamului”.  Reporterii „Adevărul” au mers să discute cu oamenii care au stat în ger pentru a rememora anii în care Nicolae Ceauşescu conducea ţara.

Ceauşescu, cel mai mare patriot

Majoritatea celor prezenţi sunt trecuţi, e drept, de o venerabilă vârstă, însă participă şi doi-trei mai tineri, cum ar fi un băiat în vârstă de 22 de ani, membru al Partidului Comunist, care ne povesteşte că motivul pentru care stă în frig la mormânt este că, în urma unei documentări, a ajuns la concluzia că Ceauşescu a fost cel mai mare patriot. Îl dezamăgeşte, spune el, că astăzi ţara este vândută străinilor şi că niciun politician nu are curajul să spună „nu” în faţa celor de la Bruxelles sau Strasbourg. Crede că nimeni nu va mai atinge capacităţile lui Ceauşescu, aşa că merită să fie regretat.

„Sunt student, da, şi am venit aici pentru că m-am documentat şi m-am interesat cum a fost în perioada aceea şi văd ce se întâmplă în ţara asta. Văd că patriotismul dispare. Nicolae Ceauşescu a fost cel mai mare patriot al României”, ne explică tânărul patriot.

Încă de la 9.30, oamenii stau în jurul mormântului şi discută diverse aspecte care ţin de perioada comunistă, trăgând din când în când cu ochiul la cei care nu par din peisaj şi care ar putea fi de la presă. Se vorbeşte despre cum stăteam la capitolul energie când era Ceauşescu la putere, despre cum, atunci când a murit Gheorghiu-Dej, toată lumea se plângea că şi-a lăsat compatrioţii pe mâna unui cizmar, dar şi despre cum, în orice domeniu, eram cel puţin pe locul patru, nu ca astăzi, când suntem codaşi la toate.  Un domn împarte calendare cu sigla PCR, în timp ce o doamnă deschide plasa de rafie în care a adus colivă.

La ora 10, preotul iese din Biserică şi se uită spre mormânt. Dă mâna cu un alt preot care, când mormântul deja nu se mai vede de oameni, se uită la ceas şi vine spre cei adunaţi. Ţine o slujbă scurtă, de 10-15 minute,  „că nu este om să fie viu să nu greşească, că numai tu singur, Doamne, eşti fără de păcat". Apoi, preotul se face rapid nevăzut.

Dar doar slujba oficială e gata, căci urmează ca cei care doresc să aducă propriul omagiu conducătorului iubit. Unii pleacă, căci au stat destul. Imediat, un nou grup le ia locul, un grup care a adus coroane, un alt portret şi candele. Un domn citeşte un poem scris de fratele său, greşind din când în când cuvintele, apoi, un altul ţine un discurs în care critică gravele derapaje ale Uniunii Europene, iar alţii doar aprind candele în linişte. 

Sărutul lui Ceauşescu şi părţile negative

Un domn cu ochelari şi căciulă ne explică, în timp ce aprinde o candelă ţinută de prietenul său cu ochii măriţi de dioptriile ochelarilor, că acesta din urmă e campion sportiv, unul pentru care Ceauşescu s-a aplecat să îl pupe! Chiar şi după atâta timp, glumele încă se păstreză: „Hai, pupă-mă, că Ceauşescu s-a aplecat s-o facă”. Sportivul în cauză, pe numele său Gheorghe Berceanu, confirmă: da, se simţea mai apreciat în timpul comunismului. Ce dacă nu se prea ieşea din ţară? Mai puteai, totuşi, cu câte o delegaţie, ceva. El, unul, era mai apreciat decât sportivii de astăzi.

„S-a aplecat să mă pupe că era mai înalt ca mine”, punctează Berceanu momentul său de aur.

Doamna care a adus coliva s-a mutat în uşa din partea laterală a bisericii şi strigă să vină să ia cei care nu au luat încă. Iar noi încercăm să aflăm de la cei adunaţi ce a mers prost în timpul dictaturii ceauşiste. Ceva trebuie să fi mers rău. Un răspuns edificator ni-l dă preşedintele de partid (PCR), Petre Ignatencu, cel care respectă la literă zicala „de morţi, numai de bine”, însă când vine vorba de părţi negative, „binele şi răul sunt relative...dacă mama nu mă lăsa la discotecă, mi se părea rău”.

„Părţile negative... Nu pot să-mi aduc aminte de ceva ce nu-mi plăcea. Dacă voiai să pricepi ce se petrece la vremea respectivă în ţară, trebuia să accepţi nişte chestii”, completează prietenul campionului Gheorghe Berceanu.

Ni se predă lecţia care înglobează motivul oamenilor care vin anual să se reculeagă la mormântul lui Nicolae Ceauşescu: „Libertatea e altceva, n-o înţelege lumea: să ai un serviciu, să poţi să te duci cu soţia, duminica, la o cârciumă, cum te duceai cu Nicolae Ceauşescu, de mâncai şi tu o fripturică, beai un pahar de vin, dansai... Acum unde să te duci?”, ne spune un domn cu pălărie, printre altele, fără să ne lămurească cum rămâne cu cei torturaţi în închisorile comuniste.

La mormântul lui Ceauşescu, într-o sâmbătă în care lumea mai mult alunecă decât merge, cei care îl plâng pe dictator sunt de acord: totul era mai bine atunci, aveai casă, aveai masă, aveai libertate- care astăzi e înţeleasă prost, motiv pentru care Uniunea Europeană face ce vrea cu românii. Aceasta pare să fie concluzia zilei. 

„-Şi rău nu era nimic? -Nu, n-a fost rău. Cine nu muncea îi era rău. Dar eu am muncit”.

Singurul moment de rumoare apare odată cu un domn nehotărât, fost om de presă, după cum ne explică. Nu ne este prea clar ce caută Valentin Hurduc la mormântul lui Ceauşescu, omul care s-a ocupat de distribuirea singurului ziar-manifest din România comunistă, un disident atipic, dar totuşi, un disident.

„Pe data de 21 decembrie, când el (Nicolae Ceauşescu-n.r.) se opreşte acolo, pe balcon, şi se uită mirat, acolo sunt eu. Ce face un tânăr? Unu’… Cu steag tricolor, strigă: „Timişoara, Timişoara! La Timişoara au murit copii.“ Prima mea reacţie, aşa, mă duc la el. Şi ce fac eu în momentul ăla, atunci? Întorc capul şi: BUU! Urlu! Acum nu mai urlu aşa tare, am 64 de ani, 65 fac acum, dar atunci urlam de ziceai că e petardă. Aşa îi sperii pe toţi şi o rup la fugă. Ăla e momentul”.

Oamenii din jurul mormântului se încruntă. Hurduc se explică, adăugând că erau şi lucruri bune în epoca de aur, cea mai mare greşeală a lui Ceauşescu fiind că a lăsat-o pe Elena Ceauşescu să îl manevreze. În rest, ne arată trei bannere cât el despre operaţiunea „Petarda”, denumirea dată de Securitate planului de a-i prinde pe cei care distribuiau manifestele. 

La scurt timp după ce doamna cu coliva pleacă, ne retragem şi noi. Euroscepticii de la mormânt ne urează sănătate şi o după-amiază plăcută, continuând să rememoreze momentele din tinereţe, când, spun ei, străinii nu furau România, când erau respectaţi şi când un patriot era la putere. Pe scurt, nu ca acum, când „nu e nimic, e un haos”.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite