Totul despre variola maimuţei.  Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări - Cine este cel mai expus riscului de a se infecta

Totul despre variola maimuţei.  Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări - Cine este
cel mai expus riscului de a se infecta

FOTO Shutterstock

Ministerul Sănătăţii a transmis informaţii despre variola maimuţei, după recomandările experţilor de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Instituţia a alcătuit o listă de întrebări şi răspunsuri pentru a oferi cât mai multe detalii despre ce este această boală, cum se răspândeşte, care sunt simptomele şi care este conduita de urmat.

Ştiri pe aceeaşi temă

14 ţări au confirmat până ieri cazuri de variola maimuţei, ultimele fiind Israel şi Elveţia. Ambele au precizat că au identificat câte o persoană infectată, însă Israel a menţionat că investighează şi alte cazuri suspecte.
 
Israelianul infectat, un bărbat de 30 de ani, a revenit recent în Israel din vestul Europei cu simptomele infecţiei. Elveţia a confirmat infectată o persoană din cantonul Berna, care a contractat virusul prin contact apropiat în străinătate. Până acum, peste 100 de cazuri au fost confirmate şi în Marea Britanie, Spania, Portugalia, Germania, Belgia, Franţa, Olanda, Italia, Suedia, Grecia, SUA, Canada şi Australia.
 
Tocmai de aceea, în acest weekend, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) s-a reunit într-o întâlnire de urgenţă pe tema noului focar care a izbucnit în Europa. La scurt timp după şedinţă, Ministerul Sănătăţii român a transmis informaţii despre variola maimuţei, după recomandările OMS. Instituţia a alcătuit o listă de întrebări şi răspunsuri pentru a oferi cât mai multe detalii despre ce este această boală, cum se răspândeşte, care sunt simptomele şi care este conduita de urmat. „Mai multe ţări din regiunea europeană a OMS au raportat cazuri confirmate sau probabile de variola maimuţei (monkeypox) de la începutul lunii mai 2022. Acesta nu este un eveniment obişnuit. În afară de unul, toate celelalte cazuri raportate recent nu au călătorit într-o zonă endemică. Acest lucru este neobişnuit şi de aceea sunt în curs de desfăşurare investigaţii suplimentare pentru a determina sursa probabilă şi amploarea infecţiei pentru a limita răspândirea ulterioară”, a transmis Ministerul Sănătăţii.  
Instituţia preia recomandările OMS şi precizează că „oricine are contact apropiat cu cineva cu variola maimutei se poate infecta”.  
 
„Simptomele pot fi uşoare sau severe, iar leziunile pot fi foarte pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupţii cutanate veziculoase pe întreg corpul sau leziuni concentrate pe orice parte a corpului. Majoritatea cazurilor care s-au prezentat recent la clinicile de sănătate sexuală din Europa au prezentat erupţii cutanate şi leziuni la nivelul organelor genitale şi anusului. Erupţia cutanată sau leziunile pot fi însoţite de febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflaţi şi leziuni la nivelul gurii şi al ochilor. Majoritatea pacienţilor se recuperează în câteva săptămâni, fără tratament”, a mai transmis Ministerul Sănătăţii.  
Instituţia precizează că orice persoană care prezintă o erupţie cutanată neobişnuită ar trebui să consulte medicul. 
 

Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări despre variola maimuţei

Ce este variola maimuţei? 
 
Variola maimuţei este o infecţie virală rară, cu infectare umană accidentală, care apare, de obicei, în principal în părţile împădurite din Africa Centrală şi de Vest în urma contactului cu rezervorul animal. De asemenea, se poate răspândi de la persoană la persoană. Este cauzată de virusul variolei maimuţei, care aparţine familiei ortopoxvirusului. Există două tipuri de virus al variolei maimuţei, cel din Africa de Vest şi cel din bazinul Congo (Africa Centrală). Deşi tipul vest-african al virusului variolei maimuţei duce uneori la boli grave la unele persoane, boala este de obicei auto-limitată. În medie, 1% dintre cei infectaţi cu tipul vest-african şi până la 10% dintre cei infectaţi cu virusul din bazinul Congo au decedat. 
 
Cum a început această epidemie recentă? 
 
Investigaţiile sunt în curs de desfăşurare.  Cazurile sporadice de variola maimuţei în ţările europene în rândul călătorilor care se întorc din ţările în care boala este endemică sunt bine cunoscute.   
Cu toate acestea, multe dintre cazurile depistate în prezent în întreaga Europă nu au călătorit într-o zonă endemică. Cele mai multe cazuri sunt depistate prin intermediul serviciilor de supraveghere a bolilor cu transmitere sexuală. Acest lucru este neobişnuit şi sunt în curs de desfăşurare investigaţii suplimentare pentru a determina sursa probabilă de infecţie, ce evenimente ar fi putut contribui la amplificarea transmiterii şi cum să se limiteze răspândirea ulterioară. 
 
Care sunt simptomele? 
 
Simptomele sunt adesea uşoare, deşi leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupţii cutanate veziculoase sau leziuni pe orice parte a corpului – inclusiv în contextul actual particular – în jurul organelor genitale şi anusului, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflaţi şi leziuni la nivelul gurii şi al ochilor.  
 
Cum se răspândeşte? 
 
Variola maimuţei nu se răspândeşte în mod normal cu uşurinţă între persoane şi necesită un contact apropiat. Virusul intră în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură şi prin fluide corporale. 
Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimuţei sau contact prelungit cu obiecte contaminate, cu toate că variola maimutei nu a fost documentată anterior ca o infecţie cu transmitere sexuală. Focare de variola maimutei au apărut de obicei în populaţiile care trăiesc în zonele rurale şi care vânează, manipulează şi consumă carne de vânat. În ultimii ani au apărut cazuri din ce în ce mai multe în zonele urbane din ţările endemice. Variola maimuţei poate fi transmisă prin contact direct şi prin expunerea la picături mari eliminate prin expiraţie. Perioada de incubaţie a bolii este de obicei de la 6 la 13 zile. Simptomele dispar spontan în 14 până la 21 de zile.  
 
Cum poate fi redusă transmiterea virusului? 
 
Trebuie subliniată importanţa igienei mâinilor folosind apă şi săpun sau dezinfectant pe bază de alcool. Este important ca o persoană cu suspiciune de variola maimuţei să fie izolată şi ca cei care o îngrijesc să utilizeze măsuri de protecţie personală adecvate.  În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea bolii, iar vaccinul tradiţional împotriva variolei oferă protecţie, trebuie menţionat că aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. Populaţiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecţia oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei. 
 
Cine este cel mai expus riscului de a face variola maimuţei? 
 
Oricine are contact apropiat cu o persoană cu variola maimuţei se poate infecta. Cu toate acestea, familia unei persoane cu variola maimuţei prezintă un risc mai mare de infecţie din cauza contactului apropiat. Persoanele ale căror profesii sau comportamente le pun la risc mai mare de expunere ar trebui să ia măsuri pentru a preveni infecţia. 
 
 
Care sunt teoriile principale cu privire la clusterele fără istoric de călătorie într-o zonă endemică? 
 
Identificarea variolei maimuţei fără istoric direct de călătorie într-o zonă endemică nu este obişnuită, iar investigaţiile suplimentare – inclusiv în rândul bărbaţilor care au relaţii sexuale cu bărbaţi – sunt în curs de desfăşurare pentru a determina sursa probabilă de infecţie şi pentru a limita răspândirea ulterioară. 
 
Ar trebui să fie izolată o persoană cu variola maimuţei?
 
Un pacient cu variola maimuţei trebuie izolat, evitând contactul apropiat cu alte persoane şi trebuie să i se ofere îngrijire de susţinere în timpul perioadelor infecţioase presupuse şi cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale (semne timpurii) şi, respectiv, celor cu erupţii cutanate ale bolii.  
 
Este recomandată urmărirea contacţilor? 
 
Urmărirea în timp util a contacţilor, măsurile de supraveghere şi comunicarea riscurilor către furnizorii de servicii medicale, către contacţii din gospodării şi către comunitate sunt esenţiale pentru prevenirea apariţiei altor cazuri şi gestionarea eficientă a epidemiei actuale.
 
„Transmiterea între oameni poate apărea prin picături respiratorii mari. Deoarece picăturile nu pot ajunge departe, este necesar un contact prelungit faţă în faţă”, a comunicat Ministerul Sănătăţii.
 
Autorităţile britanice au anunţat că oferă un vaccin împotriva variolei angajaţilor din domeniul sănătăţii.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările