Este poza unei societăţi surprinse în fundul gol, dezbrăcată forţat de un agresor dement, încurajat de pasivitatea complice a martorilor şi impotenţa cronică a organelor de aplicare a legii.  

Incidentul nu este unul izolat. Ştirile de la ora 5 sunt pline de asemenea episoade. România este bântuită. Infractori şmecheri terorizează cetăţeni nevinovaţi, comunităţi şi societatea în ansamblu.

De la agresorii de duzină care îşi chinuie zilnic copiii sau partenerii de viaţă, la regii criminali ai şoselelor, la evazioniştii veşnic flămânzi şi până la politicienii neanderthalieni, preocupaţi să inventeze “sisteme” şi “reţele” private de căpuşare a statului şi confiscare a interesului public, România a devenit terenul de joacă al celor care au încetat să le mai fie frică de lege.    

Cum ar trebui să trateze societatea asemenea animale? Dacă vom considera că toate aceste comportamente deviante sunt forme clare de terorizare a societăţii, atunci autorii lor sunt un fel de terorişti sociali. Iar, în acest caz, răspunsul statului de drept, prin instrumentele sale legitime, trebuie să fie radical. Asta dacă mai vrem să avem un stat care să ne protejeze şi o democraţie funcţională în care libertatea nu este prost înţeleasă.

O definiţie clasică spune că statul, inclusiv cel democratic, este instituţia care deţine monopolul asupra violenţei legitime pe un teritoriu determinat. Atunci când teroristul social din Piaţa Kogălniceanu a decis să-şi întărească sfidarea interesului public (blocarea traseului autobuzului) printr-o agresiune suplimentară (lezarea fizică a şoferului mijlocului de transport public), statul de drept poate regla acest comportament deviant particular. Dar dacă “teroristul” din Piaţa Kogălnicenu face parte dintr-un fenomen social, atunci monopolul violenţei legitime a statului este în pericol. Iar pentru se salva pe sine, statul trebuie să acţioneze maximal. Din punctul de vedere al unei societăţi democratice, acest lucru înseamnă legi dure, instituţii puternice de aplicare şi gestionari ai dreptăţii corecţi şi independenţi. Asta face o democraţie consolidată care doreşte să-şi protejeze cetăţenii.

Altfel, tăvălugul terorii cotidiene riscă să înghită hulpav orice firmitură de autoritate a statului şi să subjuge întreaga societate democratică într-o stare anarhică, dominată de şmecherii tupeişti, deveniţi prin tolerare, veritabili terorişti sociali.