Talk-showurile şi reality-showurile din România. Cum este exploatată „sămânţa de scandal” a românilor

Talk-showurile şi reality-showurile din România. Cum este exploatată „sămânţa de scandal” a românilor

Televizor s-a dovedit a fi cea mai ieftină metodă de relaxare

„Sămânţa de scandal" a românilor, prezentă în mod normal în viaţa de zi cu zi, s-a dezvoltat viguros şi „pe sticlă". Emisiunile televizate de tipul talk-showurilor mondene şi a reality-showurilor au prins la un public care, din plictiseală, din incultură sau din nevoia de evadare din cotidian, a ales să asculte mărturisirile picante ale vreunei vedete dornice de publicitate sau certurile unei adolescente răzvrătite şi a unor

Ştiri pe aceeaşi temă

Citeşte şi:
Cum am ajuns pe maidan în faţa televizorului?

Românii nu se mai dezlipesc de televizor

„Băutură, băutură şi manele
Şi femei de şapte stele
Băutură, băutură şi gagici,
Nu aş mai pleca de aici.
Viaţa mea de bagabont
Aş schimba-o dat nu pot,
Nici nu pot şi nici nu vreau
Să trăiesc fără să beau"

Acestea sunt versurile unei melodii interpretate de cântăreţul Cristi Dules, pe care mai multe tinere participante la concursul „Bomba Sexi" au dansat în cadrul unei ediţii a emisiunii „Acces Direct", difuzată de Antena 1, în aprilie, anul acesta. Ora de transmisie a fost între 17.00 şi 19.00, motiv pentru care Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a trecut abaterea în Raportul de monitorizare din aprilie 2010.

Conflict şi agresivitate, în loc de mediere

Însă, „Acces Direct" nu se încadrează în „prime time" (intervalul orar 19.00-23.00 - n.r.). Pentru această perioadă a zilei, telespectatorii au la dispoziţie producţii tv precum, „Fata lui tata", „Ochii din umbră" (ambele de la Kanal D), „Iubire interzisă", „Copii contra părinţi" (ambele de la Naţional TV) şi „Îmblânzirea scorpiei" (Prima TV). Acestea sunt reality-showuri care prezintă conflictele dintre mai multe personaje fictive drept situaţii reale din vieţile românilor de rând. Telespectatorii care, însă, sunt mai interesaţi de vedetele româneşti au la dispoziţie talk-showuri precum „Agentul VIP" (Antena 2), „Un show păcătos" (Antena 1), „Drept la ţintă" (Kanal D), „Happy Hour" (ProTV) şi mai sus-menţionatul „Acces Direct".

Fie că personajele prezentate sunt oameni de rând, fie că sunt nume cunoscute ale showbizului autohton - ambele emisiuni TV exploatează fascinaţia românilor pentru conflict, pentru scandal, pentru agresivitate. Sociologul Vintilă Mihăilescu, director al Muzeului Ţăranului Român, a declarat despre aceste produse media că "fac parte dintr-un scenariu mult mai larg: din păcate, conflictul, şi nu medierea, a devenit modelul societăţii române, agresivitatea ţinând loc de model de reuşită".

De ce sunt conflictul, scandalul şi agresivitatea atât de atractive?

„Conflictul la români este la ordinea zilei. Din ce în ce mai mulţi români au constatat că dacă nu urlă sau dacă nu dau cu pumnul în masă, nu sunt ascultaţi. Imaginea din talk-showuri şi reality-showuri reflectă, de fapt, societatea actuală. De aceea sunt oamenii atraşi de aceste emisiuni - ele redau o parte a realităţii", a explicat psihologul Eliza Ciolu.

Pe de altă parte, românii vizionează aceste produse tv „de plictiseală", după cum a declarat Bogdan Teodorescu, analist media: „Este un aspect care porneşte de la esenţa vieţii clasei mijlocii şi a clasei muncitoare: plictiseala. Când viaţa omului devine, de la un punct, rutină, acesta caută un mod de evadare din cotidian prin reality-showuri, care arată o realitate mai interesantă şi mai suculentă decât cea pe care o trăieşte în fiecare zi. Mai avem talk-showurile mondene care prezintă vedetele ca fiind nişte oameni normali, exact şi noi. Aceste emisiuni, inventate de americani prin anii '20, arată publicului că «se poate»: chelneriţa care spăla mesele a ajuns mare vedetă, cu vilă în Beverly Hills, cu cinci automobile şi cu avion privat".

Sociologul Alfred Bulai (foto) a atribuit succesul înregistrat de aceste două tipuri de emisiuni şi „spaţiului limitat al alegerii. Când nu ai de unde să alegi, normal că te uiţi la ce ai. Media din România nu oferă mult". Totodată, el a menţionat că „fiinţa umană este centrată pe ceea ce înseamnă conflict şi agresiune", motiv pentru care şi românii sunt atraşi de talk-showurile mondene şi de reality-showurile transmise în ţară. De altfel, cei aflaţi la conducerea posturilor de televiziune şi producătorii emisiunilor ştiu că au şanse mai mari la audienţă dacă au un „personaj mai agresiv în poveste".

Indiferent de motivele pentru care se aşază românii în faţa televizorului, la aceste emisiuni, un lucru este cert: talk-showurile mondene şi reality-showurile au succes. Datele statistice arată o creştere a numărului de telespectatori ale posturilor de televiziune, în intervalul 19.00-23.00, de la o lună la alta, informează paginademedia.ro. Dacă în prima lună din toamnă, ProTV a avut 698.000 de telespectatori, ca medie în prime time, în octombrie cifra s-a ridicat la peste 810.000. În urma lui vine Antena 1, care de la 438.000 de telespectatori, în septembrie, a ajuns la 488.000, luna trecută. Aproape 40.000 de români au făcut diferenţa pentru Prima TV (257.000) şi pentru Kanal D (220.000), în octombrie, însă ambele posturi de televiziune au cunoscut acelaşi trend ascendent de la o lună la alta.

Totuşi, aceste canale tv sunt numai o mică parte din cele 112 existente în România, care sunt difuzate prin satelit. În timp ce emisiunile de divertisment şi cele informative ocupă o mare parte din grila de programe a celor 112 de posturi de televiziune naţionale, numai 27 au emisiuni culturale, adică mai puţin de 25% din totalul licenţelor emise de CNA. Ba mai mult, în general, cifrele aferente consumului de cultură din România au scăzut treptat din 2005 până în 2009, arată „Barometrul Cultural 2009". Astfel, în 2009, cu 15% mai puţin români au frecventat teatrele din ţară, comparativ cu 2008, frecventarea muzeelor şi a expoziţiilor a scăzut cu 20%, chiar şi în sălile cinematografelor din România au intrat cu 17% mai puţini români, ajungându-se la cel mai mic nivel din ultimii cinci ani.

Televizorul, cel mai ieftin mijloc de evadare din cotidian

Specialiştii în sociologie şi psihologie au atras, însă, atenţia că oamenii au, în continuare, nevoie de o evadare din viaţa de zi cu zi, din rutina cotidiană în care trăiesc. Televizorul s-a dovedit a fi la îndemâna multor români şi, totodată, mai puţin costisitor pentru buzunarele lor. Produsele informative de ştiri şi filmele au pierdut teren în faţa emisiunilor tv tip talk-showuri mondene şi reality-showuri. Totuşi, referindu-se la acestea, Vintilă Mihăilescu a averizat că „televiziunile se complac în a exploata «răul» din societate şi a-l transforma în obisnuinţă".

„Reality-showurile sunt mai aproape de realitatea nemijlocită a oamenilor, nu sunt percepute de aceştia ca ficţiuni, aşa cum sunt filmele sau piesele de teatru. Televiziunea a introdus această dimensiune specială a realităţii artificiale, pe care o prezintă ca reală. Cetaţeanului din faţa televizorului i se creează impresia de realitate, deci automat intră în spectacolul respectiv, fiind convins că asistă la o dezvoltare reală a cuiva de peste drum. Întâmplarea are loc cu soţia vecinului tău, nu cu un personaj de film", a explicat analistul media Bogdan Teorodescu.

Uitatul pe gaura cheii, o mică perversitate pe care o avem toţi

„Există şi oameni care nu sunt interesaţi de politică, cum e plină presa românească, ci de subiecte obişnuite, banale, despre experienţe ale oamenilor. Intervine şi o mică perversitate socială - sentimentul de uitat pe gaura cheii - pe care toţi am deprins-o din copilărie. Cum ni se interzicea să pătrundem undeva, ni se crea senzaţia că există ceva extraordinar acolo. Din acest punct de vedere, sentimentul că intri în camera unor oameni, acolo unde stau, dorm, fac baie sau mai ştiu eu ce altceva, ridică un interes deosebit, deşi dincolo de uşă este doar un fragment de viaţă privată", a adăugat Alfred Bulai. Totuşi, sociologul a atras atenţia: „Emisiunile acestea sunt expresia unui mod prost şi defectuos în care funcţionează societatea românească şi expresia faptului că, în general, valorile fundamentale pe care ar trebui să le conţină produsele media lipsesc".

În acelaşi ton, psihologul Eliza Ciolu a afirmat: „Reality-showurile care prezintă diverse scandaluri prind la public pentru că reflectă societatea românească. Noi trăim într-o societate de conflict, iar conflictul a devenit modelul nostru de viaţă. Asta nu înseamnă că e pozitiv".

Pe de altă parte, există talk-showuri care sunt construite tot pe subiecte controversate, dar care, de data asta, sunt puse în scenă de vedetele showbizului românesc.

„Aceste tipuri de emisiuni se apropie mult mai mult de viaţa reală decât altele, iar oamenii vor să vadă fragmente de viaţă reală, mai ales când vine vorba de vedete. Văd la televizor că şi ele au probleme, sunt oameni ca noi toţi. Aceste emisiuni oferă acele informaţii denumite bârfe, care au chiar şi o funcţie terapeutică pentru mulţi dintre noi", a precizat Alfred Bulai, referindu-se la debarasarea psihică de grijile zilnice pe care o obţine românul consumator al acestor produse tv.

Pe de altă parte, dezbaterile televizate cu vedete arată, deseori indirect, modele de cum să reuşeşti în viaţă. „Aceste talk-show-uri, inventate de americani prin anii '20, arată că «se poate»: chelneriţa care spăla mesele şi se încurca cu şeful de local, iată, a ajuns mare vedetă, cu vilă în Beverly Hills, cu cinci automobile şi cu avion privat. Mai mult decât atât, pentru a construi acea imagine arătăm că vedeta respectivă este, în continuare, foarte umană. Deci tu, cetăţean obişnuit, care te uiţi la ea ca la Dumnezeu, poţi să ai şansa să ajungi ca ea dacă respecţi regulile sistemului sau anumiţi paşi. Dar aici este altă discuţie. Totuşi, asta s-a petrecut în America, se petrece în continuare şi are loc, la o scară mai mică, şi în România", a afirmat Bogdan Teodorescu (foto).

Cine sunt românii care se uită la aceste emisiuni?

Clasa mijlocie, clasa muncitoare, cei cu un nivel de educaţie scăzut. De altfel, nivelul de educaţie este primul adus în discuţie când vine vorba de profilul telespectatorilor talk-showurilor mondene şi reality-showurilor.

Pentru aceste emisiuni vorbim despre clasa mijlocie, despre clasa muncitoare, nu sunt neapărat oamenii foarte educaţi care se uită la asemenea emisiuni. Un anumit nivel de educaţie, de cultură te fac să nu ţi se pară interesante talk-showurile cu vedete şi reality-showurile. Sunt depăşite, iar întrebarea legitimă pe care şi-o pun oamenii cu un anumit nivel de cultură este: «Şi ce dacă? Cine-i domnul, cine-i doamnă şi de ce îmi pierd eu o oră să mă uit la ei?»", a precizat Bogdan Teodorescu.

Psihologul Eliza Ciolu a făcut referire la conflictul şi agresivitatea pe care mizează aceste emisiuni şi care sunt, de altfel, prezentate explicit în produsele tv: „Agresivitatea fizică apare atunci când sunt epuizate toate mijloacele verbale de a gestiona conflictul. Cei care au un nivel de educaţie scăzut au, din punct de vedere verbal, foarte puţine de spus, sunt foarte limitaţi şi recurg mult mai repede la violenţa fizică. Trec mult mai repede la pumni pentru că nu ştiu altceva. Cei care au un nivel de instruire mai ridicat, pot face faţă conflictului doar cu o agresivitate verbală".

Cum au ajuns „pe sticlă"?

„Foarte multe posturi de televiziune au avut management străin, consultanţi străini, proprietari străini, care au adus propria experienţă. Dacă a mers acolo, va merge şi aici, ba mai mult, dacă încă merge acolo, clar trebuie să meargă şi aici. Practic, experienţa occidentală de acum 20-30 de ani a fost exportată în Est. Vestul a considerat că Estul este aceeaşi lume, doar puţin rămasă în urmă", a explicat Bogdan Teodorescu, analist media.

Sociologul Alfred Bulai a atras atenţia asupra modului defectuos în care formatele internaţionale pentru reality-showuri au fost preluate şi recreate de producătorii tv din România. „În străinătate se cultivă modele, emisiunile expun o morală la final, pentru personajele din poveste. Noi avem nişte produse dubitale din punct de vedere al valorilor sociale, civice, morale, dar şi în ceea ce priveşte conţinutul. Noi nu avem vocaţia moralizatoare a produselor de televiziune. La noi nu prea există, avem doar imaginea agresivă, iar publicul nu are capacitatea de a alege singur, el are nevoie de îndrumare. Nu mă aştept ca tanti Gherghina sau nea Vasile, administrator de bloc, să descopere reperele morale ale analizei produselor mediatice. Ei consumă ce li se dă".

Sociologul Vintilă Mihăilescu a precizat: „Aceste preferinţe sunt «de piaţă», nu sunt doar ale românilor, dar sunt exacerbate în cazul nostru. Ele nu sunt «istorice», nu ţin de «firea românilor», ci au fost generate de media ultimilor ani, într-un cerc vicios al cererii şi ofertei via rating, din care nicio televiziune nu a ştiut şi nu a vrut să iasă".

Alternative

Emisiunile social-culturale există, este suficient să deschizi un ghid tv. „Ne vedem la TVR!" (TVR1), „România, te iubesc!" (ProTV), „Profesioniştii" (TVR1), „Dincolo de aparenţe" (Antena 2) sunt numai câteva titluri, a căror vizionare presupune, însă, un anume efort din partea telespectatorului.

«Profesioniştii» de la TVR1 este o emisiune valoroasă, dar se dă aproape de miezul nopţii, la concurenţă cu canalele porno. Emisiunile de acest fel, educative, sunt difuzate, în general, la ore la care nu au cum să aibă audienţă mare, nu au cum să aibă mulţi telespectatori. „Profesioniştii" nu se difuzează în prime-time pentru că televiziunea publică este condusă aberant de ani de zile pe o logică de linie comercială. Pe de altă parte, există şi canale cu registru ştiinţific sau cultural, precum Discovery, te uiţi cu plăcere la produsele acestea. «Telenciclopedia» de la TVR are o audienţă, încă, fanstastică şi este cea mai veche emisiune din România. Lumea este doritoare. Dar nu contează doar tema, ci şi cum produci emisiunile, iar acestea solicită mult profesionalism", a explicat Alfred Bulai.

E mai uşor să produci o emisiune de scandal, de critică, decât una constructivă. E mult mai simplu să transmiţi cum se bat doi. Eşti tare de tot dacă se iau două doamne de păr în emisiune. Nu trebuie să pui decât puţin gaz pe foc. Emisiunile pozitive sunt întotdeauna mai greu de făcut. Conflictul şi agresivitatea atrag în sine fără să faci tu mare lucru ca producător", a conchis sociologul.

Vintilă Mihăilescu, sociolog şi director al Muzeului Ţăranului Român

Emisiunile la care vă referiţi fac parte dintr-un scenariu mult mai larg: din păcate, conflictul şi nu medierea a devenit modelul societăţii române, agresivitatea ţinând loc de model de reuşită.

Este de aşteptat atunci ca oamenii, în general, să-şi dorească să li se prezinte astfel de «poveşti», în care să regăsească genul de conflicte cu care se confruntă şi ei în viaţa cotidiană, dar care, în aceste cazuri, nu îi implică, nu îi costă efort sau suferinţă. Mai mult, e ca un meci în care ai ţine tot timpul cu câştigătorul: spectatorul trăieşte astfel cu sentimentul că «a învins», fie şi prin procură (căci în toate aceste emisiuni, dar şi în talk-showurile mult mai «serioase», există totdeauna cineva care este mai agresiv decât restul şi care este perceput astfel drept «învingător»). «Răul» este deci în societate, nu în media, dar televiziunile se complac în a exploata acest rău şi a-l transforma în obisnuinţă..."


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările