Am decis, astfel, să vă spun mai pe şleau de ce aveţi această reacţie, un soi rudimentar de psiho-sociologie a comentatorului de blog. Nici nu-i complicat: pentru că aţi crescut cu frica de ţigani! Cum vă ameninţau adulţii din copilăria voastră atunci când nu eraţi cuminţi? Nu cumva că vine ţiganul şi vă ia! Vă bagă în sac, vă duce în şatră, vă rupe de siguranţa şi de protecţia familiei voastre?

Voi, cititorilor romofobi, aţi crescut cu această teamă, fără voia voastră şi fără voia noastră (a romilor). Şi, fără să gândiţi prea mult, aţi dispreţuit ameninţarea ţiganului care fură copii, pe care adulţii au indus-o în copilăria voastră.

După o vreme, aţi depăşit, romofobilor, faza în care ameninţarea cu pricina era credibilă, dar „ţiganul a rămas acolo, în umbra subconştientului vostru, ca simbol al fricii supreme. V-aţi ţigănit, v-aţi certat ca la uşa cortului, aţi scuipat sau mâncat de pe jos precum ţiganii, nu-i aşa romofobilor? Vă mai amintiţi aceste formule de corecţie?

În opinia voastră, ţiganii trebuie să fie toţi proşti, needucaţi şi săraci, iar ăia bogaţi sigur au ciordit ceva, nu-i aşa?! Despre ţigani deştepţi şi scoliţi, nici vorbă, aşa ceva nu există, nu?

Ei bine, în această fază aţi învăţat că ţiganii nu sunt oameni pe bune, că doar ei se poartă urât, doar ei scuipă şi mănâncă murdar, doar ei se ceartă, ce să mai, neoameni!

Mai târziu, tot fără voia voastră, v-au fost furnizate ştiri şoc, incredibile şi exclusive (nu de alta, dar mass media nu prea are vreme să prezinte banalul) şi, astfel, v-aţi consolidat opinia. Parcă vă aud, romofobilor: „mama lor de ţigani, doar ăştia fură în România”.

Bineînţeles, ştirile despre romi bogaţi, cu lanţuri de aur, purceluşi cu măr în gură pe masă şi maşini de lux la poarta palatului cu turnuleţe v-au alimentat şi alte sentimente, căci, în opinia voastră, ţiganii trebuie să fie toţi proşti, needucaţi şi săraci, iar ăia bogaţi sigur au ciordit ceva, nu-i aşa?! Despre ţigani deştepţi şi scoliţi, nici vorbă, aşa ceva nu există, nu?

Şi cum experienţele negative sunt mai lesne de generalizat, cele pozitive fiind doar excepţii accidentale, adolescenţi fiind, aţi interacţionat şi cu romi – cea mai bună dovadă că nu sunteţi rasişti, nu-i aşa, romofobilor? Unii erau chiar în regulă, de gaşcă, nu ca toţi ceilalţi ţigani pe care-i ştie toată lumea!

Ştiţi, de fapt, toţi rasiştii au un prieten care face parte din grupul pe care îl vizează cu ura lor. Motivele sunt multiple, dar cel mai important este confortul vostru psihic! Nu sunt rasist, iată că am un prieten ţigan care mi-a demonstrat că nu este ţigan, nu? În realitate, romofobilor, amicul vostru rom a demonstrat că nu se conformează reprezentării şi aşteptărilor voastre faţă de romi.

Nu este vina voastră, romofobilor, ci a celor care v-au educat, adulţi şi raţionali fiind, dar cu discutabil discernământ.

În fine, ţiganul vostru de serviciu este o excepţie, căci restul ţiganilor sunt un dezastru – nu-i aşa că recunoaşteţi şi acest automatism de gândire? Ţiganii fură, se bat, scuipă, sunt needucaţi... În fine, ştiţi la ce mă refer, căci ăsta este adevărul construit de adulţii care v-au construit pe voi!

Nu este vina voastră, romofobilor, ci a celor care v-au educat, adulţi şi raţionali fiind, dar cu discutabil discernământ. Ăsta e şi motivul pentru care, desigur, voi ştiţi cel mai bine: când un rom fură, toţi fură! Când unul scuipă, toţi scuipă! Romii nu sunt indivizi, nu există nici o diferenţă între Vasile şi Ion, tot o apă şi-un pământ, iar voi îi puteţi trata de-a valma, colectiv - îl puteţi pedepsi pe Gheorghe pentru ce-a făcut Vasile, că sunt ţigani şi ţiganii sunt toţi la fel, nu-i aşa?

Doar că dreptatea asta este greşită, romofobilor; indivizii sunt diferiţi, chiar dacă aparţin unui grup etnic, unei naţiuni sau unei categorii profesionale. Dar de ce să v-o spun eu, când ar trebui să ştiţi asta prea bine, romofobilor, din proprie experienţă, vizibilă mai ales atunci când etnici români comit infracţiuni. Nu vreţi să fiţi asociaţi cu ei, nu? Pentru infractori există poliţie, generalizările cu români care fură de rup prin Anglia, Spania ori Italia etc. sunt doar efect al unor prejudecăţi, căci voi, deşi sunteţi la fel de români, nu sunteţi hoţi!

Aşadar, în cazul vostru trebuie să funcţioneze responsabilitatea individuală, nu-i aşa? Cazurile trebuie abordate diferenţiat. Pentru că trebuie să vă fie cineva şi inferior – Emil Cioran, într-o critică adusă poporului român, susţinea „faptul că românii nu sunt chiar ultimii din clasă” (să înţelegem: din Europa) se datorează ţiganilor care, spune Cioran, „au avut generozitatea de a-şi asuma ultimul loc” (Matei Vişniec, RFI, 2010).

Deci, dragi romofobi, în competiţie cu bulgarii pentru penultimul loc în mai toate statisticile, vă înţeleg nevoia unei plase etnice de siguranţă, doar că e şubredă şi nesigură. Din păcate pentru voi, statisticile acceptate nu se referă la etnicitate, ci doar la cetăţenie şi, n-ai ce face, cam toţi romii din România sunt cetăţeni români.

Nu ei trag statistica în jos, căci ei beneficiază doar de ceea ce România a fost capabilă să le ofere – sclavie (500 de ani, cea mai lungă istorie de robie a unui popor, documentată, credeţi-mă), holocaust (deportările în Transnistria), asimilare forţată în comunism etc., marginalizare, excluziune, rasism, segregare, ura voastră cotidiană şi a altora...

Deşi aveţi senzaţia suficientă că ştiţi cam totul despre romi, ei bine, credeţi-mă, nu ştiţi mai nimic.

Şi toate astea în timp ce corupţia domină agenda publică de zece ani în draga voastră ţară şi a noastră. Căci, practic, soarta romilor nu este în mâna lor, ci a autorităţilor. Aceleaşi care ne promit autostrăzi de 27 de ani, din reflex probabil, promit şi incluziune socială, tot de atâta timp. Autostrăzi nu au făcut (dar banii s-au cheltuit); cam câtă incluziune credeţi că s-a produs?

Deşi aveţi senzaţia suficientă că ştiţi cam totul despre romi, ei bine, credeţi-mă, nu ştiţi mai nimic; şi pentru că n-aţi avut până acum prilejul să chiuliţi în anii de şcoală de la lecţiile despre contribuţia romilor la evoluţia societăţii româneşti. Adică, din nou, nu cred că e vina voastră, ci a sistemului care a preferat să ascundă sub preş existenţa romilor în România de peste opt secole, căci, deh, şi cei care scriu programele şcolare şi manualele au crescut tot cu ameninţarea ţiganului în spinare.

Ştiţi oare că Moldova a avut un domnitor de origine romă? Ştiţi de pildă care a fost rolul pe care l-au jucat romii în construcţia statului român modern? V-aţi gândit vreodată că produsele furnizate de munca unor romi anonimi au fost indispensabile pentru existenţa ţăranului român, de la cuiele de pe casă şi ceaunele din vatră, până la uneltele câmpului, potcoavele cailor şi roţile de la căruţă? Aveţi habar că muzicienii români cei mai importanţi fie au origini rome, fie au fost direct inspiraţi de tradiţia muzicală a romilor? Ori măcar ştiţi câţi dintre marii actori pe care-i apreciaţi îşi revendică rădăcini rome? Ştiţi că nu ştiţi?

Imaginea ţiganului este, de fapt, oglinda societăţii noastre: adulţi şi raţionali fiind, romofobilor, nu faceţi decât să reproduceţi lipsa de discernământ a celor care v-au educat şi pe voi, proiectând neajunsurile şi nemulţumirile vieţii asupra altora. Ei sunt de vină pentru tot răul din lumea voastră îngustă, pentru ca voi să rămâneţi imaculaţi şi fără de greşeală atunci când vă priviţi în această oglindă.

Ei bine, dragi romofobi, eu continui să cred că şansa noastră, a tuturor, nu este ura şi căutatul de paie în ochii altuia, ci curiozitatea şi înţelegerea reciprocă faţă de individualitatea şi diversitatea fiecăruia.

Ei sunt de vină, ţiganii, pentru că economia României e aşa cum este, ei sunt de vină pentru că nu avem autostrăzi, ei sunt de vină pentru că educaţia şi sănătatea din ţara noastră au o calitate îndoielnică, ei sunt de vină pentru că Isus a fost crucificat (ups, asta nu e despre romi, parcă erau alţii vinovaţi în opinia voastră, nu? – deşi, iarăşi nu ştiţi, cuiele alea cu care-a fost răstignit doar n-or fi picat din cer), ei sunt de vină pentru ca voi să fiţi perfecţi, să fiţi fericiţi, să fiţi educaţi, să fiţi ceea ce vă închipuiţi că sunteţi. Şi, nu în ultimul rând, dacă ei sunt de vină, nu mai e cazul să căutaţi alţi vinovaţi.

Ei bine, dragi romofobi, eu continui să cred că şansa noastră, a tuturor, nu este ura şi căutatul de paie în ochii altuia, ci curiozitatea şi înţelegerea reciprocă faţă de individualitatea şi diversitatea fiecăruia, faţă de practicile sale culturale, faţă de ceea ce poţi da ca să primeşti în schimb.

Poate veţi găsi, totuşi, resurse să vă eliberaţi de complexele copilăriei, pentru a nu intoxica şi copilăria altora cu aceleaşi prejudecăţi. Şi, în felul acesta, căutând vinovaţii acolo unde sunt, nu acolo unde aţi vrea să fie, vom avea o lumea în care copiii să nu se mai sperie de „ţigani”, iar romii să nu se mai sperie de adulţi ca voi.

P.S: Paşte luminat tuturor creştinilor, indiferent de etnia lor, căci (sper) Dumnezeu nu ne ierarhizează în funcţie de etnia noastră!