Oraşe şi comune abuziv înfiinţate

Oraşe şi comune abuziv înfiinţate

Multe dintre oraşele mici au funcţiunile unei comune, în loc de bulevarde au uliţe

Datorită unor orgolii locale, în ultimii opt ani au apărut 200 de noi localităţi, oraşe şi comune. Lipsa de resurse bugetare va conduce, inevitabil, la o reorganizare administrativă. Secţiunea „Dosar“ din această săptămână îşi propune o dezbatere pe tema eficientizării administraţiei publice locale, care în prezent cheltuieşte mai mult decât încasează.

Ştiri pe aceeaşi temă

Viaţă la lumânare în secolul XXI

Mai mult de jumătate din localităţile din România nu reuşesc ca din veniturile proprii, taxe şi impozite locale, să-şi plătească măcar angajaţii din primării. În ultimii opt ani, de la recensământul din 2002 şi până la începutul anului 2010, numărul de oraşe a crescut de la 265 la 320, iar cel de comune de la 2.686 la 2.860.

REPORTAJ/ Oanca, satul muribund cu zece oameni şi 30 de câini

Raportat la anul 1990, numărul de localităţi din România a crescut în ritm alert. „Faţă de anul 1989, numărul de unităţi administrativ-teritoriale a crescut cu aproximativ 30 la sută. În mod nejustificat aş spune, pentru că, de la un număr de 23 de milioane de locuitori, acum 20 de ani, acum avem 21 de milioane. Deci, numărul populaţiei a scăzut, iar cel al localităţilor a crescut", a declarat, pentru „Adevărul", Vasile Gherasim, doctor în sociologie urbană.

Urbanizare forţată

Începând din 1968, viziunea administrativă a puterii comuniste a fost orientată către dezvoltare urbană şi reducerea decalajului dintre sat şi oraş. În acest context au dispărut sute de localităţi, ele fiind ori reconstruite, ori strămutate şi alipite altor unităţi administrative. Aşa au apărut oraşele muncitoreşti şi comunele de tip nou. Dezvoltarea lor a depins de economia centralizată.

După 1990, multe din aceste localităţi „model" au dat faliment, la propriu. Chiar dacă dezvoltarea administrativă a fost mai mult pe hârtie decât în realitate, în ultimii 20 de ani, sute de sate au devenit comune, iar zeci de comune oraşe. O urbanizare mult mai rapidă decât pe timpul lui Ceauşescu.

S-a ajuns la situaţii cel puţin penibile, unde comune nou-înfiinţate au o populaţie de puţin peste 100 de locuitori, iar unele oraşe abia numără 5.000 de suflete. Colectarea taxelor şi impozitelor în aceste comunităţi nu acoperă nici măcar salariul angajaţilor primăriilor, lipsa de fonduri fiind cârpită cu bani de la bugetul de stat.

În „Dosar" citiţi ce argumente au edilii localităţilor mici cu pretenţii de oraş, dar şi cum văd specialiştii în administraţie eficientizarea aparatului primăriilor.

Expansiune

De la referendumul din 2002 şi până acum, 55 de comune s-au transformat în oraşe, iar 178 de sate şi cătune au căpătat statutul de comună.

Administraţie mare, eficienţă scăzută

Foto: Dorin Constanda



Pentru a diminua risipa de fonduri de la bugetul de stat, sociologii propun o reformă în administraţia localăTot mai multe localităţi din România au pretenţii financiare, însă din taxele şi impozitele colectate de unele primării nu sunt acoperite nici salariile personalului administrativ.

Cheltuielile din administraţie sunt mai mari decât taxele şi impozitele colectate. Nu este o noutate. În timp ce la nivel declarativ se vorbeşte despre eficientizarea administraţiei locale, în realitate apar permanent găuri negre care toacă banul public. Şi asta în condiţiile în care aparatul administrativ a fost umflat fără a se lua în calcul riscurile ce pot apărea.

„În ultimii 20 de ani, numărul comunelor şi al oraşelor din România a crescut cu peste 30 %. Şi asta în condiţiile în care numărul locuitorilor a scăzut de la 23 de milioane în 1989 la aproape 21 de milioane acum. Unităţile astea administrative nu strâng nici măcar banii de salarii şi utilităţi. În ele se duc banii de la bugetul de stat", explică fenomenul, Vasile Gherasim, doctor în sociologie urbană.

Primari peste două uliţe

De la referendumul din 2002, când s-au colectat ultimele date oficiale, în 2010 numărul comunelor nou-înfiinţate a crescut cu 178, iar cel al oraşelor noi, cu 55. Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), cifrele arată că cele mai multe unităţi administrativ-teritoriale noi au fost comunele sub 1.000 de locuitori. Dacă în 2002 erau 49 de astfel de localităţi, acum sunt 80.

„Am ajuns în ultimii ani la situaţii aberante. Avem primării în comunităţi de câteva sute de locuitori. Au primar, secretar, angajaţi, poliţie comunitară, pază, plătesc utilităţi. În unele cazuri, au fost comune care s-au transformat în oraşe. Şi aici e aberant. Nu poţi să te n umeşti oraş numai după plăcuţa de la intrarea în localitate sau ştampila de la primărie. Ai nevoie de nişte funcţiuni minime", a mai spus Vasile Gherasim.

Aparat administrativ imens

Statisticile arată că numărul angajaţilor din administraţia locală este foarte mare. Dacă la nivel naţional, la începutul lui 2010, sectorul public avea 1.390.000 de angajaţi, dintre aceştia 699.000 erau numai în administraţia locală. Şi asta în condiţiile în care ultimele date statistice de la INS, arată că în octombrie 2010 câştigul brut pe lună, în administraţie era de 2.170 de lei.

Iată cum sunt repartizaţi cei aproape 700.000 de funcţionari din administraţia locală. O analiză a administraţiei locale, realizată anul trecut arată că în cele 2.860 de comune din România sunt 246.000 de angajaţi. În 216 oraşe lucrează peste 71.000 de persoane, iar în cele 101 municipii aparatul administraţiei locale este de aproape 233.000 de angajaţi.

Acestor funcţionari li se adaugă personalul angajat în Consiliile judeţene: alţi 89.700 de oameni. Dacă punem la socoteală şi Bucureştiul cu cele şase primării de sector şi cu Primăria Capitalei, mai înregistrăm 61.500 de posturi ocupate. 

Acelaşi studiu are o concluzie dezarmantă pentru eficientizarea administraţiei publice locale : aproape 77% din primării nu reuşesc să-şi acopere cheltuielile administrative cu banii încasaţi din propriile activităţi.

Cum strângem cureaua

Atât Minsiterul Administraţiei şi Internelor (MAI) cât şi socilogii propun o reformă administrativă severă la nivel local.  MAI a demarat deja procedurile pentru  o eventuală reorganizare administrativă.

„La data de 26.10.2010, Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice a depus la Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative, o cerere de finanţare cu titlul «Unificarea administrativ-teritorială, mai multă eficienţă în administraţia locală din România», prin care se urmăreşte obţinerea finanţării pentru realizarea unei analize a situaţiei actuale privind fragmentarea administrativ-teritorială şi fundamentarea alegerii unei variante optime de reorganizare administrativ-teritorială a României", arată MAI într-un punct de vedere transmis către „Adevărul".

La rândul lui, Gherasim consideră că o reforma administrativă trebuie făcută cât mai repede pentru a scădea cheltuielile de la bugetul de stat. „Concentrarea de forţe trebuie să fie eficientă. Unităţile administrative nu trebuie să fie fragmentate.

Cu cât o comunitate este dimensionată în funcţie de veniturile pe care le are, ea poate deveni eficientă. Oraşele de 4.000-5.000 de locuitori nu se justifică. O nouă organizare eu o văd eficientă dacă vom crea regiuni administrative. Avem 41 de judeţe cu 41 de consilii judeţene, cu 41 de prefecturi, cu servicii. Dacă le concentrăm pe regiuni, vom vedea că vor scădea cheltuielile administrative", a mai arătat Gherasim.

Vasile Gherasim mai spune că nu există o regulă scrisă prin care statutul localităţii să fie dat de numărul de locuitori. Însă o analiză a administraţiei locale arată că, în  mod normal, o comună ar trebui să aibă minimum 5.000 de locuitori, comunele cel putin 10.000 de locuitori, oraşele să aibă minimum 35.000, iar municipiile, minimum 90.000 de locuitori.

Statistică

2002, oraşe şi municipii - 265
2010, oraşe şi municipii - 320
2002, comune - 2.686
2010, comune - 2.860.

Zona Metropolitană poate atrage investiţii

La harta Bucureştiului se vor alipi localităţi din judeţele limitrofe, Ilfov, Giurgiu şi Dâmboviţa

Mediatizat destul de mult în ultimii 10 ani, proiectul zonei metropolitane Bucureşti rămâne de actualitate. În ideea întăririi comunităţilor sărace, Vasile Gherasim, promotorul proiectului, susţine că Zona Metropolitană Bucureşti ar putea atrage fonduri pentru redresarea unor comune limitrofe Capitalei.

Comunele din jurul capitalei au de câştigat

„Bucureştiul poate atrage de exemplu fonduri pentru construirea unui campus universitar sau a unui centru medical de mare capacitate. În momentul de faţă nu sunt locuri de zeci de hectare în Bucureşti pentru dezvoltarea unor astfel de construcţii. Zonele limitrofe însă au destul teren încât să dezvolţi astfel de proiecte. Dacă există Zona Metropolitană, atunci astfel de investiţii pot fi făcute şi toată lumea are de câştigat", a explicat Gherasim.

El spune că în acest fel pot fi echilibrate şi bugetele localităţilor mici care beneficiază de fonduri de la bugetul de stat pentru a supravieţui.
Mai mult, aparatul administrativ ar putea fi recalibrat atât în Capitală, cât şi în comunele şi oraşele care se vor alinia zonei metropolitane.

Organizarea administrativă actuală

-Judeţul este unitatea administrativ-teritorială tradiţională în România, alcătuită din oraşe şi comune, în funcţie de condiţiile geografice, economice, social-politice.

-Municipiul este un oraş cu un rol economic, social, politic şi cultural însemnat având, de regulă, funcţie administrativă.

-Oraşul reprezintă o concentrare umană cu o funcţie administrativă şi un mod de viaţă specific ariilor urbane şi o structură profesională a populaţiei în care predomină cea ocupată în ramurile neagricole.

-Comuna este unitatea administrativ-teritorialã care cuprinde populaţia rurală unită prin comunitate de interese şi tradiţii, fiind alcătuită din unul sau mai multe sate, din care unul este reşedinţă de comună.

-Satul este cea mai mică unitate teritorială, având caracteristicile aşezărilor de tip rural.

Cât ne costă primăriile anul acesta

Analiza administraţiei locale de anul trecut a arătat că numai 711 unităţi administrativ-teritoriale din cele peste 3.200 au reuşit să-şi plătească angajaţii din veniturile proprii.

Bugetul de stat pe 2011 prevede sume destul de mari pentru susţinerea financiară a primăriilor care nu-şi pot suporta singure cheltuielile administrative şi de personal. Concret, mii de primării vor fi subvenţionate pentru a plăti chirii şi salarii. Potrivit Ministerului Administraţiei şi Internelor, numai din cota din Taxa pe Valoarea Adăugată vor fi transmise administraţiilor locale, în acest an, peste
13 miliarde de lei, adică 3,1 miliarde de euro.

Conform estimărilor MAI, aproape 500 de milioane de euro din această sumă sunt destinate „pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor". Concret, aceste sume vor acoperi salarii, chirii şi plata utilităţilor. Tot pentru salarii, administraţiile locale vor mai primi de la bugetul de stat alte peste trei milioane de euro din impozitul pe venitul estimat în 2011.

Alte 2,5 miliarde de euro din banii de pe Taxa pe Valoarea Adăugată vor ajunge de la bugetul de stat către comune, oraşe şi judeţe pentru a susţine alte cheltuieli locale, în afară de salarii.

"Concentrarea de forţe trebuie să fie eficientă. Cu cât o comunitate este dimensionată în funcţie de veniturile pe care le are, ea poate deveni eficientă."
Vasile Gherasim
doctor în sociologie urbană



Pe uliţele oraşului Potcoava

Localitatea olteană este oraş mai mult după plăcuţa de la intrare şi ştampila de la primărie. Orăşeni din 2004, locuitorii din Potcoava nu sunt încântaţi de efectele urbanizării. Ei se vaită că viaţa e grea şi se plâng de valoarea crescută a impozitului până la preţul ridicat al ţuicii.

Bine aţi venit în oraşul Potcoava, judeţul Olt. Aşa scrie pe indicatorul de la intrarea în localitate. Drumul, asfaltat şerpuieşte până în centrul urbei, la primărie. Asfaltul este acoperit cu un strat subţire de mâzgă de la pământul scos pe roţile maşinilor şi al căruţelor de pe uliţele oraşului.

Cu 6.800 de suflete, la nivelul utilităţi, Potcoava stă binişor. Mai mult de trei sferturi din potcoveni au apă, canal şi gaze. Cu statutul de orăşean se împacă mai greu oamenii, care simt că impozitul din mediu urban e mai mare decât cel plătit până în urmă cu şase ani, când erau săteni.

De la comună la oraş

Centrul oraşului Potcoava este traversat şi azi de atelaje trase de cai  Foto: Petrică Tănase



Primarul din Potcoava, Florin Mateiana (47 de ani), este la al treilea mandat. Primul l-a petrecut ca primar al comunei Potcoava, iar din 2004 este primar de oraş. Cu toate că urbea, formată din cinci sate, nu ajunge nici la 7.000 de locuitori, Mateiana este mulţumit că poate acoperi cheltuielile administrative, utilităţi şi salarii, din taxele şi impozitele locale.

Cât despre dezvoltare şi investiţii, treburile sunt puţin mai complicate. „Cheltuielile administrative le acoperim noi. Pentru celelalte lucruri pe care vrem să le facem depindem de Consiliul Judeţean. De exemplu, sunt diverse taxe care ajung la judeţ. Dacă nu eşti bine înşurubat acolo, din cota ta se poate aloca la altă localitate", ne-a spus primarul Florin Mateiana.

Primarul mai spune că pretenţiile urbane îi costă mai mult pe locuitorii din centrul localităţii, care beneficiază de mai multe facilităţi şi au impozitele mai mari. „În momentul în care ne-am transformat din comună în oraş, de apă şi canal beneficiau 15 la sută din locuitori. Acum cred că ne apropiem de 90 la sută. La gaze stăteam mai bine, pentru că avem exploatări în zonă", a mai spus Mateiana.

Concurenţă cu Scorniceştiul

Unul dintre motivele pentru care potcovenii au vrut să dea statutul de ţăran pe cel de domn a fost crâncena concurenţă dintre Potcoava şi Scorniceşti, localitatea în care s-a născut fostul lider comunist Nicolae Ceauşescu.

„Potcoava este în concurenţă cu Scorniceştiul.Ăia erau oraş încă din epocă. Scorniceştiul a comasat vreo şapte comune şi au ajuns la 11.000 de locuitori. Noi am fost frustraţi de Scorniceşti. Noi aveam petrol, siloz, două gări. Ăia nu aveau ca noi", mai adaugă Florin Mateiana.

Cât despre dezvoltarea economică a oraşului Potcoava, veştile nu sunt prea bune. Activitatea din domeniul petrolier s-a restrâns cu mai mult de jumătate în ultimii 20 de ani. Fabrica de confecţii din localitate a diminuat şi ea numărul de angajaţi şi produce mai puţin, iar fabrica de preparate din carne nu merge nici ea prea bine.

În aceste condiţii, Mateiana se gândeşte la progres, însă singurul sprijin financiar este tot de la stat. Pe primarul din Potcoava nu-l deranjează dacă se va întoarce la statutul de comună. Salariul i s-ar diminua cu 300-400 de lei, iar aparatul administrativ al primăriei ar putea scădea de la 52 de persoane la 31.

Oficial le merge bine

Cum intri în Potcoava, aerul urban nu îţi atrage atenţia. Numai containerele de gunoi aşezate în mai multe locuri din oraş te fac să crezi că eşti într-un loc civilizat. În centru se schimbă treaba. În faţa primăriei sunt parcate maşinile domnilor, dar nu lipseşte nici rastelul pentru biciclete. Peste drum de primărie zăreşti blocurile care au o capacitate de 500 de locuinţe.

Pe uliţele dezgheţate, domnii coboară spre centru, cu bicicleta, cu maşina ori cu căruţa. Fiecare ştie bine ce are de făcut. Toată lumea dă impresia că e ocupată. În faţa primăriei, Margareta, o doamnă de vreo 30 de ani, cu fustă largă şi înflorată, dă semne de nervozitate. Ne spune şi ce treabă are în centrul urbei: „Uite, îl caut pe dracu' la Primărie, că hoţu' ăsta de primar nici ajutor social nu ne mai dă".
Tot în centru, un domn într-o salopetă cu inscripţiile unei companii petroliere caută o ocazie.

Nu e convins că după obţinerea statutului de orăşean i-a pus Dumnezeu mâna în cap. „Nouă ne-a pus dracu' mâna în cap. De ani buni s-a tot ales prafu. Aci unde e primăria erau băi termale. Venea apa de la sonde. Acum au scos şi tuburile şi nu mai e nimic", ne-a spus Florin Săraru (43 de ani).

Impozite mari şi ţuică scumpă

Viaţa la oraş are şi ea hibele ei. De, luxul se plăteşte! Pe şoseaua principală, Ionel Mihai (65 de ani) trage bicicleta pe dreapta: „Potcoava nu e oraş. Numai belele avem. Am lucrat în cooperaţie şi nici pensie nu am că a luat foc CAP-ul. S-a dat dracu' tot. Bani nu avem, dar taxele sunt mai mari".

Cu un aer protestatar, în discuţie intră şi Dumitru Sârbu (77 de ani). Omul are de făcut o reclamaţie: „Toate sunt scumpe aici. Până şi ţuica e un leu şi 50 de bani suta şi tot e slabă". Cât despre statutul de oraş, nea Sârbu dă plictisit din mână.

Lumea bună a urbei iese uşor la şosea. În faţa librăriei, patronul, Iancu Predescu, (62 de ani) se arată interesat de dezbatere. Bărbierit, îmbrăcat la costum şi amabil, omul încearcă să facă lumină în discuţia de la marginea drumului cu oamenii biruiţi de impozitele mari şi preţul nesimţit al băuturii.

„Nu se pune problema să ne considerăm oraş. Nu sunt funcţiuni pentru aşa ceva. Nu sunt instituţiile aferente unui oraş. De exemplu, dacă eşti oraş, îţi trebuie o judecătorie", ne lămureşte domnul Predescu.

"Potcoava este în concurenţă cu Scorniceştiul. Ăia erau oraş încă din epocă. Scorniceştiul a comasat vreo şapte comune şi au ajuns la 11.000 de locuitori. Noi am fost frustraţi de Scorniceşti. Noi aveam petrol, siloz, două gări. Ăia nu aveau ca noi."
Florin Mateiana
primar Potcoava

Oraşul Potcoava

Potcoava are 6.800 de locuitori. Este în judeţul Olt şi are o suprafaţă de 65 de kilometri pătraţi. Oraşul este format din cinci sate. Cel mai important centru administrativ este Slatina, la 30 de kilometri distanţă. Potcoava are cămin cultural, o bibliotecă, un siloz, două gări, un dispensar medical şi trei farmacii. Din 2004, de când este oraş, Potcoava are şi un liceu. În localitate mai funcţionează o întreprindere de produse textile, o fabrică de preparate din carne, dar şi zăcăminte şi exploatări de petrol şi gaze.

Brezoi, oraşul cu sobe la bloc

Dorel Ţîrcomnicu

La 40 de kilometri de Râmnicu Vâlcea, „orăşenii" din Brezoi trăiesc ca într-o comună un pic mai dezvoltată. Pe acoperişurile blocurilor se văd hornuri care fumegă din cele 1.100 de apartamente. „Car în fiecare zi lemne cu plăsuţa, să mă încălzesc la soba de teracotă din apartament. Asta fac din 1986, mă plimb cu cenuşa prin casă şi pe scările blocului", a spus pensionarul Dumitru Ursache (65 ani).

În piaţa centrală, atmosfera este la fel de sumbră. Doi comercianţi, unul de electrice şi altul de încălţăminte, îngheaţă în aşteptarea vreunui cumpărător. „Am plecat din Bucureşti, în anul 2003, pentru că mi-a plăcut zona. Atunci aveam foarte mulţi cumpărători la Brezoi, chiar erau cozi, că vindeam scutere, biciclete. Acum abia mai supravieţuiesc. Tinerii au plecat din oraş, economia este pe butuci, iar puţinii oameni care mai au un serviciu abia îşi drămuiesc bruma de salariu", a povestit Mihai Ionescu (38 de ani).

Prostituatele, gaură neagră la buget

Zona centrală din Brezoi aduce mai degrabă a comună decât oraş Foto: Lucian Muntean



„Oraşul, nu şi cele opt sate arondate, are apă sută la sută, canalizare doar 80 la sută, avem cinci pensiuni şi două moteluri cu 350 de locuri de cazare.  Gradul de colectare a taxelor, care au rămas aceleaşi ca în 2008, este de 80 la sută în 2010. Anul acesta vrem să mărim masa impozabilă, să inventariem toate suprafeţele agricole", a spus Robert Schell, primarul localităţii.

Cele mai mari „găuri" în bugetul local le dau prostituatele de pe Valea Oltului şi hoţii de lemne. „Avem prostituate care au de plătit amenzi de 200.000 de lei şi nu avem şanse să ne recuperăm sumele", a mai spus primarul Schell.

Despre restructurarea administrativă, primarul localităţii a spus: „Sunt de acord cu această restructurare, pentru că avem câteva comune învecinate, Malaia şi Voineasa, care însumate nu fac 4.500 de locuitori. Acestea ar trebui arondate Brezoiului şi astfel am depăşi plafonul de 10.000 de locuitori".

Comune pustii cu primării

Dorin Ţimonea

Ceru Băcăinţi este comuna cu cea mai mică populaţie din Alba. 311 locuitori sunt înregistraţi oficial în documentele statistice. Comuna este amplasată pe versanţii sudici ai Munţilor Apuseni şi are în componenţă 10 sate.

Reprezentanţii administraţiei locale cred că, în ritmul actual de depopulare, în câţiva zeci de ani nu va mai exista niciun locuitor în zonă. „Ne îndreptăm spre dispariţie. De peste 10 ani nu a mai fost la noi în comună o naştere, numai morţi. Suntem comună din 1948. În 1989 s-a desfiinţat şi am fost alipiţi la comuna Blandiana. După Revoluţie am redevenit comună", a spus primarul Ioan Trif.

Autorităţile locale nu văd o soluţie în desfiinţarea comunei. „Este o suprafaţă foarte mare de 5.000 de hectare care ar fi foarte greu de administrat la o altă comună. Nu ne-ar ajuta cu nimic", a completat primarul. Veniturile la bugetul local sunt asigurate în procent de 94,3 la sută din banii primiţi de la Consiliul Judeţean. Impozitele încasate de la locuitori nu permit nici măcar plata salariilor celor şapte angajaţi ai primăriei.

Dacă nu se produce curând o reformă administrativă, comuna din Apuseni va rămâne abonată la ajutoarele de la bugetul de stat.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: