Pe cei care o să vă grăbiţi să îi judecaţi, vă îndemn să nu o faceţi. Numai ei ştiu cât le plânge sufletul, cât de tare îi doare depărtare de familiile lor. Dacă le-ar fi bine nu ar mai pleca. Vă rog să fiţi oameni!

În aşteptarea lor, străinii se bucură şi parcă ne zâmbesc mârşav. Ştiu că au forţă de muncă, la preţ de nimic, să producă mâncare pentru ei, şi la preţuri de o să ne doară mintea, pentru noi. Căci trecea ea şi criza şi la cât de nepregătiţi ne cred unii, o să ne bată altă criză, alimentară, la uşă. Nu-i problemă, nu vă lăsăm, ar spune ei. Suntem noi, italienii, germanii, aici şi pentru voi. Doar că între timp am învăţat vorba voastră românească “frate-frate, dar brânza e pe bani.” Avem cămara plină, ne-au umplut-o românaşii voştri. N-au costat mult, maxim 1000 pe lună. Din ăştia le-am luat 300 la chirie, 100 pe utilităţi, de 200 şi-au mai luat şi ei de-ale gurii, două-trei pachete de ţigări, au mai trimis pe-acasă, la părinţi, copii, şi uite aşa române, îţi dau mâncare scumpă, produsă la preţ de nimic de ai tăi. Te exploatez de nu te vezi şi tu îmi mai spui şi „Mulţumesc!” Mai mult, pentru că atât te duce capul, îţi dai făină şi cereale la export, în timp ce ai tăi se bat prin magazine să le cumpere.

Prin ţară, alţi români îşi fac publică, pe Facebook, suferinţa. Nu au ce mânca şi urlă, de pe acoperişul casei, să îi audă cineva. Nu-i aude decât poliţia, care îşi trimite personalul la faţa locului. Poliţiştii nu vin singuri, au după ei soldaţi şi jandarmi, pentru că, în mintea lor tembelă ( a unora), nebunul şi foame lui ameninţă stabilitate economică şi liniştea ţării. După ce dau nebunul jos de pe casă, îi trântesc o amendă babană şi îi mai servesc amărâtului doi pumni în faţă şi un şut în fund. Alt domn, cu grade, se juca cu pumnii în faţa unui tânăr şi sprinta după altul, prin Bucureşti, deranjat că au ieşit din casă după ora 22. Aplică legea, dar nu cu pumnul, fă-i dosar penal şi du-l acasă. Ia exemplu de la alţi colegi de-ai tăi, care nu au apucături de Bruce Lee, dar care sunt oameni şi care în loc de bătaie, ajută oamenii să-şi completeze declaraţiile.

O altă faţă a monedei ne arată că unii dintre medici îşi neglijează părinţii, fraţii şi copii pentru a salva vieţi, unii chiar îşi pierd viaţa, în ţară şi în afara ei, iar câţiva demisionează de teama îmbolnăvirii şi din lipsă de echipamente de protecţie. Se cumpără măşti de la o firmă specializată în comerţul cu băuturi alcoolice sau de la două firme de birotică cu aceeaşi acţionari, prin cumpărare directă, unii oameni politici se urcă cu bocancii pe tragedia unui popor pentru o brumă de capital electoral, de imagine, iar o bătrânică donează opt lei din pensia ei spitalului din Focşani, în timp ce alta e amendată cu 1000 de lei pentru 10 minute de întârziere, după ora 13, la cumpărături. Milioane stau în casă de zile bune, alţii o ard pe grătare cu prietenii sau se îmbulzesc prin hale, pieţe sau târguri.

Altă parte a României dă vina pe nişte ţigani pentru răspândirea virusului şi portretizează o întreagă comunitatea de romi, ca ţap ispăşitor. O mică paranteză. Atenţie, am zis ţigan, nu rom. Ţigan poate fi oricine fără pic de caracter şi bun simţ, poate fi şi românul, ungurul, turcul, germanul, care sparge seminţe la colţul străzii şi poartă ochelari de soare noaptea. Ţigan este poliţistul pensionar internat la Gerota, care a minţit că a fost plecat din ţară şi infectase 30 de persoane. Ţigan e Flutur care s-a trecut medic pe lista pentru testare a Spitalului Judeţean Suceava. Orice scursură, orice lepră, poate fi ţigan, dar nu rom. Rom sunt eu, cu tradiţia, cultura, limba mea. Romi suntem noi, cei care am reuşit să ne aliniem cerinţelor societăţii moderne în care trăim.  Romii sunt şi acei romi săraci, care se bat în tihnă cu greutăţile vieţii, care nu dau în cap, care nu fură, chiar dacă nu au ce pune pe masă. Merg şi muncesc cu ziua. Adună, de prin gunoaie, fier vechi şi bidoane pe care le duc la centre de colectare pentru 10 lei la zi. Cu 10 lei îşi cumpără 5 kg de cartofi şi pâine să le ajungă doua zile. Bine, asta înainte de criză. Acum, unde să mai meargă, sunt în izolare, o respectă. Romii mai puţin norocoşi au noroc cu solidaritatea dintre noi ceilalţi. Mulţi romi buni duc mâncare şi apă romilor care nu au. Cu noi ce aveţi? Etnicizarea unui virus e o prostie şi nu ne face bine. Din păcate, ieri, de ziua internaţională a romilor, acelaşi lucru, dar foarte inteligent nuanţat în declaraţiile lor, l-au făcut atât preşedintele cât şi prim-ministrul ţării. Aceasta a fot înţelegerea mea, se prea poate să greşesc.

O mare parte a României nu mai pune preţ pe bunul simţ, pe responsabilitate şi respect, pe cultură, pe artă. România vinde prostie la pachet şi vinde bine de tot. La televizor se promovează haremul prin emisiunile de profil, se promovează dobitocia, brutalitatea, comportamentul de om prost şi fără bun simţ. Pe reţele de socializare şi mai ales prin live-urile Facebook, lumea se înjură, se etalează opulenţa de prost gust, incultura. O Românie în care cei care gândesc sunt prost văzuţi.

România de altă dată este azi în moarte clinică şi nu dă semne că îşi revine. Acesta este rezultatul anilor în care resursa umană ajunsă la cârma României nu a avut, în cele mai multe cazuri, calitate intelectuală şi nici morală. A tratat cu sictir bunăstarea ţării. S-a concentrat doar pe bunăstarea unora. Acesta este şi rezultatul nepăsării celor cu mai multă minte dintre noi.

Situaţia se poate redresa şi nu e târziu deloc să începem. O mobilizare urgentă a resurselor şi a capacităţilor noastre intelectuale poate ajuta statul să depăşească greutăţile cu care se confruntă în plină pandemie, poate redresa ţara. După pandemie, lumea va fi alta. Vor supravieţui cei mai bine pregătiţi, cei mai slabi vor fi puşi să tragă la jug. Acum este momentul şi contextul potrivit. E nevoie de o revoluţie intelectuală. România poate, România are cu ce şi trebuie să facă ce trebuie.

Fiţi buni, nu vă costă nimic!