Dincolo de asumarea participării la misiunile Alianţei sau consolidarea prezenţei sale pe flancul estic, ţara noastră şi-a asumat angajamente privind cheltuieli de apărare ce implică inclusiv dezvoltarea arhitecturii defensive prin sisteme antirachetă.

În tot acest context, Armata Română a devenit ţinta proapgandei ruse, fie că vorbim despre exerciţii militare, acordarea 2% din PIB pentru înzestrare sau scutul de la Deveselu.

Vezi şi CHECK MEDIA. INZESTRAREA ARMATEI, O PRIORITATE PENTRU ROMANIA P 1/2

Spre exemplu, în data de 19 noiembrie, militarii americani şi cei români au efectuat exerciţiul Rapid Falcon, care a presupus transportarea rapidă a sistemului HIMARS de la baza aeriană din Ramstein (Germania) la baza Kogălniceanu din Constanţa. Militarii au executat câteva focuri pe direcţia Mării Negre, după care sistemul HIMARS a fost transportat înapoi în Germania.

Cum a reacţionat Rusia la exerciţiul româno-american Rapid Falcon

Pe acest fond, siteul Politnavigator publică materialul Rusia trebuie să fie gata să neutralizeze România într-un moment critic, în care expertul militar Serghei Gorbaciov afirmă: De mai mulţi ani, România se transformă într-un poligon pentru acţiuni antiruseşti, iar manevrele descrise mai sus sunt o ameninţare directă la adresa Rusiei.

Vezi şi CHECK MEDIA. INZESTRAREA ARMATEI, O PRIORITATE PENTRU ROMANIA P 2/2

Gorbaciov susţine că România este o platformă pentru contracararea Rusiei, care se dezvoltă de mai mult timp, iar în calitate de exemplu este adusă baza de la Deveselu. El zice că Rusia trebuie să reacţioneze,  mai concret să monitorizeze astfel de acţiuni de pe teritoriul României şi să fie gata să le neutralizeze la timpul potrivit.

Acelaşi narativ a fost lansat şi de către colonelul Viktor Litovkin, analistul militar al TASS. Acesta consideră că acţiunea NATO nu este impresionantă întrucât armata rusă efectuează astfel de mutări de tehnică regulat, iar distanţa dintre Germania şi România este un nimic în comparaţie cu distanţele dintre obiectivele militare ruse. Totodată, el a afirmat că lansatoarele de rachetă americane pot fi uşor neutralizate de sistemul Iskander.

Litovkin a subliniat că România poate ajuta NATO doar în calitate de carne de tun, aşa precum e percepută armata română de către Pentagon. Potrivit lui, acelaşi rol l-a jucat armata română în războiul din Golf, dar şi în Irak. „România este un platzdarm important pentru SUA, (...) fapt ce face din România o ţintă a atacurilor din partea Rusiei”, a declarat Litovkin.

La rândul său, colonelul Andrei Kuharţev, adjunctul comandantului unei brigade de rachete, a afirmat pentru Komsomolskay Pravda că acest eveniment nu merită comentat, din motiv că are loc pe timp de pace. Potrivit lui, baza aeriană din Ramstein este constant monitorizată prin spionajul cosmic (sateliţi), radiotehnic, legal şi ilegal. Astfel, pe timp de război Rusia ar fi la curent că la hotarele ei sunt transportate aceste rachete şi le-ar nimici. Totodată, pe lângă acest aspect,  Kuhaeţv adaugă că ruşii au şi în România ochi şi urechi.

Un alt expert militar, Alexei Leonkov, consideră că manevra NATO nu a fost o surpriză pentru Rusia, care monitorizează atent acest gen de dislocări. Astfel, potrivit lui, pe timp de război, după primele lansări de rachete (din România), Rusia imediat ar răspunde cu complexul operativ-tactic Iskander.

Un alt expert militar rus, Igori Korotcenko, de asemenea consideră că acest gen de manevră nu poartă un pericol real pentru Rusia, dar este prezentat de presa manipulatoare din Occident ca o mare victorie NATO. Potrivit lui, „orice încercare de a ataca Rusia de pe teritoriul României (...) va aduce imediat la un răspuns devastator, care va genera consecinţe tragice pentru agresor”.

Tot Korotcenko, într-un comentariu pentru o altă publicaţie, a reiterat mesajul: Orice ţară care va îndrăzni să atace Rusia va fi ştearsă de pe faţa pământului.

România a fost menţionată şi în cazul crucişătorului american care din punctul de vedere al ruşilor a pătruns în apele lor teritoriale. Altfel, în cadrul unei emisiuni la unul dintre cele mai mari posturi TV din Rusia – Rossia 1 – expertul militar al clubului Valdai, Ivan Konovalov, a afirmat că România este celula adormită a NATO. El a motivat această afirmaţie prin faptul că autorităţile române nu fac declaraţii anti-ruseşti în public, însă acţiunile lor denotă caracterul inamic faţă de Rusia.

La nivel oficial, deputatul Dumei de Stat din partea Crimeii, Ruslan Balbek, a comentat evenimentul pentru RIA. El a pus la îndoială pericolul pe care acţiunea NATO ar putea avea la adresa peninsulei, din motiv că forţele ruse staţionate acolo monitorizează acest gen de acţiuni şi sunt capabile să neutralizeze orice atac aerian.

Tocmai de aceea, a spus Balbek această acţiune nu a fost considerată drept o agresiune, în caz contrar ruşii ar fi aplicat principiul otvetka, adică ar fi ripostat simetric. Astfel, el a conchis că demonstraţia de forţă a fost una nereuşită.

Adjunctul preşedintelui Camerei Civile al Crimeii, deputatul Alexadr Formanciuk, a declarat că peninsula are o bună apărare antiaeriană, mai mult, Crimeea este capabilă, dacă va fi necesar, să lanseze un răspuns devastator: „Dacă cuiva i se pare că Rusia va lăsa această situaţie fără atenţie şi nu se va pregăti pentru a se apăra de la astfel de pericole, atunci aceştia greşesc”.

Iată cum un simplu exerciţiu militar româno-american este rostogolit în presa rusă pe baza unor narative care legitimează leadershipul şi forţele militare ruse fie prin “ameninţarea” reprezentată de cooperarea dintre SUA şi ţara noastră, fie prin “superioritatea” militară rusă.

Evident, astfel de narative ce vizează România au fost dezvoltate cu precădere după amplasarea scutului de la Deveselu, iar câteva exemple pot fi oferite în rândurile ce urmează.

Rusia: România a fost avertizată că poate fi ţinta rachetelor noastre

Site-ul rus ”Military Platform” publică, pe 10 august, o ştire cu titlul ”Sistemul antirachetă din România e gata de utilizare”. Pe lângă informaţia propriu-zisă despre finalizarea modernizării sistemului anti-rachetă Aegis Ashore, difuzată de cartierul general NATO de la Bruxelles, materialul include o serie de alegaţii şi interpretări tendenţioase privind pretinse intenţii agresive ale NATO faţă de Rusia, şi rolul central al instalaţiilor de la Deveselu în eventualitatea unui conflict militar. Un citat edificator în acest sens: ”Detaliile modernizării nu sunt dezvăluite. Se pune accentul pe faptul că renovarea sistemului antirachetă de la Deveselu s-a planificat cu mult timp în urmă. Însă finalizarea lucrărilor a coincis în chip surprinzător cu ieşirea unilaterală a SUA din Tratatul privind lichidarea rachetelor cu rază medie şi lungă. De la începutul lui iunie, în jurul obiectivului anti-rachetă din România s-au semnalat activităţi suspecte. Statul major al armatei ruse a declarat că Washingtonul a început să amplaseze rachete de croazieră în Europa, capabile să poarte focoase nucleare”. (...) ”Este evident că sistemul american antirachetă este îndreptat împotriva Rusiei. S-ar fi putut limita la asta – şi-au protejat aliaţii de ”agresiunea rusă”, au integrat sistemul românesc de apărare anti-rachetă în sistemul NATO. Însă americanii au mers mai departe. În jurul obiectivului anti-rachetă de la Deveselu aceştia construiesc o apărare eşalonată. Au transferat din Texas o baterie din complexul anti-rachetă THAAD. Este un sistem redutabil, capabil să lovească ţinte balistice la înălţimi de până la 150 de kilometri şi la distanţă de până la 200. (...) Americanii au proiectat lansatoarele Mark 41 Vertical Launching System în mod unificat: acestea se potrivesc atât pentru sistemele anti-rachetă, cât şi pentru rachetele balistice, de exemplu Tomahawk, capabile să poarte încărcături nucleare. Adică sub pretextul nobil de a asigura securitatea aliaţilor din NATO în România a fost creată o infrastructură pregătită pentru rachete nucleare cu distanţă medie, ţinta cărora poate fi ţara noastră”. (...) Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse urmăreşte cu atenţie noul obiectiv anti-rachetă al SUA. România a fost avertizată că poate deveni ţinta unei riposte din partea noilor rachete ale Rusiei. Pentru contracararea unei potenţiale agresiuni a inamicului, în Crimeea poate fi dislocată versiunea terestră a rachetei ”Kalibr-M”, precum şi rachetele Iskander. Sau să fie transferate în Crimeea avioanele interceptoare MiG-31BM cu complexul de rachete hipersonic ”Kinzhal” şi bombardierele Tu-22M3M cu rachete aer-sol.”

Scenariul construit în acest material corespunde narativului fals al Rusiei precum că scutul antirachetă de la Deveselu este îndreptat împotriva Rusiei şi că lansatoarele folosite pentru distrugerea rachetelor în zbor ar putea fi folosite şi pentru rachete balistice nucleare cu potenţial ofensiv. De aproape 10 ani, Rusia invocă aceste temeri (false, pentru că responsabilii de la Moscova ştiu foarte bine adevărul) pentru a-şi justifica politica militară agresivă în regiune. În special, ne interesează declaraţiile repetate că Rusia ar putea ataca România cu propriile ei rachete pentru a distruge complexul de la Deveselu. Până la urmă, întrebarea pe care şi-au pus-o mulţi, şi pe care i-o putem şi noi pune Rusiei este următoarea: Dacă sistemul de la Deveselu poate distruge rachete în zbor, de ce sunteţi atât de preocupaţi de el? Aveaţi intenţia să loviţi ţările din Europa de Est şi acum nu o mai puteţi face din cauza scutului antirachetă? Pentru a evita să răspundă la aceste întrebări, Rusia inventează o întreagă poveste cu americani care încarcă lansatoarele de la Deveselu cu rachete nucleare îndreptate spre Kremlin. Între timp, Rusia îşi dezvoltă propriile rachete hipersonice şi noi modele de rachete balistice nucleare.

Când ruşii le poartă de grijă românilor ”prostiţi de americani”

Site-ul ”Zvezda Weekly”, parte din grupul media ”Zvezda” (Steaua) al Armatei Rusiei publică un material aproape identic cu cel analizat mai sus în care enumeră aceleaşi elemente ale falsului narativ cu instalaţia antirachetă care se poate transforma instantaneu în lansator de rachete nucleare împotriva Moscovei. Intitulat ”Nu ne prosti fratele, America”, materialul conţine afirmaţia că Washingtonul şi-ar minţi cu bună ştiinţă aliaţii din NATO precum România sau Polonia, spunându-le că instalaţiile scutului antirachetă nu pot reprezenta o ameninţare pentru Rusia, dotându-şi în acelaşi timp baza de la Deveselu cu sisteme THAAD şi Aegis Ashore. În material este prezentată declaraţia fostului ministru de externe Teodor Meleşcanu (numit în mod greşit ”ministru al apărării”) din februarie 2019, în care acesta nega vehement posibilitatea amplasării rachetelor balistice în lansatoarele de la Deveselu şi acuza Rusia că prin aceste declaraţii caută să-şi justifice propriul program de dotare cu rachete hipersonice. Autorii scriu că în declaraţia sa, ministrul Meleşcanu nu a reuşit să infirme prin date factologice îngrijorarea absolut concretă a Rusiei privind lansatoarele MK-41”.

Ceea ce nu spun autorii acestui text este că, de obicei, când faci o acuzaţie tu eşti cel care trebuie să şi-o probeze cu dovezi mai întâi. Subiectul acuzaţiei tale nu este dator să probeze nimic în absenţa probelor prezentate de tine mai întâi, existând întotdeauna prezumţia nevinovăţiei. Or, Rusia nu a oferit nicio probă, nicio dovadă care să-i confirme scenariul inventat. Prin urmare, nici SUA/NATO/România nu este datoare să prezinte vreo probă că nu este vinovată.

Rusia bate scutul antirachetă din România cu propriile sisteme S-400

Un material din 2019, publicat în varianta rusă a site-ului Sputnik Moldova, arată că pentru Rusia instalarea complexului Aegis Ashore în România va fi un ”point of no return”, o situaţie în care Moscova se va simţi ameninţată şi ar putea riposta. Materialul se intitulează ”Sensul ascuns al extinderii scutului antirachetă în România şi Polonia”. Sensul ascuns, bineînţeles, este tot acela menţionat anterior, instalarea de rachete balistice nucleare la Deveselu, capabile să lovească Rusia. Elementul de noutate din material este că Rusia speră să contracareze eforturile americane prin sporirea propriei capabilităţi de apărare anti-aeriană şi antirachetă, inclusiv prin vânzarea de sisteme S-400 Turciei, Indiei, Chinei. Între timp ştim că India a refuzat să mai cumpere S-400, şi nici cu China lucrurile nu sunt foarte clare. La fel cum nu este clar nici modul în care sistemele anti-aeriene S-400 ar putea să neutralizeze un sistem antirachetă defensiv, menit pentru nimicirea rachetelor în zbor. Însă articolul – fără vreo altă miză decât propaganda – nu explică acest lucru.

 

Autori: Dan NICU, Iurie ROTARU