Cea mai mare notă de plată pentru un pacient cu COVID-19 s-a ridicat la 200.000 de lei. Sunt ţări care îi obligă pe nevaccinaţi să-şi plătească spitalizarea

Per total, la nivelul bugetului sănătăţii avem costuri de ordinul miliardelor de euro în asistenţă medicală, plus vaccinare şi tot ce înseamnă asta,  FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Pandemia ne arde pe toţi la buzunare. Notele de plată pentru bolnavii de la ATI-COVID pot atinge sume uriaşe: nu mai puţin de 200.000 de lei este cea mai mare factură pe care a lăsat-o în urmă un bărbat infectat cu SARS-CoV-2, nevaccinat, care a fost internat două luni la Terapie Intensivă, unde a şi murit.

Un amendament depus zilele trecute de PNL la legea privind introducerea certificatului verde COVID la locul de muncă prevedea ca persoanele nevaccinate care fac COVID-19 să-şi plătească spitalizarea. PSD s-a opus unei astfel de prevederi, iar în discuţiile din noua Coaliţie s-a convenit ca acest amendament să nu se susţină. Asta deşi sunt ţări care au decis ca bolnavii de COVID-19 care sunt nevaccinaţi să îşi plătească singuri tratamentul primit în spital.  

În România, cea mai mare factură de plată pentru un pacient cu COVID-19 s-a ridicat la 200.000 de lei, spune Radu Vasile, liderul Federaţiei Solidaritatea Sanitară din România. „Costurile cu pacienţii cu COVID-19 sunt enorme. Cei cu boli cronice gem pe-acasă şi noi ne mâncăm toţi banii cu COVID-19. Dacă aţi vedea facturile! Pacient cu COVID-19 care a rezistat la ATI două luni şi apoi a murit. Vă spun sincer că sunt îngrozit. 

Aceste costuri, la un moment dat, le vom plăti. Şi când accesul bolnavilor cronic va fi liber, nu vor mai fi bani. Nu mai punem la socoteală costurile cu utilităţile spitalelor – gaze, energie şi aşa mai departe, care au crescut şi ele foarte mult în ultimul timp”, atrage atenţia liderul de sindicat. 

„Aceste costuri nu pot fi cuantificate” 

La rândul ei, doctoriţa Beatrice Mahler, managerul Institutului Naţional de Pneumologie „Prof.dr. Marius Nasta” din Bucureşti, spune că o zi de ATI costă cam 7.000 de lei per pacient şi cam 2.500 de lei pentru un pacient care este internat pe secţie. „Durata medie de spitalizare la noi la ATI în luna octombrie a fost de 6 zile, iar de la începutul anului până în octombrie a fost de 9 zile. Explicaţia faptului că în octombrie a fost o durată mai scurtă este aceea că pacienţii au venit în stare foarte gravă şi de regulă au decedat”, a spus managerul. Iar pe secţie sau la ATI un pacient poate sta şi câte o lună. Dar discuţia nu ar trebui purtată la nivel de bani, mai spune managerul. „Întrebarea care se pune este cât îl costă pe pacient să se recupereze după ce a trecut printr-o formă severă de COVID? Câte alveole pulmonare pierde – pe care nu i le mai redă nimeni cu toţi banii din lume –, câţi neuroni pierde dacă avem o afectare neuronală, câte sinapse se pierd, câţi nefroni din rinichi se pierd? Aceste costuri nu pot fi cuantificate. Dar, pentru noi, aceste celule, alveole, nefroni, neuroni sunt esenţiale pentru că nu putem merge mai departe cu aceeaşi calitate a vieţii. Pentru mine, ca pacient, asta ar conta”, punctează managerul. 

Banii interesează mai puţin, mai ales când vorbim de o boală infecţioasă, contagioasă: „Este normal ca statul să plătească pentru aceste categorii de pacienţi tocmai pentru a ne proteja pe noi, ceilalţi, care ne-am făcut vaccinul, dar suntem expuşi să ne îmbolnăvim dacă numărul de persoane infectate este foarte mare în comunitate. Este normal să atragem atenţia că este mai ieftin să ne vaccinăm, dar pentru mine, atâta vreme cât până acum factura nu s-a emis în mod real în sistemul de sănătate de stat; prea puţin îl afectează pe omul care nu înţelege foarte multe despre medicină şi cât de scumpă este”, mai spune dr. Beatrice Mahler. 

Costuri de lungă durată 

Dr. Marius Geantă, preşedintele Centrului pentru Inovaţie în Medicină, atrage atenţia că pe suferinţa individuală a persoanei care se infectează există şi un cost social prin numărul de zile absentate de la serviciu dacă persoana în cauză este în activitate. 

Plus că facturile mari la COVID rod din bugetul alocat altor patologii cu costuri incalculabile pentru pacienţii cu alte patologii. „Cu cât creşte numărul de cazuri de COVID-19 din spitale, cu atât scade capacitatea sistemului sanitar de a-i trata pe ceilalţi pacienţi cu boli cronice sau acute. Oricum, şi înainte de pandemie spitalele făceau faţă cu greu. Capacitatea era la limită pentru pacienţii cu boli cronice şi acute pentru că nu foarte mulţi găseau soluţii înainte de spital adică în ambulatoriu sau la medicul de familie. Iar acum, o mare parte din an, sistemul de sănătate este alocat logistic, financiar şi ca resurse umane pentru COVID-19. Iar ceilalţi pacienţi au de suferit”, mai spune medicul. 

Per total, la nivelul bugetului sănătăţii avem costuri de ordinul miliardelor de euro în asistenţă medicală, plus vaccinare şi tot ce înseamnă asta, toate pe un buget al sănătăţii considerat insuficient mai spune dr. Geantă. „Şi atunci se ridică o altă problemă, pentru că noi vorbim tot timpul de accesul la noi terapii şi vedem o întârziere în acest an a actualizării listei de medicamente compensate. S-ar putea ca aceasta să fie una dintre explicaţii, şi anume că există o prioritizare a bugetului pentru rezolvarea crizei COVID, în dauna celorlalte boli”, conchide dr. Geantă. 

Vaccinurile ne-ar ajuta, dar nu le vrem 

Prin comparaţie, o doză de vaccin care ar proteja împotriva formelor grave costă mult mai puţin decât tratamentul. Şi chiar dacă vaccinurile anti-COVID nu sunt imbatabile şi există riscul ca şi persoana vaccinată să ajungă în spital şi la ATI, probabilitatea este mult mai mică. 

Col. dr. Valeriu Gheorghiţă, coordonatorul campaniei naţionale de vaccinare, a afirmat că numărul deceselor ar fi fost de 20 de ori mai mic în această toamnă dacă am fi avut o rată de vaccinare mai mare: „În loc de 20.000 de decese, am fi putut avea maximum 1.000”. El a spus că, în acest moment, rata de vaccinare cu cel puţin o doză este de 47% din populaţia adultă a României cu vârsta peste 18 ani şi de 44%, dacă luăm în calcul întreaga populaţie eligibilă. Pentru a atenua impactul pandemiei însă, în condiţiile variantei Delta a virusului, mult mai transmisibilă, proporţia ar trebui să fie însă de 80%.