Am stat la o cafea, acum câteva săptămâni, cu nişte oameni din ţări străine. Din Norvegia mai exact. Din vorbă în vorbă am ajuns la discuţia despre partide şi despre deschiderea politicienilor faţă de anumite subiecte care preocupă societatea civilă. Le-am zis că nu există deschidere. Cum, au zis, dar stânga liberală? Eu şi colegul meu am răspuns simultan: nu avem stângă liberală. Bun, ce aveţi, ce ideologii au partidele? Ne-am blocat un pic. N-avem.

Da, n-avem partide bazate pe ideologii. Doar se denumesc după ideologii. Şi unul dintre motive e legislaţia pe care veteranii politicii de după 90 o vor restrictivă. Să stea ei acolo.

Eu sunt de centru. Hai, de centru-dreapta. De dreapta-dreapta, când vine vorba de libertăţi individuale. De stânga când e vorba de justiţie socială. Am cu cine vota?

Dar dacă aş fi socialistă de-a binelea, sau conservatoare, sau pur liberală? Am cu cine vota?

Şi nu vreau să votez un om. Vreau să votez un partid, o doctrină, documente programatice pe care să le pot urmări. Poate sună a PCR, dar mi-o asum, eu vreau program şi planificare de la un partid. Şi nu mă intersează numele conducătorului lui.

Vreau partide vii. Şi nu se poate aşa cum sunt partidele şi legile acum. Anacronice ambele categorii. Eu vreau să merg la pescuit şi să ştiu că atunci când mă întorc nu s-au modificat impozitele, nu s-a schimbat traseul tramvaiului 1, iar orarul copiilor la şcoală e neschimbat.

Mi-e clar însă că nu se poate fără se se reaşeze lucrurile, adică fără schimbarea legislaţiei electorale. Din acest motiv susţin Campania „Politică fără bariere”. Barierele sunt multe, pe unele dintre ele le găsiţi aici. Poate sunt şi altele.   

 

Text de Maria Nicoleta Andreescu - sociolog 

Maria-Nicoleta Andreescu este sociolog cu experienţă în domeniul delincvenţei juvenile. S-a alăturat APADOR-CH în 2007, centrându-şi activitatea pe domeniile: transparenţă instituţională, evaluarea respectării drepturilor omului în penitenciare, abuzuri ale poliţiei. Începând cu 2013 este directorul executiv al asociaţiei.