De ce ne-a fost frică în cei 30 de ani n-am scăpat. V.V. Dăncilă – candidatul partidului de guvernământ la „preşedenţie“

Suntem o ţară oarecare, „în curs de dezvoltare“ de o jumătate de secol şi vrem să fim, dacă nu buricul pământului, măcar cunoscuţi şi cu un bun renume în lume. Lumea trăieşte o criză existenţială, omenirea se află la răscruce şi fiecare popor trebuie să dea la masa deciziilor ce are mai bun pentru ţara sa, dar şi pentru umanitate în ansamblul ei.

Marile puteri, ţările mari au titanii: Macron, Trump, Merkel, Putin. Ţările mai mici, ca noi, ca să compenseze handicapul la masa tratativelor, au personalităţi, bune-rele, apreciate sau temute, dar respectate, de care se ţine cont.

România, prin „marele“ partid de guvernământ PSD, a propus-o candidat la preşedinţia României în unanimitate (sic!) pe doamna V.V. Dăncilă. În clasamentul politic pe naţiuni, doamna V.V. Dăncilă ar ocupa locul 200 din 200 de ţări. Ar fi suficient să fie punctate gafele politice care o fac indezirabilă pe doamna V.V. Dăncilă pentru orice funcţie de demnitate publică, începând cu viziunea geopolitică a „omului politic“, care se vrea prima femeie preşedinte al României. 

C.V.-ul de politician al candidatului

Ne amintim fără greutate, cu zâmbetul de serviciu din colţul gurii când e vorba de doamna Dăncilă, că, în calitate de europarlamentar PSD, a spus încă din anul 2017 că Iranul şi Pakistanul sunt membre ale UE (?!) şi a anunţat oficial, în calitate de premier, că România va muta ambasada din Israel la Ierusalim (!), în timp ce UE declara că nu e de acord cu mutarea ambasadelor; iar acestea se întâmplau când ţara noastră deţinea preşedinţia rotativa a UE. Rezultatul imediat (cum vom putea repara edificiul politicii noastre externe pe termen lung nu ştim!): România a pierdut sprijinul ţărilor arabe şi, pe cale de consecinţă, locul de membru nepermanent la ONU. 

Adică noi, românii, în loc să compensăm nimicnicia noastră cu o personalitate recunoscută într-unul din domeniile care provoacă criza umanităţii, poate un ecologist, un IT-ist futurolog, poate un filozof sau un umanist, chiar Preşedintele Academiei , aşa cum s-a vehiculat, marele partid, partidul poporului timp de 20 de ani, vine cu o marionetă adusă în PSD de un individ, despre care ştia toată Alexandria şi Teleormanul cine este. Iar demna doamna V.V.Dăncilă acceptă cu multă uşurinţă, cu bucurie şi gratitudine, să devină o unealtă uşor de manipulat pentru operaţiuni care necesită supunere oarbă, în schimbul sinecurilor de partid. Ştim ca doamna V.V. Dăncilă a executat tot ceea ce i s-a cerut cu multă „demnitate“.

Pinocchio şi marioneta care nu poate să se umanizeze

Pinocchio este o păpuşă simpatică care, după ce şi-a primit lecţia, s-a umanizat şi a devenit un copil cuminte.

Marioneta păpuşarului a fost averizată, dar în lipsa păpuşarului a devenit o păpuşă antipatică, cam încrezută şi tupeistă. Nu , nu mai deşteaptă, deşi de când cu „foncţia“ dânsa aşa crede, nu mai umană, ci cu acelaşi limbaj de lemn care ascunde, de cele mai multe ori, adevărul şi realitatea, nu spăşită la vina-i dovedită , ci mai arţăgoasă, nu modestă şi harnică, ci mai pretenţioasă, ineficientă şi inutilă.

Da doamna Dăncilă, ce-a fost a fost, dar nu înseamnă că sunteţi acum altceva decât ce-aţi fost, partea găunoasă e acolo şi dacă nu vă e ruşine cu ea înseamnă că sunteţi mai rea decât am crezut.

Pinocchio, păpuşa de lemn nobil, şi-a asumat faptele greşite devenind uman, dumneavoastră n-aţi făcut-o pentru că sunteţi o marionetă de lemn găunos, dintr-o pădure roşie bântuită de fantomele urâte cu miasme halucinogene, uneori otrăvitoare, ale trecutului.

Ce se poate face cu România, „pentru că se poate“.

Ziua de 26 mai a fost un avertisment, dar nu s-a schimbat nimic. Nici măcar Papa, om sfânt, n-a putut înmuia şi să aducă pe drumul dreptăţii sufletele politicienilor păcătoşi de la putere.

Vi s-a spus tot timpul că faceţi greşeli, că pomenile pentru români, clientela politică şi năravul îmbogăţirii uşoare pe banii statului ne vor costa foarte mult, dar tot aţi tot împrumutat bani de am ajuns la o datorie de 100 de miliarde de euro (Ceauşescu ar fi şocat şi invidios). Cine v-a permis să cheltuiţi nu numai banii noştri, ci şi banii copiilor şi nepoţilor?

Creşterea economică şi a PIB-ului, cu care vă tot lăudaţi, deşi e din ce în ce mai fâsâita, cam cât aţi luat-o de la Cioloş, şi care, la o analiză de specialitate nu este deloc meritul guvernului ci a mediului privat, oricum este un mijloc dar nu scopul guvernării. Scopul si misiunea unei bune guvernări este o viaţă mai bună pentru români.

Cereţi iertare cu capul plecat românilor, fiţi modestă, recunoaşteţi-vă greşelile, şi dacă nu puteţi să le daţi banii înapoi (nu aşa cu ţârâita, o suta, doua la pensionari şi bugetari!), măcar nu-i mai cheltuiţi fără rost. Ne-aţi adus în pragul unei crize locale în România, financiară, economică şi socială. Aţi subminat toţi pilonii statului de drept, aţi stricat toate echilibrele macroeconomice. Probabil ca nu vă interesează pentru că v-aţi asigurat viitorul (atenţie, în Brazilia viaţa a devenit fierbinte, nu vă jucaţi cu focul, sunt incendii), ca recompensă pentru toate favorurile făcute „pentru că se poate“, pentru că aşa a zis Partidul (Partidul era: când preşedintele, când consilierul, când clanurile, când cei cu pensii speciale)!

Suntem în povestea „Împăratul e gol“.

Nu înţeleg de ce trebuie să fim în această poveste jenantă „Împăratul e gol“, în versiunea „Doamna preşedintă are capul gol“ (nu mă refer la pălării), pentru că ambiţia este doar un fum (chiar „fumuri“). De ce să ne fie ruşine de ruşinea dumneavoastră, când liderii celorlalte ţări îşi vor da seama imediat cu cine au de-a face şi vor profita de biata Românie dezbrăcată de conţinut, inteligenţă, demnitate, onoare.

Doamna V.V. Dăncilă, noi vă ştim, vă acceptăm greu, doar fiindcă aşa sunt regulile democraţiei, în acest joc cu miză nulă, dar şi aşa e prea mult, nu va faceţi de ruşine, nu ne faceţi de ruşine!

Aştept de 30 de ani o femeie preşedinte, sunt sigur că ne-ar fi mai bine. Dar nu dumneavoastră doamnă V.V. Dăncilă, din prea multe motive; şi pentru că îmi permit şi eu să am simpatii şi antipatii, vă mărturisesc că personajul dumneavoastră îmi aduce aminte prea mult, dar explicabil, de Elena (nu cea din Troia). De ce ne-a fost frică în cei 30 de ani n-am scăpat!

Poate n-am înţeles noi bine, noi cu toţii, români, europeni, dar în România bate vântul schimbării: schimbarea prezentului cu trecutul, viitorul fiind rezervat pe liste de merit doar membrilor de partid, de fapt doar V,I.P.-urilor de partid. Să înţeleg că puterea hipnotizatoare în PSD are ca sursă puterea preşedintelui de a întocmi aceste liste? Acum înţeleg unanimitatea pesedista, Viziunea – Idealurile – Principiile nu sunt competenţe de V.I.P. în clanurile dumneavoastră.

Nu-mi plac oamenii fără îndoieli. Această stare îi conduce la credinţa că ei sunt deţinătorii adevărului şi nu mai e decât un pas până la dorinţa de a impune tuturor adevărul lor. Aşa ca nu-mi mai impuneţi adevărul dumneavoastră, şi aşa noi românii vedem România cu două lupe care ne arată o realitate retuşată. Ni se repetă la nesfârşit că trăim mai bine şi cu fiecare zi vedem că trăim mai prost; poate adevărul e ceea se vede din afară, de la Bruxelles. Nici acum nu vă încearcă nici o îndoială că oamenii se jenează că „împăratul e gol“? 

„Atuul meu: aproape de oameni“. Care oameni? Cât de aproape?

Vreţi să fiţi prima femeie preşedinte? Vă recomandă popularitatea, iubirea concetăţenilor? Aha … spuneţi că aveţi ceea ce nu au ceilalţi candidaţi, adică atuul dumneavoastră (singurul?!) este „că aţi fost, sunteţi şi veţi fi aproape de oameni“? 

Ce vorbe goale, ieşite de nicăieri , stingându-se fără ecou! Poate dacă le-aş auzi în biserică nu m-ar fi deranjat.

Unde şi când aţi fost aproape de oameni, doamna Dăncilă? Nouă ani în magazinele din Bruxelles , pentru că în Parlamentul European nu prea eraţi aproape de oameni, colegii dumneavoastră europarlamentari, ba ultima data eraţi chiar distantă? Sau în palatul nu ştiu cărui emir, pentru că între palestinieni nu aţi avut curajul să mergeţi? Sau, cumva, la vorbitor în închisoare, să le purtaţi de grijă „victimelor“ lui Kovesi, acei infractori nevinovaţi? Sau … sigur, la nunţile beizadelelor PSD unde bancnotele curg fără număr, fără număr, fără număr!

Da, ştim, aţi fost aproape de Dragnea, îl cunoşteau toţi teleormănenii de ce e în stare (de ce ne obligaţi să nu uităm originile dumneavoastră?) şi de Vâlcov, devenit guru şi iluzionist al bugetelor proprii şi de stat, ştim că i-aţi ajutat cu instituţiile statului cât aţi putut pe „săracii“ oameni, de parcă ei ar fi fost singurii oameni pe lume, şi noi ceilalţi, nu mai contam. Sunteţi şi veţi fi tot atât de aproape de aceşti oameni?! Pentru că nu mi se pare ca vă apropiaţi de noi, ceilalţi!

În rest, aţi fost, mai degrabă, aproape … să fiţi „strâns îmbrăţişată“ de populaţia nemulţumită, cam nerecunoscătoare şi cam neortodoxa, deşi tradiţională, nu-i aşa?

Nu v-am văzut între oameni în Piaţa Victoriei, nu v-am văzut între marii oameni la Summit-ul de la Sibiu, nici măcar nu v-am văzut când aţi intrat în sediile PSD în vizitele de partid; de fapt nu v-am văzut nicăieri şi totuşi aţi fost peste tot . Dar am aflat secretul: aţi intrat pe uşa din dos! Să înţeleg că năravurile vechi nu se uită?

Lecţia Papei

Ce spuneţi? Aţi fost aproape de Papă, un Om între oameni? Daaa…“alături“ şi „paralelă“!

N-aţi fost deloc aproape de Papă, aşa cum au fost milioane de români, dumneavoastră aţi stat lângă un om într-o poză „selfie“, sfinţenia acestui Om nu v-a atins, n-aţi înţeles şi n-aţi învăţat nimic!

Vă fac rezumatul lecţiei Papei pentru politicieni ca dumneavoastră: Papa, umilul servitor al credincioşilor, Papa îi mângâie pe copii şi-i săruta pe creştet, îi îmbrăţişează pe bătrâni, sărută picioarele oamenilor, ne îmbărbătează pe toţi cu vorba bună şi face miracole pentru cei bolnavi şi neputincioşi. 

Papa ne apare ca un stăpân servitor, dumneavoastră ne apăreţi ca un servitor stăpân. Iată lecţia Omului!

Înţelegeţi? Politicianul care ar trebui să fie modestul, şi dacă nu cerem prea mult, chiar umilul servitor al cetăţeanului, este în spatele unei uşi închise, poartă masca impenetrabilă a atitudinii glaciale, fără căldură sau empatie, aşteptând ca oamenii să se încline în fatal lui, chiar când îşi cer drepturile; vorbele lui sunt coclite, timpul lui este mai preţios decât al nostru, are alergie şi evită tot ce e uman, „afecţiunea“ aceasta manifestându-se prin bine-cunoscuta atitudine agresivă. Recunoaşteţi portretul?

Siguranţa. Care siguranţă?

Vorbiţi de „siguranţa“, siguranţa ţării, siguranţa cetăţeanului? Vorbe , vorbe, vorbe goale!

Dacă aţi vrut să vorbiţi de securitatea ţării, subiect de campanie prezidenţială, v-aţi gândit un moment că, prin declaraţia halucinantă privind mutarea ambasadei la Ierusalim, ne-aţi expus atacurilor teroriste ale fundamentaliştilor islamişti? 

Da? Şi totuşi aţi făcut-o? V-aţi gândit la consecinţe?

Nu? Fără comentarii! Noi ne-am gândit la consecinţe! 

Nu demult am auzit pentru prima dată statisticile cu „cele mai periculoase tari“ şi am aflat ca România este o ţară foarte periculoasă, locul patru în Europa, cu cele mai multe victime din agresiuni, şi culmea, nu mi-a venit să cred, se dovedeşte în fiecare zi că aşa este! 

Nu vreau să redeschid subiecte tragice, care au îngrozit o ţara întrega, însă vă întreb: conştiinţa şi sentimentul ca nu v-aţi făcut datoria vă lasă să dormiţi noaptea? Ne purtaţi ghinion sau sistemele de siguranţă naţionale nu funcţionează, nici poliţia, nici jandarmeria, nici serviciile speciale , adică nimic din ce este obligaţia dumneavoastră să ne serviţi (da, sunteţi în slujba cetăţenilor)? 

A cui e vina? Puteţi da măcar un răspuns care să aibă miez, un inteles, să însemne ceva? Aşa că, să nu dormiţi noaptea şi să nu vorbiţi ziua despre siguranţa cetăţeanului, pentru că vă acuzaţi singură, iar nouă ne vin gânduri negre!

Doamna Dăncilă, ştiţi să faceţi gogoşi?

Doamna Dăncilă, nu ştiu dacă ştiţi să faceţi gogoşi (minciunele, un regionalism) dar n-am mai auzit de mult, de vreo 30 de ani, aşa gogoşi de limbă de lemn cum peroraţi de când va permiteţi să spuneţi propriile minciuni (nu că cele care vă erau dictate n-ar fi tot proprietatea dumneavoastră intelectuală). Ne-aţi minţit şi continuaţi, fără jenă, să ne minţiţi în faţă: albul e negru, singularitatea găurii negre e tot Universul, frânturi de adevăr rupte din context şi aşezate grotesc , minciuni, minciuni fără număr, fără ca ochii să vă clipească.

Vreţi respect, daţi respect. Comportaţi-va de maniera să meritaţi respectul: respectaţi regulile, respectaţi-i pe ceilalţi, respectaţi adevărul faptelor, respectaţi-vă statutul, fiţi onorabilă şi demnă, nu va prefaceţi , fiţi autentica! Sau … nu va prefaceţi, aşa sunteţi dumneavoastră?

Dacă ziceţi că ne respectaţi, respectaţi în primul rând banii noştri pe care vi-i dăm, adică cheltuiţi-i eficient şi cu transparentă. Nu salarii mai mari şi viaţă mai rea, nu investiţii mai mici, disconfort şi pericole mai mari, nu bani mai mulţi pentru partide şi încredere tot mai scăzută în partide.

Vă califică doar faptul că sunteţi preşedinte de partid

Ştim că nu aveţi simţul ridicolului, încă de la apariţia pe scena teatrului de marionete. Statistic, sunt cel puţin 99,99 % mai multe femei în România care ar fi mai îndreptăţite la onoarea de a fi preşedinte al României. Candidatura dumneavoastră este posibilă doar pentru că vă califică faptul că sunteţi preşedinte de partid, Partidul Social-Democrat, care a dovedit că nu este altceva decât o „nişă de imbecili“ (apud Y.N. Harari).

Un om poate fi orbit de ambiţie şi ameţit de un succes conjunctural nesperat, e omenesc, dar când o organizaţie mare, care se pretinde un partid mare, este orbit sau se face că nu vede răul pentru ţară, este suspect.

Ce ascunde PSD, partid de guvernământ, cu această ticăloşie pentru România? Poate ar trebui să căutăm arca cu care aceşti indivizi , membrii de frunte ai PSD, se salvează din România decăzută şi … după ei potopul. Sau poate găsim căruţa cu proşti răsturnată la Caracal … vorbesc cu păcat!

Ce deosebire este între organizaţia voastră politică şi o organizaţie mafiotă, care face legea pe teritoriul ei aruncând oamenilor resturile prăzilor, iar ei luând miliardele şi impunând „Omerta“ nemulţumiţilor?

Nu doamna Dăncilă, nu „putem crede în PSD şi în viitorul acestui partid“

În România guvernanţii te fac să râzi şi să plângi. NU doamna V.V. Dăncilă, nu „putem crede în PSD şi în viitorul acestui partid“, nu numai pentru că ne-o cere o persoană necredibilă, ci şi pentru că suntem nemulţumiţi de viaţă noastră şi acest PSD este principalul vinovat.

"Condoleezza chica", nu te pune cu noi! Ai folosit România, ţara europenilor români, ca să bagi din nou PSD în PSE, te lauzi cu Preşedinţia UE, salvată de experţii români de la Bruxelles, dar penibilă politic (europenii îşi vor aminti că ai vrut să muţi ambasada din Israel la Ierusalim, acţionând împotrivă liniei politice a UE, iar culmea penibilului a fost sabotajul halucinant împotrivă lui Kovesi pentru ocuparea unei înalte demnităţi europene folosindu-te , din nou, de statul român). Ai distrus toată arhitectura statului român să-ţi salvezi patronii, ai distrus echilibrele financiare, economice, sociale.

Nu mai putem nici să râdem la gafele tale, pleacă, pleacă cât mai repede, NOI chiar avem treaba şi tu ne încurci! Să ştii că statul suntem NOI, eu, vecinul meu, colegul meu, prietenul meu care munceşte în străinătate şi toţi ceilalţi români care dau ţării totul fără să ceară nimic în schimb, NU TU. (Q.E.D.) 

De ce VOI , puterea politică, vă întrebaţi tot timpul ce poate face statul pentru voi, şi-l şi puneţi la treaba? N-aţi învăţat istoria? Întrebarea corectă, mai ales dacă eşti demnitar, este: „ce pot face eu pentru stat, pentru cetăţeanul pe care trebuie să-l slujesc?

Vă rugăm doamna Dăncilă să faceţi ce e mai bine pentru România: retragerea candidaturii şi demisia!

Vă rugăm doamna Dăncilă să faceţi ce e mai bine pentru România! Retrageţi-vă candidatura şi daţi-vă totuşi demisia din toate funcţiile! Cruciada dumneavoastră împotriva noastră, cetăţenii, prin aşa zisul „Program de guvernare“, pe care ni l-aţi prezentat ca Evanghelia guvernării şi acum ne spuneţi că e Evanghelia lui Iuda, deşi de trei ani vă spunem ca e un document toxic pentru ţara, ne-a făcut destul rău şi nu cred că vreţi să ne fie şi mai rău, nu cred că vreţi să vărsaţi tot răul. Deşi cred că sunteţi în stare!

Istoria va trebui să consemneze drama acestor ani irosiţi de România: „epoca“ care a demolat totul şi n-a construit nimic!

Poporul român are un umor teribil acceptându-vă candidatura! Este bancul anului!

Eu aştept politicianul vizionar – lumea s-a schimbat!

Din efervescenţa unor pasionali pasionaţi, poate neîngrijiţi, poate neadaptaţi, nişte neconformişti, dar cu un ADN care anticipează, vom avea integrarea în curentele viitorului: progresişti sau reacţionari!

Guvernarea catastrofală a PSD a despărţit apele: NOI, promotorii noului si ai modernizării României, şi EI, apărătorii vechiului, reacţionarii conservatori.