Prima este legată de posibilitatea organizării alegerilor anticipate şi de alegerea primarilor în două tururi de scrutin, cea de-a doua a avut în centru tragicul sfârşit al jurnalistei Cristina Ţopescu, cea de-a treia ţine de decizia lui Moise Guran de a părăsi gazetăria în favoarea politicii.

M-am ocupat în repetate rânduri de alegerile anticipate şi, aşa după cum am promis în comentariul publicat ieri, o voi face şi în zilele viitoare. În schimb, am adoptat starea de expectativă în privinţa morţii Cristinei Ţopescu, nu fiindcă tragedia ei m-ar fi lăsat indiferent, ci deoarece am fost dezgustat, îngrozit de-a dreptul de canonul mizer, de explozia de ipocrizie care au urmat după aflarea veştii. Tot felul de oameni care, de fapt, nici nu au cunoscut-o pe Cristina s-au autoproclamat prieteni ai defunctei. Aceasta în vreme ce o liotă de persoane care o cunoşteau, cum se spune, pe bune nu au fost deloc alarmate de faptul că jurnalista nu a mai dat nici un semn de viaţă vreme de cel puţin două săptămâni, că nu le-a răspuns la sms- uri care îndeobşte curg gârlă în perioada Crăciunului şi a Anului Nou. Nici ei, nici membrii familiei pesemne nu i-au dat un telefon Cristinei şi, chiar dacă au făcut-o, în absenţa răspunsului au preferat starea de indiferenţă, mulţumindu-se să creadă că prietena lor ar fi plecat în străinătate.

Au plâns-o pe Cristina Ţopescu tot felul de instituţii de presă, ziare şi televiziuni care s-au întrecut în elogii post-mortem. Numai că nici una nu i-a oferit de ani buni un job stabil, deşi în lumea breslei se ştia chiar foarte bine că fosta jurnalistă nu trăieşte chiar pe roze, dar şi că îşi doreşte să revină în presă. Şi nu la o televiziune de nişă. TVR, instituţia de presă de care numele Cristinei Ţopescu este legat indisolubil datorită meritelor personale ale defunctei şi nu fiindcă a fost fiica unui mare jurnalist, a făcut de-a lungul anilor tot felul de angajări care mai de care mai cu cântec, însă nici un pdg, nici un director de canal, nici un redactor şef nu s-a gândit să o recheme la matcă pe fiica rătăcitoare. S-a pus, în schimb, rapid de un aşa-zis omagiu cu secvenţe din emisiunile de divertisment în care a apărut Cristina Ţopescu pe vremea când era crainică în TVR. S-a vorbit complet aiurea despre eventualitatea sinuciderii, despre câţi bani avea sau nu avea Cristina Ţopescu, despre controversata decizie a incinerării, despre încă şi mai controversata reacţie a BOR şi a purtătorului de cuvânt al acesteia, dl. Vasile Bănescu, s-au oferit cele mai intime detalii din viaţa personală a fostei vedete, i s-a scotocit biografia, s-a plâns cu lacrimi de crocodil. Mai ales când era vorba de live-uri tv. Bref, am avut iar parte de un delir funerar în lege, în care şi presa, şi mulţi români, fie ei oameni simpli sau persoane publice, s-au comportat precum membrele clanului Duduleanu din Gaiţele lui Alexandru Kiriţescu care dădeau fuga la poartă să nu piardă nici un cortegiu funerar pe care pe urmă să îl toace în detaliu.

În fine, cel de-al treilea moment de maxim interes a fost întoarcerea pe toate feţele a deciziei jurnalistului Moise Guran de a părăsi presa în favoarea politicii. Lumea a făcut ipocrit pe mirata, făcându-se că nu s-a putut observa cu ochiul liber că Moise Guran avea de multă vreme opţiuni politice clare şi că alăturarea lui în echipa USR-PLUS petrecută zilele trecute nu face decât să parafeze o situaţie preexistentă. Dl. Guran însuşi mărturisind că oferă de o lungă bucată de vreme consultaţii gratuite respectivei grupări politice. S-a făcut mare tam-tam din faptul că, în urmă cu ceva ani, Moise Guran îi punea la zid pe ziariştii care abandonau pixul şi tastele computerului în favoarea afilierii la un partid politic, uitându-se că foarte adesea rosturile şi, mai ales, soarta convingerilor sunt acelea de a se schimba. Or, era vizibil că unul era acel Moise Guran pe care l-am lăudat în articolul Moise Guran, un om de presă, publicat la data de 13 septembrie 2013 pe adevarul.ro, altul cel pe care l-am numit tangenţial în comentariul Bunul simţ în presă, apărut la data de 17 decembrie 2018 pe contributors.ro, şi cu totul altfel personajul cu care am avut ocazia să dezbat în vreo două rânduri, pe vremea în care colaboram sporadic la Digi 24.

Există vreo relaţie între atenţia nu întotdeauna curată acordată dispariţiei Cristinei Ţopescu şi falsul caz Moise Guran? Desigur. Având în vedere cât s-a scris şi s-a vorbit despre amândouă s-ar putea crede că în România presa şi oameni ei continuă să fie o prioritate naţională. Că presa ar fi, pe mai departe, a patra putere. Că un articol de ziar sau un reportaj de televiziune ar avea capacitatea de a răsturna guverne. În realitate, nici vorbă despre asta. Avem o presă din ce în ce mai debilă. Mai la cheremul patronilor care au alte interese decât dreapta, corecta noastră informare, Ne preocupă jurnaliştii din interese mondene sau morbide. Nimic mai mult.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro