Vă mai aduceţi aminte cum a câştigat domnul Emil Constantinescu în 1996? Tema fundamentală a fost schimbarea,  iar momentul cheie (spun analişti) a fost întrebarea religioasă „Credeţi în Dumnezeu,  domnule Iliescu?” Pana şi procentele au fost asemănătoare:  Emil Constantinescu a luat 54,41% din voturi iar Ion Iliescu a obţinut 45,59%, în contextul unei participări mult mai mari la vot  de 75,9%.

Nu aveţi senzaţia de repetare? Eu da. Mai ales când l-am văzut pe domnul Iohannis în Piaţa Universităţii,  mi s-a părut că este urmaşul lui Constantinescu. Nici religia nu lipseşte din peisaj, căci încercarea de anexare electorală a Bisericii n-a prea reuşit domnului Ponta, ea având acelaşi efect ca liber-cugetarea lui Ion Iliescu. De aceea, dialogul Statului cu cultele nu trebuie confundat cu combinatorica. Simfonia bizantină e una, combinaţia bizantinistă e altceva. Iar dacă tot am votat în Duminica Samarinenului milostiv,  Klaus Johannis pare a fi samarineanul milostiv "de alt neam" care trebuie să aibă grijă de acest popor "căzut între tâlhari", Căci Evanghelia ne vorbeşte tocmai de virtutea creştină a nediscriminării pe criterii etnico-religioase.

Noutatea vine din adăugarea termenului „profundă” la „schimbare”.  Asta spune multe. E semn că schimbarea n-a prea reuşit. Domnul Constantinescu acuza securiştii care se refugiaseră în presă că au folosit libertatea pentru a manipula şi preciza că,  deşi devenită celebră,  fraza „M-au învins serviciile” nu-i aparţine.  Zoe Petre explică faptul că fostul preşedinte CDR-ist a spus că,  de fapt,  l-au învins securiştii,  care au fost mai buni la comunicare. Astfel, deşi a iniţiat numeroase reforme în societate,  Emil Constantinescu a decis să nu mai candideze pentru un nou mandat,  asumându-şi eşecul în lupta contra corupţiei şi pentru ridicarea nivelului de trai.

De aceea, aş avea un sfat pentru domnul Iohannis: să aibă nişte discuţii cu domnul Constantinescu.  Ambii par din aceeaşi tabără, deşi Emil Constantinescu şi-a exprimat susţinerea pentru Victor Ponta. Dacă vrea să reuşească în proiectul de „schimbare profundă” a politicienilor (care mai au doar 10% încredere)  trebuie neapărat să vadă ce nu a mers în combaterea corupţiei pe vremea lui Constantinescu.

Ba chiar aş îndrăzni să îi propun şi o discuţie cu actualul preşedinte, Traian Băsescu.  Deşi pare că nu se simpatizează reciproc, Traian Băsescu fiind acuzat că a dinamitat CDR,  îi uneşte totuşi idealul combaterii corupţiei şi spiritul Pieţei Universităţii (unde domnul Băsescu spunea ca va veni la fiecare trei luni).

Altfel, vom rămâne cu aceeaşi problemă majoră a societăţii, din combaterea căreia Piaţa Universităţii a făcut un stindard: corupţia endemică.