Au făcut-o şi postul Digi 24, şi Televiziunea publică, preluarea dezbaterilor parlamentare fiind modul prin care numita Doina Gradea&co se iluzionează că ne-ar mai putea duce de nas şi am putea totuşi făcuţi să credem că leşul mediatic din Calea Dorobanţilor nr.191 ar mai avea ceva în comun cu echidistanţa, cu dorinţa de informare completă şi corectă a telespectatorilor.

Nu am la îndemână audienţele, nu ştiu câţi telespectatori şi-au pierdut vreme spre a vedea, mai degrabă asculta, hârjoana politică dintre Putere şi Opoziţie. Felul în care parlamentarii noştri se fac că lucrează spre a-şi putea încasa, fără prea multe dureri de cap, nemeritatele indemnizaţii. Şi a crea astfel condiţiile ca şi inutilul aparat de lucru, mustind de pile, de cunoştinţe, de relaţii, care îşi face veacul degeaba prin clădirea Parlamentului, trebuie să îşi încaseze şi el salariile, neciuntite de nici un fel de urmă de şomaj tehnic. Ştiu doar că transmisiunea a fost încheiată doar în clipa în care dl. Marcel Vela, ministrul de Interne, un amestec de actor prost şi preot amator şi fără vocaţie, a apărut spre a interpreta Ordonanţa militară 11. Or, dacă apariţia d-lui Vela a ajuns să fie o salvare, e clar cât interes a putut să stârnească o dezbatere în jurul unei moţiuni prin care PSD şi aliaţii vor, pur şi simplu, să se bage în seamă.

Să fiu bine înţeles! Nu sunt nici pe departe un admirator al d-lui Florin Cîţu. Am spus-o, şi am repetat-o. E foarte posibil ca domnia sa să aibă nenumărate titluri şi diplome universitare, luate pe bune, de la şcoli înalte din străinătate, dar cred că, în aceste zile grele, România ar avea nevoie de un alt fel de ministru de Finanţe. Dl. Cîţu este, în cel mai evident mod cu putinţă, corigent nu doar la capitolul comunicare (nu, nu îl regret deloc pe histrionicul şi vidul ideatic pe nume Eugen Orlando Teodorovici, ministrul-caricatură pus în post de rău famatul Liviu Dragnea şi de comunistoidul PSD), ci şi în privinţa luatului de măsuri cu bătaie lungă. Precum guvernul din care face parte, dl. Florin Vasile Cîţu cârpeşte, nu are, sau nu face dovada că ar deţine un program de perspectivă. Se împrumută pentru acoperirea cheltuielilor curente, pentru plata de pensii şi salarii, dar nu ştie ori nu arată şi nouă, muritorii de rând, că ar şti să profite de suspendarea de către organismelor UE, până la data 31 decembrie 2020, a draconicelor reglementări cuprinse în Pactul de Stabilitate şi Creştere. E vorba despre  restricţiile bugetare, despre ţinerea deficitului bugetar în limita “magicului” 3%, despre gradul de îndatorare sub 60% din PIB, ş.a.m.d, ş.a.m.d.

Are PSD o alternativă? Dispune el de măsuri concrete? Nici vorbă. Trecem peste realitatea că nu are nici măcar acoperirea morală să vorbească după ceea ce a făcut în cei trei ani cât s-a aflat la guvernare. Dincolo de asta, am aruncat şi eu o privire peste măsurile scornite în laboratoarele PSD de pretinşii specialişti ai acestuia. Acele măsuri pe care ar fi urmat să ni le prezinte cu surle şi trâmbiţe dl. Marcel Ciolacu dacă nu i s-ar fi făcut rău duminica trecută. În primul rând din cauza necazurilor ce i-au fost prilejuite de preşedintele Iohannis, după cum a avut grijă să ne informeze etern ridicolul domn Lucian Romaşcanu. Fostul Cancan de la Cultură. Vorbe, vorbe, vorbe. Măsuri cu caracter populist şi electoral. Atât şi nimic mai mult. Nu sunt economist. Însă nu trebuie să fii, nu e nevoie să ai nici urmă de studii economice ca să observi că social-democraţii români nu fac decât să bată apa în piuă. Şi că PSD se mai dovedeşte o dată şi nereformabil, şi habarnamist. 

P.S. Acest text nu se adresează hiper-activilor şi irespirabililor vânătorul/d.c., lucifer, ioan stănilă, herr, victor nagy, zâna-măseluţă. 

 Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro