În anii ‘80 existau 10 oraşe care găzduiau instituţii de învăţământ superior. Calitatea acestor instituţii era foarte bine ştiută, Ploieştiul fiind situat pe penultimul loc, doar Facultatea de Mine din Petroşani fiind considerată mai slabă.  

Roşiorii de Vede, unde s-a născut şi unde şi-a început studiile doamna Dăncilă, este o localitate mai apropiată atât de Bucureşti (cel mai bun centru universitar), cât şi de Craiova (locul 5-6 în aceeaşi perioadă). La mijlocul anilor ’80, concurenţa la facultăţile de profil tehnic era de peste 10 pe loc la învăţământul de zi. Atât în Bucureşti, cât şi în Craiova numărul de concurenţi pe loc era peste medie.

Facultatea Forajul Sondelor şi Exploatarea Zăcămintelor de Hidrocarburi era considerată o facultate foarte slabă, pe poziţia 43 în lista celor 44 de instituţii superioare. Avea mai multe locuri decât participanţi, o medie în jur de 0,8 încrişi pe un loc. În 1989 a fost facultatea cu cele mai multe locuri libere rămase: 144, de aproape cinci ori mai multe decât în cazul Facultăţii de Mine, cu 30 de locuri neocupate.

1988 – 1997: Profesoară la Liceul Industrial Videle

Profesoara Dăncilă a fost, desigur, un miracol pentru Liceul Industrial Videle. Ca orice profesoară dedicată şi excepţională, a publicat zeci de articole ştinţiifice şi a reuşit să reformeze învăţământul tehnic românesc. Zeci de olimpici naţionali, sute de elevi cu rezultate excepţionale , mii de cititori ai articolelor dumneaei şi zeci de mii de porci care migrau în fiecare an în stoluri masive de la Videle spre ţările cele mai civilizate, iar iarna, spre cele mai calde.

Ţări în care, desigur, doamna Dăncilă era invitată la tot felul de conferinţe şi evenimente internaţionale pentru a  împărtăşi din magnifica sa experienţă profesională.

În 1996 devine membru PSD, iar în 1998 devine angajată a PETROM – cel mai mare angajator din Videle, unde se remarcă prin ceea ce face cel mai bine: absolut nimic. Legăturile PETROM cu clasa politică sunt bine documentate în sute de articole despre corupţie şi nepotism.

În 2000 preia frâiele organizaţiei de femei a PSD Videle şi, apoi, a organizaţiei PSD Videle. Politician excepţional, pierde cu mare eleganţă de două ori alegerile şi devine consilier local şi, apoi, judeţean. Lucrează îndeaproape cu Liviu Dragnea în anii lui de glorie şi de superîmbogăţire şi este răsplătită în 2009 cu un post în Parlamentul European, deşi nu vorbeşte nicio limbă străină şi nici nu a făcut nimic care să demonstreze că prezenţa ei în Parlamentul European are vreo logică.

Analiştii politici din Bruxelles o consideră un miracol şi se crucesc cu evlavie de fiecare dată când o aud vorbind la conferinţe, evenimente sau când este intervievată. O numesc cu multă amabilitate mediocră, un supercompliment ţinând cont de declaraţiile stupefiante făcute într-o limbă de lemn magistrală pe care doamna Dăncilă le face în mod repetat în română.

Viorica Vasilica Dăncilă este cel mult mediocră. Maximul ei profesional a fost o profesoară de liceu într-un oraş mic de provincie. Nu a făcut nimic, dar nimic remarcabil în toată viaţa ei. Nu numai că nu are cum să eclipseze pe nimeni, dar în contrast, Olguţa, Firea, Dragnea şi alţii ca ei par chiar inteligenţi.

Aşteptările ca guvernul ei să fie un guvern de genii sunt ridicole. Până şi cele pentru un guvern de mediocri sunt exagerate. Pentru a putea părea cât de cât deşteaptă, doamna Dăncilă trebuie să se înconjoare de megaprostovani. Audierile miniştrilor demonstrează că în acest caz a fost pentru prima dată în viaţa ei neaşteptat de competentă.

P.S. Vâlcov, omul care lua şpaga în cimitir, ascundea tablourile cumpărate din banii de mită în pereţi şi organiza trei botezuri pentru acelaşi copil în urma cărora strângea aproape un million de euro, simbolul corupţiei nesimţite, mâna dreaptă a lui Dragnea, este prima numire a doamnei Dăncilă.