Totul a început cu două demisii deloc eroice. Gabriela Firea a abandonat şefia organizaţiei municipale Bucureşti, Mihai Fifor a dat bir cu fugiţii de pe câmpul de bătălie al Ministerului Apărării Naţionale. Ambele intervenite cu numai câteva minute înainte ca sus-numiţii să fie concediaţi de Liviu Dragnea&co.

Filmul zilei a continuat cu certuri zdravene la capătul cărora a avut câştig  de cauză acelaşi greu de ucis Dragnea şi cu o remaniere de guvern care, la urma urmei, nu interesează, în mod real, pe nimeni. Pentru simplul motiv că nu contează deloc dacă Olguţa Vasilescu pleacă de la Muncă şi se duce la Transporturi ( cu siguranţă, nu se va îmbunătăţi nici cu un metru de şină nici măcar calea ferată pe relaţia Bucureşti-Craiova şi retur), dacă locul lui Paul Stănescu la Ministerul Dezvoltării, va fi preluat de fotomodelul Ilan Laufer, dacă în locul actorului George Ivaşcu la Cultură vine matematicianul Daniel Breaz, la rându-i corigent la Limba română ca şi Nicolae Bădălău, de altfel, care se va ocupa de acum înainte de Economia românească poate mai vorbăreţ decât a făcut-o timidul Dănuţ Andruşcă.

Important este doar faptul că, în cei aproape doi ani de când PSD a obţinut victoria în alegerile legislative, România a făcut un cutremurător salt înapoi. Totul, la nivel politic,  se petrece exact cum se petrecea înainte de 22 decembrie 1989. Comitetul Politic  Executiv al PCR se întrunea într-o şedinţă la capătul căreia erau anunţate ceea ce pe vremea aceea se numeau „eliberări din funcţie”. Sau rotiri de cadre”. Semn clar că „rotitul” a ieşit din graţiile celui mai iubit fiu al poporului. Şi chiar dacă nimeni nu avea nici un motiv să regrete plecarea „eliberatului”  era mai mult ca sigur că locul urmează să îi fie luat de cineva cu o pregătire inferioară. Ca şi acum cuvântul competenţă era exclus din dicţionarul, din fondul principal de cuvinte al decidenţilor politici.  

Nu avea ea duduia Lia Olguţa Vasilescu nici cea mai mică urmă de competenţă în domeniul muncii şi salarizării. De doi de când şi-a omorât plictisul apărând fiecare seară pe ecranele televizoarelor şi făcând promisiuni referitoare la creşterea reală a veniturilor nici un român nu a dus-o nici măcar o singură zi mai bine. Din contră. Buzunarele şi cardurile s-au golit mai repede fiindcă  creşterile de venituri au fost urmate instantaneu de scumpiri în cascadă ori de incapacitatea reală a instituţiilor de a ţine pasul cu măririle operate de pixul fostului primar al Craiovei.

Nu i-a păsat deloc actorului George Ivaşcu de jalea din cultură, a fost  complet insensibil dl. ministru chiar şi la blocajul în care se află de vreo câteva luni de zile mai toate Teatrele Naţionale care de abia dacă mai au bani să mai plătească salariile pe luna decembrie, de ce ar fi mai preocupat de problemă dl. Breaz? Pariez doar că respectivul ins, recompensat astfel pentru slugărnicia arătată faţă de Liviu Nicolae Dragnea şi zelul dovedit în operaţiunea de supravieţuire politică a acestuia, se va plimba ceva mai ţanţoş la festivităţile de la 1 decembrie de la Alba Iulia. Cert e că începând de azi la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale se joacă spectacolul cu piesa Zece hohote de râs, iar oamenii de  cultură mai primesc o palmă din partea unui partid iresponsabil. 

În ianuarie 2017, atunci când şi-a intrat în pâine primul guvern al alianţei PSD-ALDE, guvern condus de formă de dl. Sorin Grindeanu, dl. Liviu Nicolae Dragnea ne dădea asigurări că programul de guvernare este sfânt. Că nimănui nu îi va fi îngăduit să nu îl respecte. Că cine nu o va face va pleca imediat acasă. Tot dl. Dragnea ne spunea că, la ora respectivă, doar ilustra lui persoană cunoaşte în detaliu conţinutul programului cu pricina.

Astăzi îl ştim cu toţii. Pe propria piele şi în propriile buzunare. În realitate, guvernul nu are decât o singură misiune. Sacrosanctă. Trebuie să facă astfel încât inculpatul de rang înalt Dragnea Nicolae Liviu să nu ajungă la închisoare. Unicul obiectiv obligatoriu, nenegociabil al guvernării PSD-ALDE. Nu de alta dar dl. Dragnea se pregăteşte de însurătoare. Nu o fi dat el, dl. Tudorel Toader, legea amnistiei şi graţierii, dar a mazilit-o, cu complicitatea Curţii Constituţionale, pe d-na Laura Codruţa Köveşi. Ieri respingătorul Toader şi-a continuat acţiunea ticăloasă împotriva procurorului general, dl. Augustin Lazăr. Cine ştie ce a mai promis rectorul ieşean ca să nu fie trimis acasă. Probabil s-a angajat să recupereze timpul pierdut. Pentru majoritatea parlamentară PSD-ALDE, Dragnea contează. România, nu!

Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro şi pe blogurile adevărul.ro