Prin aducerea prim-ministrului României la DNA se cere o revoluţie. Nu ştiu dacă are cine să o facă. Nu ştiu dacă să fie o revoluţie populară, o revoluţie instituţională sau o revoluţie a conştiinţelor. Poate una combinată din toate cele de mai sus. Dar situaţia cere o revoluţie, pentru că nu se poate să te duci la DNA cu SPP şi coloană oficială, şi să faci asta înainte de a prezida o şedinţă de guvern. E o chestiune de minimă moralitate, de decenţă şi de comportament etic, indiferent cât de mult dispreţuieşti lumea măruntă. Pur şi simplu nu se poate pune egal între funcţia de Prim-Ministru şi calitatea de suspect sau urmărit penal.

Dacă ar exista cea mai mică posibilitate ca împotriva lui Victor Ponta să fie o lucrătură secretă, a unei cabale care urmăreşte să decapiteze statul, atunci am fi în situaţia clară a unei lovituri de stat. Dacă ancheta este o făcătură, care nu are niciun fel de susţinere juridică, păi atunci e timpul să se iasă în stradă şi să se apere statul de drept. Să cheme Victor Ponta oamenii să îl apere pe el şi integritatea statului şi regimul democratic. Şi hai să vedem cine îi sare în apărare.

A venit momentul să spunem „La revedere, România”, aşa cum am cunoscut-o în ultimii 25 de ani. Pentru că prin chemarea lui Victor Ponta la DNA a început războiul total şi final. Până acum parlamentarii mai salvau pe câte unul de la puşcăria imediată prin votul împotriva arestării. Se mai jucau pe articolele din Codul Penal şi luptau împotriva cătuşelor la TV. Interveneau ambasadele, se supăra lumea, ieşeam pe Facebook. Mai dădeau ei înapoi, mai tăcea lumea, îl mai înjurau pe Ponta, se mai supăra audienţa că tace Iohannis. De astăzi, toate acestea se opresc şi începe războiul despre care s-a vorbit mult în ultimele luni. Clasa politică vs DNA/SRI. A fost sau nu real, că s-a construit pe bune sau conjunctural o situaţie tensionată, că s-a ajuns aici prin natura lucrurilor, nimic nu mai contează. Nu se mai vede nicio cale de împăcare şi de negociere. S-a ajuns la momentul în care se spune clar: „ori noi, ori ei”.

Victor Ponta s-a transformat în cel mai dorit trofeu din toate timpurile.

Clasa politică este în vizibil dezavantaj. Nu există niciun nume care să îi poată scoate din situaţia în care singuri s-au pus. Traian Băsescu înoată cu ghiuleaua Elena Udrea legată de picior. Adrian Nastase, staţi puţin. Cine e Adrian Năstase? Ion Iliescu face glume cu bolşevici cu o întârziere de 20 de ani. Sorin Oprescu poate să îşi numere ceasurile. PSD nu mai există. PNL nu ştie dacă există. Victor Ponta s-a transformat în cel mai dorit trofeu din toate timpurile. El e cel care va fi agăţat pe perete şi prezentat generaţiilor viitoare ca exemplu al luptei anticorupţie. Prin aducerea lui Victor Ponta la DNA, clasa politică se transformă în ceea ce era fără să ştie: o masă amorfă de dubioşi şi infractori, o supă urât mirositoare şi nefrecventabilă. Se vor coagula ca să ducă o ultimă luptă care va fi dură şi mizerabilă. Sunt în stare de orice. Dar încă mai speră că se pot salva. Dar va fi un război fără prizonieri, poate doar arestaţi.

Un singur nume se extrage ecuaţiei de mai sus: Klaus Iohannis. Acest om are atât de multe şanse să rămână în istoria României, cum nu cred că a avut cineva în ultima sută de ani. Tot ce trebuie să facă este să se aşeze de partea bună a istoriei. Şi să vorbească. Rar, cu dicţie sau fără, cu accent ardelenesc sau ca la Bucureşti. Dar să vorbească. Să spună un singur cuvânt astăzi: demisia. Şi să iasă şi să aleagă de partea cui vrea să fie, pentru că în astfel de războaie nu mai poţi să stai pe linia de mijloc al indecisului. Cu ei? Sau împotriva lor?


Facebookul îl vrea pe Victor Ponta cu cătuşe la mâini, târât prin piaţa publică.

Dan Şova va intra în istorie pentru ajutorul pe care îl oferă neintenţionat DNA-ului. România lui Iliescu, Constantinescu şi Băsescu se surpă. Foarte bine, pentru că nici nu simţeam vreo nostalgie pentru ea. Va fi un şoc, dar mai bine aşa decât cu ei. PNL se va aşeza pe val. Poate îi va devora şi pe ei Revoluţia ce va să vina. Nici nu mai contează. Viitorul poate să aştepte. Trecutul să se ducă înainte de toate. Cine va conduce România? Poate Iohannis, poate DNA, poate o nouă clasă politică. Dar să ajungem acolo. Până una alta, azi e ziua lui „La revedere, Victor Ponta! La revedere, România, aşa cum te-am suportat 25 de ani!”