După doi ani pierduţi din cauza pandemiei, mai stau o iarnă acasă pentru că statul român nu le poate asigura căldură în şcoli. Dar bolnavii, unii de cancer, nu pot fi expediaţi acasă. Ar echivala cu „expedierea” pe lumea cealaltă. Ce altă dovadă mai trebuie ca să înţelegem că România este un stat eşuat? Eşuat, eşuat, dar pe banii noştri, ai contribuabililor!

Nu este doar problema primarului Fritz. Stau în frig  instituţiile statului român

Nu este timp acum să stabilim vinovăţii şi cauze. Am văzut degringolada în care guvernul „meu” a rezolvat problema facturilor la energie. Mai degrabă n-a rezolvat-o. Dar dincolo de suferinţele românilor care îngheaţă în case de frig, pentru că nu au bani să-şi plătească facturilor, iată ceva şi mai grav. Instituţii ale statului, şcoli, spitale sunt paralizate şi se închid din acelaşi motiv, al facturilor neplătite din lipsă de bani. N-am mai auzit de vreo altă ţară civilizată din Europa în care să se petreacă astfel de lucruri.

Statul are  bani pentru pensii şi salari nesimţite, pentru achiziţii la preţuri de zeci de ori preţul pieţii, pentru instituţii şi funcţionari care „ard gazul” degeaba, gaz foarte scump acum, dar nu are pentru căldura din şcoli şi spitale. Şi nu pot crede că doar la Timişoara se întâmplă această „mizerie” generată de stat.

Statul, premierul, guvernul, erau datori să anticipeze şi să rezolve aceste probleme care afectează copiii şi bolnavii. Dacă de ei nu este în stare să aibă grijă, ce pretenţii să avem la securitatea naţională sau ordinea publică? Avem, în mod evident, un stat eşuat.

Soluţii pentru situaţia de la Timişoara

Statul plăteşte salarii mari pentru miniştri, secretari de stat, mii de „demnitari” care, din câtă demnitate au,  lasă copii şi bolnavi în frig. Salarii şi pensii  enorme, care ar fi rezolvat de mult problema frigului din spitale şi şcoli. Măcar să fie în stare să găsească soluţii, dacă tot iau salarii foarte mari.

Premierul Ciucă şi preşedintele Iohannis dorm liniştiţi când văd că bolnavi mor de frig în spitale, că elevii stau acasă în loc să înveţe în şcolile statului?

Câţi bani din bugetul public ar fi costat facturile pentru căldura de la Timişoara? Câteva  zeci sau sute de milioane de lei. Dintr-un buget de 350 miliarde de lei.

Ce-ar fi însemnat ca prin OUG să se declare starea de urgenţă, dacă altfel nu se poate,  şi să se disponibilizeze banii necesari asigurării căldurii în spitale şi şcoli? Se dau OUG-uri pentru toate nimicurile, pentru situaţia această excepţională nu se pot da!

De ce nu este preluată de stat unitatea Colterm S.A., care nu are bani să-şi plătească facturile? Temporar sau definitiv.

Dacă primarul Fritz este singurul vinovat de această situaţie, deşi mă îndoiesc să fie aşa, poate fi suspendat de către Prefectul guvernului, iar oraşul să fie condus de altcineva, eventual un militar.

De ce nu se găsesc soluţii alternative de încălzire, pe banii şi cheltuiala guvernului? Nu are cine să le imagineze? Atunci statul să nu mai plătească sume imense pentru politrucii habarnişti care-i populează ministerele şi instituţiile esenţiale.  Bani luaţi de la cetăţeni, tocmai pentru a le asigura condiţii minimale de funcţionare  a instituţiilor necesare.

Avem în faţă un caz impardonabil în care statul demonstrează că nu este capabil să aibă grijă de copiii şi bolnavii din România. Deşi preia de la cetăţeni 350 de miliarde de lei la bugetul de stat, pe care nu înţelege nimeni la ce-i foloseşte, dacă nu poate asigura căldura în şcoli şi spitale.

Istoria va reţine astfel de situaţii dramatice, şi pe cei care le generează: preşedintele Iohannis împreună cu coaliţia „mea”, guvernul „meu”, premierul „meu”.