Eşec în linie la Chişinău a politicii româneşti. Deşi nivelul unionismului în Republica Moldova este la cote ridicate nici un partid nu va reprezenta  interesele electoratului unionist.

De fapt nimic nu mai miră: toată clasa politică de la Chişinău este una controlată în mod direct sau indirect. S-au creat partide peste partide, care mai de care mai declarat unioniste, dar în prag de alegeri cu toate au decis la unison să nu participe în campania electorală. Motivaţia ar fi fost una de natură altruistă: să orienteze mai bine electoratul pro-european.

Doar naivii mai pot crede aşa ceva. Tot spectrul politic este unul controlat. Cineva a avut grijă ca lucrurile să se desfăşoare astfel şi să nu permită coagularea unioniştilor într-un partid de încredere. Dacă aceste partide nu ar fi apărut atunci cineva sau ceva ar fi reuşit să ducă la crearea unui adevărat partid unionist. În condiţiile în care ele păreau şi aşa multe orice idee de a se crea un nou partid părea de-a dreptul inutilă. Nu mai spunem că chiar liderii acelor partide ar fi atacat imediat ideea şi ar fi dinamitat-o prin declararea la unison ca şi partid în buzunarul lui Plahotniuc.

Un partid există ca să participe la alegeri, să acceadă la putere. Restul este numai minciună şi diversiune.

În fapt, dincolo de strategia organizată de anihilare a oricărui partid real unionist, nimeni nu a dorit să investească resurse financiare şi umane. Fiecare omuleţ cu partidul său dar nici unul dintre ei capabil să asigure finanţarea dar şi timpul necesar organizării. Ori partidele există cu bani şi cu resurse umane ce îşi dedică timpul în acest sens. Accesul la putere reprezintă miza supremă.

Este greu de conceput cum au fost trimise dincolo de Prut sume colosale de bani dar nu s-au găsit resursele umane care să folosească acest capital de imagine. Faptul că nu există un partid unionist puternic care să participe la alegeri arată tocmai eşecul politicii româneşti.

Rusia nu are doar unul ci o duzină de astfel de partide şi iată că se pregăteşte să preia puterea cu investiţii minime(în fapt Rusia nu va prelua puterea ci este amăgită ca şi România de statalişti veritabili ce jonglează cum pot ca să îşi continue dominaţia mafiotă asupra teritoriului românesc dintre Prut şi Nistru).

Toate aceste partide au declarat că susţin blocul A.C.U.M. format de Maia Sandu şi Andrei Năstase, cu sublinierea faptului că aceştia din urmă nu au cerut această susţinere şi nici nu aveau nevoie de ea. Ca să nu arate dezastrul electoral în care se află liderii au preferat să îşi ascundă eşecul sub forma unei victorii: a blocului A.C.U.M. pe care l-au susţinut. O strategie ieftină şi fără roade.

Dacă P.L. şi P.U.N. ar fi ales varianta participării într-un bloc comun cu siguranţă ar fi luat acele 10 procente electorale din Chişinău şi asta ar fi garantat 5 mandate unioniste. Au preferat să se distrugă reciproc decât să facă acest bine unionismului şi să dispară de pe scena politică din Republica Moldova(bine că dispar că nici bine nu au făcut).

Mai mult decât atât: unioniştii radicali, undeva la 10% din electorat, nu se vor prezenta la vot, deci nu este în fapt nici un ajutor pentru partidele declarat pro-europene ci se va asigura doar creşterea procentelor partidelor stataliste. Cine vroia să voteze cu blocul A.C.U.M. oricum o făcea.

Este nevoie ca de astăzi înainte Tinerii şi numai Tinerii să pornească un proiect politic. Cei ce au vechime în politica moldovenească nu au ce căuta în faţă căci sunt din start compromişi. Deşi cuprinşi de bune intenţii patriotice ei trebuie să stea în spate şi să ajute prin experienţa lor la organizare.