Unii au prorocit iminentul sfârşit al domnului Liviu Nicolae Dragnea, alţii au discutat înfocat despre steaua politică în ascensiune a doamnei Viorica Vasilica Dăncilă. Pentru cea de-a doua ipoteză s-au identificat semne indubitabile chiar în schimbarea de look a premierului. Care dacă a renunţat la folosirea excesivă de fixativ, mai mult ca sigur că va scăpa şi de fixaţii. Adică nu va mai fi o marionetă a d-lui Liviu Nicolae Dragnea căci a realizat, în fine, cât de mare îi e puterea în calitate de prim-ministru. Putere incomparabilă faţă de cea de care dispune preşedintele Camerei Deputaţilor, chiar dacă dl. Dragnea este la fel ca Nescaffeul un fel 2 în 1, adică şi preşedinte al PSD.

Care a fost motivul acestor agitaţii? De unde atâta entuziasm şi atâta apreciere pentru doamna Dăncilă? Multe venite chiar din partea celor ce până mai ieri se întreceau în a o numi Vida din Videle. Simplu. În cursul zilei respective, doamna Dăncilă a acordat un interviu ceva mai lung cotidianului Adevărul, interviu din care unii comentatori au înţeles ceea ce au voit ei să înţeleagă. Şi anume că doamna Dăncilă se desparte încet-încet de dl. Liviu Nicolae Dragnea, că a devenit imprevizibilă, că nu mai răspunde la comenzi, chiar şi-a constituit în jurul ei un fel de grup de # rezistenţă (asta a spus-o la B1tv fostul preşedinte Traian Băsescu) şi că ar fi pe punctul de a urma exemplul predecesorilor ei în funcţie, domnii Sorin Grindeanu şi Mihai Tudose. Şi că, devenind peste noapte mare strateg politic, doamna premier a înţeles, în fine, că dl. Liviu Dragnea nu îşi va mai putea permite luxul să o concedieze, aşa cum a făcut-o cu domnii Grindeanu şi Tudose. Fiindcă astfel PSD va pierde guvernarea, iar el până şi ultimul rest de credibilitate în partid.

Am citit şi recitit cu creionul în mână interviul din Adevărul căruia unii comentatori i-au conferit valoarea unei declaraţii de independenţă. Pesemne, au văzut un el o replică a Declaraţiei din aprilie a Biroului Politic al PMR prin care România îşi declara independenţa faţă de Uniunea Sovietică. Într-adevăr, doamna prim-ministru a spus că va participa la Referendumul din 26 mai, având însă grijă să precizeze că are toate motivele să nu creadă în reuşita lui. Ce e atât de incendiar în asta? Cu atât mai mult că nimeni din PSD, cu atât mai puţin dl. Liviu Nicolae Dragnea, nu a vorbit despre intenţia partidului de a boicota consultarea populară. Doamna premier a mărturisit că nu a fost adepta restructurării guvernului fiindcă crede în valoarea acestuia (doar nu era să îşi dea singură un vot de blam şi să îşi rişte poziţia) şi că nu prea crede că se va răzgândi în zilele libere de care beneficiază tot românul cu ocazia Sărbătorilor pascale. Adică va merge pe mai departe pe formula remanierii. Care, e drept, nu este prima opţiune a preşedintelui partidului, dl. Dragnea. Dl. Dragnea a comentat la Antena 3 că ar fi vorba despre o dramă, nu despre o tragedie, ceea ce înseamnă că între el şi doamna Dăncilă e, pe mai departe, totul bine.

Altminteri, nici urmă de revoltă. Din contră. Doamna Dăncilă a pomenit de câte ori a putut, cu respect şi veneraţie,  numele domnului Liviu Nicolae Dragnea, a subliniat că se consultă cu acesta că doar e preşedintele partidului. Nu i-a criticat autoritarissmul, nu a scos un cuvânt despre încălcarea competenţelor, nu a mărturisit că gonirea din guvern a d-lui Tudorel Toader s-ar fi făcut împotriva voinţei sale, nu a apărat-o pe doamna Ecaterina Andronescu ce tocmai a fost atacată de plagiatorul şi analfabetul funcţional Liviu Marian Pop, preşedintele Comisiei de Învăţământ din Senatul României.

Cine se aşteaptă ca semnalul revoluţiei în PSD să fie dat de fosta profesoară de Discipline tehnologice de la un biet liceu industrial de mâna a doua din Videle se păcăleşte singur. Doamna Dăncilă este departe de a fi o a doua Ana Ipătescu. Pur şi simplu doamna Viorica Vasilica Dăncilă a devenit niţelus mai prudentă. Şi-a activat instinctul de conservare. Nimic mai mult de atât.

Realitatea e că românii s-au cam săturat de Liviu Dragnea. Şi la fel cum identificau tot felul de semne ale sfârşitului lui Ceauşescu în ultimii ani ai dictaturii comuniste, la fel procedează şi acum. Numai că, spre deosebire de anul 1989, românii au (încă) la îndemână instrumentul cu care îl pot goni de la putere şi arunca în coşul de gunoi al istoriei ei înşişi pe dl. Liviu Nicolae Dragnea. Iar acest instrument este votul. De care pot uzita în ziua de 26 mai 2019.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro