Să presupunem aşadar, prin absurd, că Parlamentul adoptă mâine o lege de amnistie şi/sau de graţiere a faptelor de corupţie. Vine această lege în contradicţie cu ce a spus poporul la referendum? În mod evident, da. Pentru că dincolo de modul de formulare a întrebării, voinţa poporului a fost exprimată fără niciun fel de echivoc.

Iar dacă o asemenea lege trece de CCR, ar însemna ca CCR să pună voinţa Parlamentului deasupra voinţei poporului. Ceea ce nici măcar această Curte nu cred că ar avea tupeul s-o facă, decât cu preţul aplicării soluţiei din Republica Moldova.

Din acest motiv, părerea mea este că cel puţin prima întrebare de la referendum nu are nevoie de valorificare legislativă - nici prin înscriere în Constituţie, nici prin înscriere în vreo lege. Simplul rezultat al referendumului ar trebui să fie suficient.

Prostia (din lipsă de dovezi că ar fi altceva) celor de la Cotroceni a fost că au limitat raza de acţiune a referendumului doar la amnistie şi graţiere, dar nu au extins-o şi la celelalte forme de clemenţă - cum ar fi reducerea pedepselor sau a termenelor de prescripţie. Deşi Codul penal şi Codul de procedură penală, care exact asta fac, se aflau sub nasul preşedintelui când a convocat referendumul.

Să sperăm că se va găsi cineva, în campania electorală, să-l întrebe pe preşedinte de ce a procedat astfel, pentru că din proprie voinţă n-a binevoit să explice.