Ultimele zbateri ale lui Liviu Dragnea înaintea posibilei condamnări la închisoare afectează grav atât statul de drept şi arhitectura instituţională, cât şi parteneriatele strategice ale României. Nu i-a ajuns că a distrus separaţia şi echilibrul puterilor în stat – coloana vertebrală a unei democraţii. Nu i-a ajuns că a împovărat economia cu datorii pentru a cumpăra liniştea socială. Nu i-a ajuns că a dezlănţuit un jihad politic cum n-a văzut România de la Dej şi Ana Pauker încoace.

În disperare de cauză, Liviu Dragnea a păşit peste ultima linie de interes vital al statului român: a acuzat partenerii strategici ai României, UE şi NATO, că ”au încurajat, ba chiar parţial au şi finanţat acest stat paralel şi acest sistem odios”. A fost atât de violentă lovitura dată propriei ţări, încât cea mai vehementă replică a venit tocmai de la Antena 3: ”Afirmaţia lui Dragnea despre UE şi NATO duhneşte de eurasianism şi dughinism”, a spus răspicat Radu Tudor. Prilej să ne amintim cât de bine a definit personajul, zilele acestea, nimeni altul decât Ion Cristoiu: ”Păstrînd proporţiile, Liviu Dragnea ne-a dovedit că e mai degrabă Stalin decît Trotski”.

Acesta e proiectul de ţară pe care Dragnea îl impune României în pragul preluării preşedinţiei Consiliului UE: decuplarea de Europa şi SUA.

În loc să ne pregătim pentru testul de maturitate ca membri ai UE, ne aruncăm în braţele lui Putin? De data asta, nu mai e nevoie să ne ocupe străinii, ne aruncăm noi de pe hartă ca oile în prăpastie?

Dacă îi iese lui Dragnea pariul ”totul sau nimic”, va stăpâni peste un nou Belarus. Acesta e modelul: o dictatură opulentă peste o sărăcie lucie, sub îngăduitoarea umbrelă politico-strategică a Rusiei.

În faţa trădării de ţară, să ne întoarcem în ultima clipă la înţelepciunea romană: salvarea patriei e legea supremă – salus patriae suprema lex!