Breban turna la Nicolae Pleşiţă ca să-l potolească pe Paul Goma

Scriitorul Nicolae Breban este acuzat de CNSAS că ar fi colaborat cu Securitatea, fiind chiar omul de legătură al temutului general Pleşiţă. Principalele probe ale CNSAS sunt mai multe transcrieri ale unor discuţii telefonice între Nicolae Breban (74 de ani) şi generalul Nicolae Pleşiţă (1929-2009).

Acţiunea depusă la Curtea de Apel Bucureşti, prin care CNSAS cere instanţei să constate calitatea lui Ion Besoiu de colaborator al fostei Securităţi

Acţiunea depusă la Curtea de Apel Bucureşti, prin care CNSAS cere instanţei să constate calitatea lui Nicolae Breban de colaborator al fostei Securităţi

„Vă salut tovarăşe general, a fost la mine Paul Goma, azi la prânz şi am avut o discuţie", aşa şi-a început Breban, la 18 februarie 1977, colaborarea cu temutul Nicolae Pleşiţă, care avea funcţia, la acel moment, de prim-adjunct al Ministerului de Interne. Cu zece zile înaintea acestei convorbiri, la 9 februarie 1977, la postul de radio Europa Liberă a fost citită o scrisoare deschisă de protest, semnată de disidentul Paul Goma, contra nerespectării drepturilor omului în România ceauşistă. În acest context, generalul coordona acţiunea de compromitere a scriitorului disident. În aprilie 1977, Pleşiţă a decis arestarea lui Goma şi l-a torturat personal în beciurile Securităţii din Calea Rahovei.

Numele conspirativ „Baltag"

Convorbirile între generalul Pleşiţă şi Breban erau înregistrate întrucât scriitorul s-a aflat în atenţia Securităţii „pentru manifestări ostile şi relaţii suspecte cu cetăţeni străini". Securitatea a luat decizia de a-l urmări pe Breban după ce, în anul 1972, în timpul unei călătorii în străinătate, la Festivalul de Film de la Cannes, a demisionat din funcţiile deţinute în ţară şi a  dat „o serie de interviuri cu caracter calomnios la adresa partidului şi statului." El a  revenit în ţară, în acelaşi an, fiind urmărit sub numele conspirativ de „Baltag" pentru „clarificarea poziţiei faţă de politica partidului şi a statului". În perioada 1986-1989, Breban a locuit la Paris, împreună cu soţia sa.

Primele „ciripeli"

Un ofiţer de Securitate a consemnat într-un „raport" rezultatul unei întâlniri cu Breban, la  braseria Hotelului Athene Palace. Întâlnirea a avut loc la 30 septembrie 1982, imedit după sosirea scriitorului de la Paris. „A purtat discuţii interminabile cu Monica Lovinescu, Virgil Ierunca şi Eugen Ionescu, încercând cu argumente să le combată ideile conform cărora regimul comunist ar fi produs numai rău, ar fi distrus totul şi a neantizat cultura", se arată în documentele CNSAS. „Cu Paul Goma nu a  avut niciun fel de contact, dat fiind că în cartea lui «Culoarea curcubeului 77», Breban este prezentat ca agent al Securităţii, fapt ce i-a afectat serios prestigiul în cercurile intelectuale pariziene... Mircea Eliade nu are o cotă aşa ridicată acolo, s-a creat această imagine mai mult în ţară", a raportat securistul după întâlnirea cu Breban.

„O relaţie mai degrabă rece"

CNSAS i-a verificat dosarul lui Breban în urma unei cereri făcute de Uniunea Scriitorilor, dar şi pentru calitatea sa de membru al Academiei Române. Nicolae Breban a declarat, ieri, pentru „Adevărul"că nu a colaborat cu Securitatea, iar cu Pleşiţă a avut o relaţie mai degrabă rece. „Am fost la Securitate de două ori. Prima dată când mi-au găsit la graniţă, în maşina editorului meu suedez, manuscrisul romanului «Bunavestire» (n.r.-apărut în 1977). Ancheta a fost dură şi în singurul document pe care l-am semnat la Securitate am dat detalii despre această carte", a mai spus Breban. Cea de-a doua întâlnire cu securiştii ar fi avut loc după ce a trimis printr-un diplomat german o carte care a apărut în Suedia. Scriitorul mai recunoaşte că în 1982 a fost întrebat de „ofiţerul Florea", despre disidenţa românilor din Paris, dar că nu a spus nimic compromiţător.

"Nu am colaborat cu Securitatea, iar cu Nicolae Pleşiţă am avut o relaţie mai degrabă rece."
Nicolae Breban
scriitor

„Ei, servim cultura şi ţara"

Într-o convorbire telefonică, Nicolae Breban îi făcea raportări generalului de Securitate Nicolae Pleşiţă despre disidentul Paul Goma.

18 februarie 1977

Nicolae Breban: Vă salut tovarăşul general, a fost la mine P.G. (disidentul Paul Goma - n.r.) azi la prânz şi am avut o discuţie.
Nicolae Pleşiţă: Spuneai că te duci ieri...
N.B.: A venit, eu i-am dat telefon şi el mi-a spus că nu pot să merg la el că se găsea un miliţian la poartă.
N.P.: Aiurea! Nişte insinuări, domnule...
N.B.: Da. Şi, mă rog, am dat eu telefon şi eu tot nu puteam ieşi din casă şi a zis că vine el. A venit oarecum surescitat, nu ştiu ce, i-am povestit întâlnirea mea cu tovarăşul Burtică şi că s-a discutat problema lui literară şi l-am întrebat: „Eşti de acord, dacă vrei să publici o carte... crezi că vei găsi o carte publicabilă, care... Uite, există interesul faţă de problema dumitale, şi nu ştiu ce... Şi a zis că da, îl interesează foarte mult, că aşteaptă o asemenea rezolvare.
N.P.: Zău?
N.B.: Eu i-am spus că am vorbit cu tovarăşul Burtică şi că am discutat cu dânsul problema de a scrie eu unele reportaje şi că vreau să fac asta şi că am fost de acord şi el a spus: „Dar aş vrea să fac şi eu unele reportaje".
N.P.: Nu mai spune!?
N.B.: Da, era... şi eu m-am bucurat...
N.P.: Păi, asta-i bine! E pe calea cea bună.
N.B.: Da, aşa că...
N.P.: Dar despre tâmpenia asta la care spuneai că te-a invitat şi pe dumneata să semnezi...
N.B.: Da, mi-a povestit de câteva cazuri, a spus că au primit nişte oameni paşaport rapid şi că pleacă şi...
N.P.: Şi că a rezolvat ceva! Pentru ăia!
N.B.: Da, mă rog! Aspectul ăsta m-a interesat mai puţin.
N.P.: Deci, discuţia aţi axat-o pe treaba asta... (...)
N.B.: Apropos, să nu uit, i-am spus de fraza tovarăşului Burtică în legătură cu Ţepeneag (prozatorul Dumitru Ţepeneag - n.r.) ar exista o rezolvare posibilă şi a rămas foarte uimit, nu i-a venit să creadă şi a zis că i-a dat Ţepeneag telefon, acum vreo două zile, de la Paris şi că era cam trist, aşa, cam amărât...
N.P.: Îhî. Dar de ce era amărât?
N.B.: Nu ştiu. El spune că-i e dor de ţară lui Ţepeneag şi că a făcut o boală de ficat pe chestia asta...(...)
N.P.: Da, să vedem, că poate că Goma îl trage şi pe Ţepeneag...
N.B.: Da. Nu ştiu, nu v-am spus că tovarăşul secretar mi-a spus că şi cu problema cu Ţepeneag s-ar putea găsi o rezolvare.
N.P.: Ei, probabil s-a gândit la ceva. Mie nu mi-a spus. Probabil că au ei nişte proiecte, pe la „propagandă", pe acolo. E o treabă bună, ai făcut o treabă bună!
N.B.: Ei, servim cultura şi ţara!
N.P.: Aşa este tovarăşe Breban, era vorba să-mi dai un nume.
N.B.: Da, exact! Îl am lângă mine. Aveţi o memorie excepţională! Se cheamă aşa doamna D.M.C (mama criticului literar Matei Călinescu - n.r.), care a depus pe data de 4 februarie, la sectorul 1, la Miliţia asta din colţ cu Ipătescu, pentru America. (...)
N.P.: Da, e-n regulă, o găsesc. Dau telefon.
N.B.: Pentru asta, eu vă mulţumesc în special, tovarăşe general.
N.P.: N-aveţi de ce. Vă răspund şi eu ca dumneavoastră: Servim ţara!

Turnătorii pentru „Bunavestire"
21 februarie 1977

Nicolae Breban: A trecut ieri pe la mine o ziaristă de la „Times" şi m-a întrebat dacă este adevărat că Paul Goma a fost arestat. Şi am spus: „Omul e liber, a fost la mine"(...) M-a întrebat dacă are o bază intelectuală Paul Goma, am spus că nu are, le-am spus că noi nu suntem o ţară ocupată. A apărut ceva?
Nicolae Pleşiţă: Da, a dat-o frumos. Evident că a redat ceea ce i-ai transmis dumneata. (...)

22 februarie 1977

Nicolae Breban: Alo! Vă salut, tovarăşul general!
Nicolae Pleşiţă: Tot respectul! Ce vă face piciorul?
N.B.: Uitaţi, acum m-am întors de la partid... A durat mai bine de o oră jumătate întrevederea.
N.P.: Aha, e bine...
N.B.: Şi eu cred că a decurs în condiţii satisfăcătoare, foarte bune. Adică i s-a spus lui Paul Goma că greşelile pe care le-a
făcut, că se învecinează cu trădarea şi aşa mai departe. Şi el a fost profund emoţionat. (....) Să vă spun ceva: acum, venind acasă, mama aştepta şi zice : „Bine, bine cu Goma, dar cu cartea ta cum rămâne?" şi zic: „Uite, mi-a spus tovarăşul Burtică că s-a rezolvat cu cartea, că a dat dispoziţie să meargă la tipar" şi mama mi-a spus acum în bucutărie - „să-i mulţumeşti şi tovarăşului Pleşiţă pentru asta". (Cartea „Bunavestire", apărută în 1977).

Confesiuni pentru securist

„Uitaţi, acum m-am întors de la partid. I s-a spus lui Paul Goma că greşelile pe care le-a făcut, că se învecinează cu trădarea şi aşa mai departe", erau problemele raportate de Breban. „Dar ce psihologie infantilă... Cum poate un mare artist cunoscut în toată lumea să aibă psihologia asta atât de simplistă, dom'le?", se întreba Breban. Discuţiile cu Nicolae Pleşiţă erau amicale, generalul interesându-se de sănătatea acestuia, dar şi de alte probleme din rândul scriitorilor. El i-a furnizat informaţii lui despre scriitorii Dorin Tudoran şi Dumitru Ţepeneag, dar şi despre întâlnirile pe care le-a avut demnitarul comunist Cornel Burtică.

După Revoluţia din 1989, Nicolae Pleşiţă a fost pus sub învinuire, în 1997, pentru complicitate la atentatul cu bombă din 21 februarie 1981 de la postul de radio Europa Liberă din München, pus la cale de teroristul Carlos Şacalul. Instanţa militară a suspendat ancheta din anul 2000 până în 2004, iar în martie 2009, Pleşiţă a fost scos de sub urmărire penală. Nicolae Pleşiţă a încetat din viaţă la 28 septembrie 2009.

Besoiu, informatorul „Bogdan"


Actorul Ion Besoiu (80 de ani) şi-ar fi turnat la fosta Securitate colegi şi subalterni de la Teatrul Bulandra, în perioada în care era directorul instituţiei, susţine Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. În acţiunea depusă la Curtea de Apel Bucureşti, prin care CNSAS cere instanţei să constate calitatea lui Ion Besoiu de colaborator al fostei Securităţi, se arată că actorul a dat note informative sub numele conspirativ „Bogdan", în perioadele 1980-1985 şi 1988-1989. Un obişnuit al recepţiilor organizate de Ambasada SUA, Ion Besoiu informa cu regularitate Securitatea despre oaspeţii români ai americanilor şi despre intenţiile acestora de a părăsi definitiv ţara.

Săraru şi Caramitru, ţintele actorului

Printre cei turnaţi de Besoiu se numără actorul Ion Caramitru şi scriitorul Dinu Săraru. În perioada 1980-1985, susţine CNSAS, „sursa «Bogdan», frecventând mediul diplomatului american P., a relatat o serie de aspecte despre cetăţeni români care participau la recepţiile organizate de această ambasadă, pentru a obţine diverse burse sub acoperirea cărora să poată părăsi ţara. Spre exemplu, relatează că scriitorul Dinu Săraru facea demersuri pentru obţinerea unei burse în Statele Unite ale Americii, însă diplomatul P. i-a mărturisit domnului Besoiu că există o bursă acordată actorului Ion Caramitru".