INTERVIU Primul şef PNA, Ioan Amarie: „Unii au încercat să-şi infiltreze oameni în PNA. Am primit o listă cu peste 100 de persoane“

Parchetul Naţional Anticorupţie (PNA) a fost înfiinţat în 2002 de guvernul Năstase pentru a lua ochii Uniunii Europene. În fruntea instituţiei a fost suit Ioan Amarie, procuror-şef la Curtea de Apel Suceava. „He comes from nowhere“ – a fost caracterizarea sumară, dar plină de subînţeles, pe care i-au făcut-o experţii anticorupţie europeni (n.r. – vine de nicăieri).

„Adevărul“: PNA era, în martie 2002, doar un proiect pe hârtie. Cine v-a propus să deveniţi procurorul general al acestui parchet special şi cum v-a convins?
În 2002 eram procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Mi-am dat seama că în jurul meu se făceau verificări şi mi-a fost  uşor să aflu şi de ce. Eram una dintre propunerile pentru funcţia de procuror general al Parchetului Naţional Anticorupţie, nou înfiinţat. Am fost contactat ulterior de domnul Tănase Joiţa – procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care mi-a comunicat că mă recomandă pentru această funcţie. L-am rugat să nu ma propună pentru ca nu-mi doream acest lucru.  În final, după mai multe discuţii, am acceptat, deşi iniţial am preferat ca dumnealui să nu dea curs acestei propuneri, pentru că nu-mi doream lucrul acesta. Domnul Tănase Joiţa a făcut două propuneri către ministrul Justiţiei, nominalizându-l şi pe Domnul Ionel Slăvoiu, şeful secţiei Parchetelor militare din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Ministrul Justiţiei ne-a recomandat pe amândoi către Consiliul Superior al Magistraturii. Forul Suprem al Magistraturii ne-a invitat în plen şi după discuţii separate, de mai multe ore, a propus Preşedintelui României să ocup această funcţie. În aceeaşi zi, cred, am fost invitat la Cotroceni şi numit de Domnul Preşedinte Iliescu, prin decret prezidenţial. Nu ştiu  nici astăzi care au fost considerentele pentru care am fost numit şef al P.N.A. Poate pentru faptul că eram deja procuror general de aproape 4 ani, aveam o experienţă de peste 25 ani ca procuror, eram doctor în drept şi făcusem stagiul de perfecţionare la Parchetul Special Anticorupţie din Spania, cu care am avut ulterior, prin Comisia Europeană, strânse relaţii de cooperare instituţională.

Aţi avut o discuţie cu premierul sau cu ministrul Justiţiei înainte de numire? Ce v-au spus?
Am avut mai multe discuţii  cu Domnul Tănase Joiţa, procuror general al României, pe care îl apreciam foarte mult pentru modul în care conducea Ministerul Public. Ulterior, evident, am avut discuţii cu ministrul justiţiei şi cu premierul, deoarece era nevoie de multe lucruri pentru înfiinţarea unui parchet la nivel naţional.

Pe cine cunoşteaţi, la acel moment, la vârful PSD şi în Guvernul României? V-a oferit cineva garanţia că noua instituţie va putea funcţiona?
La acel moment nu cunoşteam pe  nimeni, nici în PSD, nici în Guvern. Înfiinţarea noului parchet depindea de mine şi de cei care, prin lege, aveau mai multe obligaţii. Nu aveam nevoie de nicio garanţie din partea nimănui.

Foşti procurori PNA cu care am stat de vorbă spun că aţi pornit în forţă, dar că, undeva în 2003, SRI a început să vă trimită „numai bălării”, informaţii puţine şi nu întotdeauna relevante. Cum aţi descrie relaţia PNA-SRI la vremea aceea? A blocat SRI-ul activitatea PNA?
Toate instituţiile statului erau obligate, prin lege, să ne transmită de îndată informaţiile pe care le deţineau în legătură cu faptele de corupţie. Acestea erau repartizate procurorilor care desfăsurau activităţi de urmărire penală. Nu am de unde  să ştiu ce informaţii deţineau serviciile, organele de control, cât şi celelalte structuri ale statului. Relaţia între PNA  şi  SRI  a fost instituţională, corectă şi nu puţine au fost cazurile în care informaţiile transmise au dus la anchete importante. Cu toate structurile statului am avut relaţii instituţionale foarte bune, mai ales cu SRI, care era principalul furnizor de informaţii. Nu se punea problema blocarii PNA.

Mulţi reproşează azi inactivitatea PNA în perioada 2002-2005. Doamna Monica Macovei crede că „aveam steguleţ roşu tocmai din cauza PNA” şi că „şefii PNA sunt de vină”. Doamna Rodica Stănoiu spune că „Amariei a pornit bine, dar, pe parcurs, grupuri de interese, încetişor-încetişor, l-au neutralizat, prin relaţii interpersonale”. Cine credeţi dumneavoastră că este responsabil pentru faptul că parchetul nu a ajuns să instrumenteze dosare de mare corupţie aşa cum o face, azi, DNA?
Doamna Macovei a reformat în rău legile Justiţiei, lăsând loc influenţelor politice. Astfel, dacă până în  anul  2005,  se  promova  în  funcţii  de  conducere importante cu  avizul  conform al  CSM, de la acea dată, CSM-ului i-a fost rezervat un rol decorativ, numirile în funcţie făcându-se de Preşedinte la  propunerea ministrului. Forul Suprem al Magistraturii este doar consultat, fără să aibă posibilitatea de a hotărî ceva. Regula aceasta e valabilă şi astăzi, deşi, normal ar fi ca CSM  să-şi recapete această importantă atribuţie, pentru a nu mai exista discuţii în legătură cu influenţarea Justiţiei de către politic.
În 2002, când am fost numit în funcţie, aşteptările erau foarte mari. Trebuia să constitui un Parchet care să funcţioneze la nivel naţional, cu o structură centrală şi 16 structuri teritoriale. Nu deţineam nimic, nici măcar sedii şi după câteva săptămâni de funcţionare, mi se cerea soluţionarea unor dosare de mare corupţie. Aveam nevoie  procurori specializaţi, ofiţeri de poliţie judiciară, specialişti în toate domeniile şi personal auxiliar (peste 400 de persoane). Unii au încercat, în diverse moduri, să-şi infiltreze oameni în PNA. Am primit chiar şi o listă cu peste 100 de persoane, fără ca eu să fi solicitat acest lucru, propunându-mi-se numirea lor în PNA. După verificările efectuate, cred că am putut să primesc vreo 7 persoane. Problema personalului, a sediilor şi a dotării instituţiei cu mijloacele tehnice necesare au fost dintre cele mai dificile. În mod normal, constituirea unei asemenea instituţii se desfăşoară pe parcursul a câtorva ani, după care se pot ridica şi pretenţii la o activitate eficientă. Dincolo  de  problemele dificile de organizare, PNA a avut o activitate importantă de combatere  a corupţiei, arestând şi trimiţând în judecată persoane cu funcţii de conducere importante, din sistemul bancar, ministere, organe de control, Parlament, Justiţie. În paralel, personalul se perfecţiona în  cadrul unor stagii  de pregătire desfăşurate în Italia, Franţa, Spania, SUA,Germania, Belgia etc. În  acelaşi  timp, instituţia  se  dota, îşi organiza bazele de date, se consolida pe toate planurile. Atât eu,  cât şi mulţi dintre colaboratorii mei, nu aveam viaţă personală, locuind într-un hotel militar. Concluzionând, o instituţie anticorupţie nu poate performa decât în timp, după acumulări calitative şi  cantitative, după ani de muncă. Cine  este  de  altă părere ori, nu ştie ce presupune munca de urmărire penală, ori este de rea-credinţă.

Rapoartele de ţară menţionează, inclusiv pentru acea perioadă, tentaţia politicienilor de a controla magistraţii. Obişnuiau oamenii politici să vă sune?
Au fost încercări, dar erau stopate la şeful de cabinet, care era instruit în acest sens. În altă ordine de idei, când înfiinţezi un parchet, trebuie să te deplasezi oriunde e nesar, să rezolvi probleme. Altfel, nu iese nimic. Am mers în Parlament, unde am susţinut proiecte de lege, la Guvern, pentru a solicita sprijin, la instanţe şi Parchete în aproape toată ţara, la CSM, din care am făcut parte un an de zile, la multe alte instituţii, unde prezenţa mea era necesară. În dosare penale nu a încercat nimeni să intervina şi niciodată nu am dat ordin procurorilor cum să instrumenteze o cauză.

Aţi avut inclusiv discuţii la Bruxelles cu oficialii Comisiei Europene. Ce vă cereau? Ce le răspundeaţi?
Am avut numeroase întâlniri la Bruxelles cu cei din Comisia Europeană şi nu mi-au reproşat nimic. Erau interesaţi să fie informaţi în legătura cu constituirea şi activitatea PNA.

Ambasada SUA începuse să finanţeze, încă din acea perioadă, workshop-uri cu procurorii români şi aparatura care vă era necesară. Ce rol au avut americanii în acest parcurs al PNA, al DNA şi al anticorupţiei în general, în România?
Ambasada SUA a sprijinit din start  PNA, inclusiv cu aparatura necesară desfăşurării activităţii. Au fost organizate împreuna numeroase acţiuni de instruire şi perfecţionare a personalului operativ şi sunt convins că şi după 2005 această relaţie a continuat.

Întrebat, într-un interviu acordat ziarului „Evenimentul zilei” în 2006, de ce nu a „dat drumul marilor dosare”, fostul premier Adrian Năstase răspundea astfel: „Pentru că n-am vrut. N-am vrut să decredibilizez Guvernul şi echipele. Dacă eu opream maşina în drum să fac curăţenie în maşină, n-ar mai fi ajuns la timp”. Ştiţi ce dosare a „ţinut” domnul Năstase? Sau cum a făcut-o?
Eu nu ştiu. Întrebaţi-l pe domnul Năstase. Este adevarat că lipsa voinţei politice poate pune o frână serioasă activităţii anticorupţie, dar, dacă realmente s-a întâmplat aşa ceva, nu am de unde să ştiu.

Momentul 2005: „Ştiam ce ni se pregăteşte. Undeva se hotărâse destituirea noastră în urma unui control incompetent şi abuziv, făcut de Freedom House. Concluziile erau pregătite dinainte în «laboratoare»“

Vi s-a cerut vreodată, direct sau indirect, să încetiniţi sau să blocaţi o anchetă? Dacă da, de către cine?
N-ar fi îndrăznit nimeni să aibă o asemenea atitudine. Era cunoscut faptul că nu accept asemenea discuţii. Nici măcar sugestii nu mi s-au făcut.

După cazul Păvălache sau Ioan Avram Mureşan aţi avut reacţii politice?
Au fost reacţii de nemulţumire pentru că am acţionat fără a informa pe cineva. Vă pot spune că ministrul Justiţiei de atunci, doamna Rodica Stănoiu, ne-a încurajat în aceste demersuri şi ne-a apărat ori de câte ori a fost nevoie.

Doamna Rodica Stănoiu spune că îşi aminteşte de „un singur dosar” care a fost blocat politic, dar care viza pe cineva din Opoziţie. Ştiţi la ce dosar sau om politic se referă?
Nu ştiu. Întrebaţi-o pe doamna Rodica Stănoiu.

În decembrie 2004 s-a schimbat Guvernul. Ce s-a petrecut atunci la PNA?
La PNA, mai puţine. Mai multe, în afara instituţiei. Eram bine informat în legătură cu orice, ştiam ce ni se pregăteşte şi este regretabil că s-a întâmplat aşa. Nu au mai fost respectate niciun fel de reguli. Am preferat să plec din sistem, după o activitate de 30 de ani în magistratură. Sunt prea multe de spus aici, dar am convingerea că cine a deţinut o funcţie importantă în stat, nu trebuie să se trezească vorbind.

Aţi mai rămas o vreme în funcţie. În ce condiţii?
Am rămas în funcţie până la începutul lunii august, 2005. Am plecat cu  trei zile înaintea împlinirii mandatului de 3 ani, pentru că undeva se hotărâse destituirea noastră, a celor cu funcţii de conducere, în urma unui control incompetent şi abuziv, făcut de Freedom House. De fapt, concluziile actului de control, cu multe greseli de fond si inexactitati erau, cred, pregatite înainte de control în ,,laboratoare".

Doamna Monica Macovei povesteşte că i-aţi tranmis în decembrie 2004, printr-un jurnalist, că doriţi să o întâlniţi. Cine era acest jurnalist şi ce doreaţi să îi spuneţi noului ministru? Doreaţi să conduceţi mai departe PNA?
Eu nu i-am cerut nimic şi nu ştiu despre ce este vorba. Nu mi-am dorit să rămân în funcţie şi i-am adus la cunoştinţă acest lucru şi preşedintelui Traian Băsescu. Am convenit să nu plec fără să-l informez. Aşa am facut, iar  relaţia mea cu domnul Preşedinte a fost  instituţional, corecta. Nu i-am cerut şi nu mi-a cerut nimic, niciodată.

„Oricine ar veni la conducerea DNA are o viaţă foarte grea. Trebuie să renunţe la viaţa personală, prieteni, familie şi nu are nici un fel de satisfacţii“.

Câte dosare vă amintiţi că aţi lăsat în lucru? Le-aţi urmărit ulterior?
Multe. Toate erau înregistrate şi nici nu era normal să mă intereseze ce se întâmpla cu ele.

De care caz al PNA sunteţi cel mai mândru?
Nu sunt mândru de nici un caz. Ar fi fost mai bine ca România să nu aibă nevoie de PNA şi DNA. Nu m-am bucurat niciodată când am arestat sau trimis în judecată o persoană şi, de altfel, nu am fost adeptul arestărilor preventive.

Vă reproşaţi ceva?
Da, mi-am ignorat familia ani de zile şi am trăit departe de ea, pierzând clipe cu care nu mă voi întâlni. Pe de altă parte, poate am acordat mai multă incredere decât ar fi trebuit, unor persoane care m-au dezamăgit.

Ce faceţi acum, la zece ani după plecarea din PNA?
Încerc să recuperez ce am pierdut, deşi uneori e imposibil. Sunt avocat, citesc, călătoresc, stau mai mult cu familia. Vă asigur că nu am timp liber. Nu mi-am dorit şi nu-mi doresc să intru în viaţa publică.

Vă uitaţi la televizor? Citiţi presa? Urmăriţi ştirile despre marile dosare de corupţie? Ce impresie vă face prezentul? Ce credeţi despre succesorii dumneavoastră?
Îmi place să fiu un om informat. Văd şi eu ce vedeţi şi dumneavoastră. Trăim o perioadă mai puţin plăcută, dar necesară. Oricine ar veni la conducerea DNA are o viaţă foarte grea. Trebuie să renunţe la viaţa personală, prieteni, familie şi nu are nici un fel de satisfacţii. Dimpotrivă, trebuie să înveţe să suporte atacuri permanente  şi să aibă rezistenţă la stres. Succesorii mei au avut un rol important in consolidarea si progresul institutiei, le doresc succes!

Credeţi că este vorba de o culme pe care o atingem acum, după care lucrurile se vor schimba? Cum?
Sunt convins că după atâţia ani de anticorupţie, oamenii vor începe să aibă frică de lege şi să înţeleagă că nu aceasta este calea. Poate că va veni şi vremea în care România să nu mai aibă nevoie de asemenea măsuri.

(N.R. - RĂSPUNS LA O ÎNTREBARE INEXISTENTĂ)
De cele mai multe ori, am lucrat cu profesionişti de excepţie. Cine n-a auzit de Adrian Miclescu, Gheorghe Şuhan, Ilie Botoş,  Alexandru Chiciu, Gheorghe Vizitiu, Vasile Drăghici, Ion Moldovan? Şi exemplele ar putea continua. Oricare dintre ei îmi putea ţine locul. Aveau caracter şi o pregătire profesională de excepţie. Fără ei şi încă mulţi alţii nu făceam nimic.

Cozmin Guşă, secretar general al PSD la acea vreme a rămas cu impresia că eraţi „un om de paie care nu trebuia să execute nimic decât cu aprobare specială” şi consideră că accidentul auto în care aţi fost implicat vă făcea vulnerabil.
Nu am de ce să-i răspund Domnului Guşă, face numai presupuneri, văd ca vorbeşte de posibile influienţe ale politicului în justiţie. O fi ştiind el ce spune. Pentru informarea sa, îi aduc la cunoştinţă că atunci când am fost numit, raspunderea penala în dosarul la care se referă era prescrisă. Dosarul nu mai putea fi redeschis şi nu mă putea şantaja nimeni.

(N.R. - ÎNTREBARE ADĂUGATĂ DE IOAN AMARIE). Viitorul şef al DIICOT şi-a început activitatea la Fălticeni. Ca procuror general la Suceava, cum l-aţi cunoscut?
L-am cunoscut ca stagiar, un om serios, de caracter, foarte bine pregătit profesional. Este o alegere foarte bună pentru această înaltă funcţie şi sunt convins că va face faţă cu succes.