Geopolitica vaccinurilor în cazul Republicii Moldova: capacitatea economică şi prestigiul în pandemie

FOTO Shutterstock

Toată lumea fuge de geopolitică în pandemie. Şi pentru motive simple şi clare, pentru că a te agăţa de geopolitică drept raţiune pentru a selecta vaccinurile sau a nu vaccina populaţia este o crimă.

Însă vrem, nu vrem, geopolitica şi principalele ei caracteristici revin în forţă şi determină lumea de azi şi de mâine. Inclusiv în Republica Moldova. Asta pentru că distribuţia şi nevoia de  vaccinuri arată apetenţe şi relaţii preexistente, afinităţi şi determinări politico-geografice extrem de precise. Mai mult, astăzi, dezbaterea despre putere şi resurse, capacitate tehnologică şi prestigiu contează în cel mai înalt grad.

Geopolitica vecinătăţilor, solidarităţii şi frăţiei de interese

Să luăm India, un stat care nu este în prim planul disputelor globale, nici implicat în controversele ascunderii datelor despre vaccinuri. A creat un vaccin foarte bun, înregistrat la OMS, dar cu care nu s-a grăbit să intre în competiţia pentru exporturi şi influenţă globală. A preferat să-l folosească pentru populaţia sa masivă – 1,2 miliarde de oameni, cu tendinţe de creştere peste China, azi cu 1,4 miliarde de oameni, dar o demografie în curbare programatică. Şi să-l distribuie la statele din jurul său, vecini direcţi unde avea şi interese, şi legături, şi nevoia de influenţă (contra Chinei): Nepal, Bangladesh, Sri Lanka, state insulare din Oceanul Indian. Atât. O singură ţintă: evitarea, stăvilirea, combaterea influenţei chineze în proximitatea sa.

Mutându-ne la nivelul nostru, în spaţiul european, există cele trei vaccinuri majore occidentale, americano-europene, plus Johnson and Joshnson recent înregistrat în SUA şi alte variante, plus un vaccin rusesc – controversat, cu date discutabile, care a aplicat recent pentru înregistrare la nivel european şi e acceptat în Serbia şi Ungaria. (Rusia are şi alte vaccinuri, despre care se ştie şi mai puţin) – la care se adaugă “vaccinul chinezesc” – din nou, sunt măcar două variante, una de-a dreptul inacceptabilă, în Brazilia, cu efecte la limita înregistrării, eficienţă de circa 50%, alta pentru care sunt ascunse datele şi distribuite selectiv, deşi pare a fi viabil, şi e înregistrat în Ungaria şi Serbia.

Problemele rămân şi se distribuie neuniform: capacitatea de producţie occidentală e redusă, şi nevoile sunt ridicate, motiv pentru care apar unele dispute – Marea Britanie-UE, UE-Australia – chiar în sânul statelor democratice. Iar vaccinurile disponibile în afara acestei arii geografice fac parte din donaţiile unor state individuale respectiv programul COVAX al ONU pentru statele ce nu au resurse şi acces. Apoi, vaccinul rusesc Sputnik V are nenumărate controverse, cu el nu s-a vaccinat nici Putin, iar Orban a preferat Sinovac-ul chinezesc. În plus, capacitatea de producţie e redusă, iar resursele financiare disponibile unor acţiuni umanitare nu acoperă ambiţiile Rusiei de a domina spaţiul post- sovietic, neputând să livreze nici pentru propriile nevoi, darămite pentru cele circa 20 de destinaţii externe, cu precădere sud americane, unde l-a promis. Iar în spaţiul post-sovietic, livrările sunt reduse şi Rusia solicită plata pentru vaccin, chiar dacă pare mai ieftin decât cele pe bază de ARN mesager din Occident. Doar China îşi permite şi producţia masivă, şi costuri reduse sau, desigur, livrări pe baze politice.

În final, se conjugă la nivel geopolitic influenţele, frăţietăţile, atractivitatea cu resursele economice în pandemie şi cu prestigiul statelor, producătorilor şi al conducătorilor statelor care au nevoie de vaccin. Şi cu solidaritatea. Astfel, formula prin care se vaccinează fiecare stat e indicatoare despre toate aceste caracteristici: până una alta, UE şi SUA au resursele de relansare economică şi adaptare în criză, intrând deja pe creştere din trimestrul 4 al anului trecut(cu România pe un remarcabil prim loc european).

China se laudă că a eradicat virusul, deşi rămâne tributară propagandei excesive şi ostentative pe care o face intern şi extern şi lipsei de încredere în datele distribuite, cu imaginea afectată de responsabilitatea lansării pandemiei – şi incapacităţii de a o conţine şi menţine la nivelul Wuhanului – şi cu lipsa de transparenţă a datelor. Dar cu resurse economice încă suficiente. Iar Rusia, într-o cădere economică constantă, se confruntă cu producţia redusă, probleme economice şi dorinţa de a câştiga sau de a face o afacere cu iz de corupţie pentru ambii, vânzător şi cumpărător instituţional.

FOTO Shutterstock

Rusia şi ajutorul limitat cu vaccinuri pe bani, cu câştiguri şi corupţia aferentă unei afaceri de stat

Rezultatul pentru Republica Moldova este clar: România, cu capacitate economică şi cu solidaritate şi înclinaţie frăţească spre Chişinău, a livrat primele 21.600 de vaccinuri(1% din necesarul de imunizare) şi va livra 10% din necesarul de imunizare(200.000 de doze) gratuit, în timp ce prestigiul Preşedintelui Maia Sandu şi dorinţa de a marca geopolitic sprijinul pentru acesta a dus la livrarea via UE a primelor vaccinuri din programul mondial COVAX pe această linie. Dozele româneşti de vaccinuri, din cota României (care nu este producător) plătite de contribuabilul român, au ajuns şi în stânga Nistrului şi până şi liderul separatist Vadim Krasnoselski a trebuit să recunoască acest fapt, printr-o erată la “ajutorul OMS.”

Care este capacitatea Rusiei? Ea rezultă din faptul că Sputnik V urmează să fie adus, pentru distribuţie pe bani, în farmacii şi centre private. Pentru câştig. Pentru exportator şi importator. Ba chiar am fost pe punctul de a avea o premieră, cu înregistrarea vaccinului de către o firmă privată! Igor Dodon şi socialiştii ştiu de ce. Pentru că nu se pot abţine. Fireşte că datele despre vaccin nu erau deţinute decât de statul rus şi de producător, şi până la urmă Ministerul Sănătăţii din Rusia a trebuit să-l înregistreze. Cine-l aduce? Vom vedea. Unde e solidaritatea şi susţinerea fie şi numai a separatiştilor nistreni sau a găgăuzilor – care oricum se dau cu fundul de pământ că nu fac vaccinuri occidentale?

Dar, totuşi, Rusia a ştiut să facă propaganda şi dezinformarea cunoscute, respectiv să arunce blamul pe vaccinurile occidentale. Asta în timp ce adepţii săi se dau de ceasul morţii împotriva geopoliticii în vaccinuri şi distribuie falsuri că România vaccinează doar etnicii români sau pe cei ce se declară români şi că vorbesc româneşte… Păi unde e abstinenţa de la utilizarea geopoliticii în pandemie? Dacă tu nu poţi, nu te ţin baierele pungii şi economia în prăbuşire, dacă nu te lasă corupţia endemică de la Moscova şi Chişinău, de la pro-ruşii ce promovează vaccinul Sputnik V-în frunte cu Dodon, agent electoral – cum poţi să blamezi ajutorul benevol şi dezinteresat?

Poate şi aceasta va fi lecţie învăţată la Chişinău. Pe multiple paliere. Oricine poate să vadă, fără nici o urmă de partizanat, cine e cu adevărat prietenul Republicii Moldova, al cetăţenilor săi – nu al majorităţii de strânsură din Parlament – indiferent de etnie şi de opţiunile politice ale cetăţenilor Republicii Moldova, odată ce distribuţia se face de către Chişinău pe baza opţiunilor proprii şi a priorităţilor conforme cu cele ale OMS, cum a cerut-o România să se facă. Cine este politicianul cu prestigiu care poate aduce şi antrena fonduri, sprijin pentru ieşirea din pandemie şi relansarea economică a Republicii Moldova, după anticipate, cum şi-o doreşte Maia Sandu. Şi cine subminează viaţa şi sănătatea oamenilor prin dezinformare şi subminarea campaniei de vaccinare, vezi refuzul iniţial al medicilor din Comrat de a primi vaccinurile oferite de România, după explozia de ură susţinută de valurile de troli ruşi şi ecourile lor pro-ruse de la Chişinău.

Fără să-l parafrazez pe premierul interimar al Republicii Moldova, Aureliu Ciocoi, odată înregistrat vaccinul Sputnik V la nivel european - după ce se demonstrează că e sigur şi bun - Republica Moldova ar trebui să primească orice cantitate de vaccin oferit gratuit de către Rusia. Aici nu contează, într-adevăr, geopolitica. Orice poate ajuta la oprirea pandemiei şi salvarea vieţii oamenilor este de primă importanţă pentru Republica Moldova. Şi pentru Bucureşti, deopotrivă. Până atunci, să ne ţinem sănătoşi şi să trecem cu bine de molimă.