Strategia de Securitate a statelor mici. Cazul Republica Moldova

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto Shutterstock
Foto Shutterstock

Securitatea statelor mici este o temă extrem de interesantă prin problematica şi limitările pe care le produce. Când statul în cauză are şi limitările de natură financiară pe care le are Republica Moldova de azi şi nu are nici largheţea, nici cultura de Securitate a Elveţiei, de exemplu, croirea unei Strategii de Securitate este cu atât mai dificilă, dacă este să respectăm toate rigorile artei şi fundamentele

ştiinţifice ale unei asemenea întreprinderi. Bine, nu înseamnă neapărat că e simplu în cazul puterilor minore cum este România. Dar un stat prins între blocuri, aflat în zona gri, fără resurse de cheltuit dar totuşi chemat să-şi apere cetăţenii, ba şi un conflict îngheţat şi cu trupe speciale ruse pe teritoriul său, provocarea conceperii şi redactării unei Strategii Naţionale de Securitate e şi mai mare.

Problematică extrem de complexă, resurse reduse, ameninţări multiple

Baza teoretică în aceste cazuri reclamă două criterii majore: un sistem coerent şi sofisticat de înţelegeri, alianţe şi cooperări regionale, căutarea unei formule de protecţie sau garanţie externă – vezi NATO şi garanţiile SUA în cazul Georgiei de după Războiul ruso-georgian - sau prezenţa militară străină pe teritoriul propriu sau asumarea securităţii de către un stat terţ din interese post-neo-imperiale sau strategice majore – cazul Federaţiei Ruse în Asia Centrală şi la frontiera sudică a fostei URSS cu Afganistanul şi Iranul.

Republica Moldova nu are, în acest moment, aceeste abilităţi şi nici nu le va putea dezvolta pe termen scurt. Perspectiva aderării la NATO nu există nici în opţiunile oficialilor de nici o culoare, nici în dorinţa şi susţinerea propriilor cetăţeni, deşi aceasta ar fi soluţia. Oricum, cooperarea cu Alianţa majoră vecină e obligatorie măcar şi pentru a contracara acţiunile dominante ale fostei metropole, Federaţia Rusă, prezenţa militară rusă pe propriul teritoriu şi lipsa capacităţii de apărare.

În schimb, opţiunile cele mai directe merg spre a suplini lipsa unei Armate rezonabile şi a unor capabilităţi militare suficiente pentru a acoperi minimum necesar unei apărări în faţa inamicului imediat, de pe teritoriul propriu, cu mult mai multă inventivitate, creativitate şi cunoaştere, respectiv anticipare. Şi cu formule integrate ale apărării, care să reclame un efort mai important al întregii administraţii, interguvernamental, şi chiar al întregii societăţi.

Deci predicatele unei asemenea posturi ar fi trei:

  • Cooperare, diplomaţie, anticipare şi prevenţie.
  • Inteligenţa, gândirea şi cunoaşterea strategică.
  • Flexibilitate, adaptare, rezilienţă şi răspuns integrat al întregii structuri guvernamentale şi al întregii societăţi în faţa celei mai importante şi apropiate ameninţări.

Acestea sunt răspunsurile momentului pentru problemele de apărare şi securitate ale Republicii Moldova. Sigur nu improvizaţii şi cârpeli nefericite ale forţelor armate, achiziţii haotice de tehnică militară disparate şi cu capacitate de reacţii redusă, ci reconstrucţia fundamentală a unei forţe militare suple, de secol 21, reconstrucţia încrederii în Armată ca instituţie din partea publicului şi crearea perspectivei moderne şi a atractivităţii funcţiei militare pentru oamenii chemaţi sau angajaţi sub arme.

Reconstrucţia fundamentală a unei forţe militare suple, de secol 21

Astăzi Republica Moldova nu are capacitatea de a se apăra şi are deficienţe majore privind securitatea proprie. Principalele ameninţări sunt trupele ruse din Transnistria şi trupele separatiste cu rol de suport în zona de acţiune. În plus, orice acţiune militară rusă pornind ca bază de pe teritoriul Republicii Moldova contra Ucrainei, în regiunea Odessa, crează probleme şi responsabilităţi majore, ca şi perspectiva pierderii teritoriului sau a unor confruntări militare ucraineano-ruse în raioanele de răsărit ale Republicii Moldova, în zona separatistă nistreană ocupată.

Resursele Republicii Moldova nu sunt suficiente pentru a putea contracara fie şi numai aceste ameninţări imediate, apropiate din partea unor trupe aflate pe propriul teritoriu. În plus, dacă aeroportul din Tiraspol este re-deschis sau Rusia se mişcă rapid spre instalarea unei baze militare permanente, efectele sunt şi mai complicate şi greu de contracarat de către Republica Moldova singură. De aici şi complexitatea elaborării unei strategii chiar şi numai pe această componentă.

De aceea, obiectivul strategic al Republicii Moldova trebuie să fie atingerea minimului capacităţii militare şi al strategiei integrate de apărare pentru a contracara un atac pornit din regiunea nistreană spre Chişinău sau în dreapta Nistrului. Pe termene mediu şi lung, evident că obiectivul devine realizarea sistemului de alianţe şi cooperări, pregătiri şi alianţe pentru a contracara orice eventuală ameninţare militară convenţională sau hibridă.

De aceea e necesar, în prima fază, investiţia într-un sistem complex, modern şi sofisticat pentru a asigura cunoaşterea şi anticiparea mişcărilor adversarului potenţial, în paralel cu construcţia rezilienţei statului Republicii Moldova în faţa unui asemenea tip de atacuri. Acest lucru presupune o regândire a formulei Armatei Naţionale care să fie mult mai suple, adaptate secolului 21, din care să dispară componentele vetuste, inutile, greoaie şi nepotrivite şi să apară capabilităţi şi oameni pregătiţi să utilizeze tehnica modernă capabilă să apere teritoriul, cetăţenii şi integritatea statală.

Direcţii şi soluţii pentru Armata unui stat mic

Nu există un panaceu, nici nu există o transformare simplă a forţelor armate pentru a ajunge să atingă obiectivul strategic minimal, nici modelele existente nu ajută prea mult Republica Moldova. În cazul statelor baltice, ele sunt membre ale NATO şi UE şi au o dezvoltare substanţială pentru a avea şi alte niveluri de ambiţie – apărarea alături de Aliaţi faţă de un inamic exterior de calibrul Federaţiei Ruse. (Poate ar merita totuşi o reflecţie cum a ajuns Republica Moldova aici plecând de la un nivel similar şi o istorie similară cu Statele Baltice acum 30 de ani, toate fiind ocupate de URSS după Ribentropp-Molotov).

Nici modelul Georgia nu ajută, pentru că acolo voinţa politică şi sprijinul penru integrarea în NATO şi UE e prezentă, iar Georgia beneficiază de un format Comisia NATO-Georgia şi de un parteneriat strategic cu SUA care-i prezervă existenţa şi stabilitatea cu tot teritoriul ocupat de Rusia vecină în Abhazia şi Osetia de Nord. Dar la nivel intern, modelul Georgian de pregătire a trupelor în operaţiuni militare internaţionale externe poate fi o bună lecţie învăţată, aşa cum şi politicile de achiziţii militare ale celor 4 state foste sovietice pot avea o panoplie de lecţii învăţate pentru Chişinău.

Soluţiile cele mai novatoare şi prezente astăzi ar fi:

- investiţia într-un sistem de capacităţi şi instituţii bazate pe studii prospective pentru anticiparea ameninţărilor şi desfăşurărilor evoluţiilor contemporane – scopul fiind evitarea surprizei strategice şi pregătirea/prevenirea acţiunilor ostile împotriva securităţii Republicii Moldova

- Pregătirea în domeniul Gândirii Strategice la nivelul unui număr rezonabil de militari şi specialişti civili dotaţi şi capabili să elaboreze strategii şi să planifice strategic la nivel integrat civil-militar, instituţii-societate-cetăţean.

- Pregatirea unui sistem convenabil şi agil de early warning - avertizare timpurie pentru a căuta şi recepţiona semnalele potrivite din evoluţiile de pe teren în perspectiva anticipării din timp a acţiunilor agresive şi planificării ostile din partea oricărui adversar

- Construirea rezilienţei pe baza unei formule integrate whole of the government/whole of the society pentru contracararea unei acţiuni convenţionale sau hibride venind dinspre regiunea separatistă şi/sau din partea trupelor ruse. Această construcţie va reclama obligatoriu o cooperare trilaterală strategică aprofundată cu cei doi unici vecini ai Republicii Moldova, România şi Ucraina.

Reconfigurare şi priorităţi ale reconstrucţiei strategice a Apărării unui stat mic în 2020

După cum o arată orice estimare şi analiză strategică, Republica Moldova nu are azi resursele ca să asigure formula minimală de forţe şi capabilităţi militare de contracarare a oricărui tip de acţiune militară ostilă. Trebuie să suplinească această situaţie şi capabilităţile lipsă prin inteligenţă, gândire strategică şi cunoaştere anticipativă/prospectivă.

Acţiunea reclamă declanşarea constituirii instrumentului modern de reconfigurare a apărării integrate prin pregătirea sistemelor de anticipare şi construcţie a rezilienţei societale prin aceasta formulă integrată - sub comanda MApN, singura instituţie cu capacităţi de planificare strategică - a tuturor categoriilor de instrumente necesare pentru apărarea statului, a teritoriului şi a cetăţenilor. De asemenea, un rol important revine diplomaţiei militare şi a celei tradiţionale, clasice, ca şi instrumentelor de cunoaştere strategică elaborate cu componenta de intelligence şi cele de pregătire generală a populaţiei, de creştere a nivelului culturii de Securitate la nivelul întregii societăţi.

Nu în ultimul rând, această întreprindere reclama elaborarea şi funcţionalitatea unui sistem de acorduri şi cooperări internaţionale având în prim plan cooperarea cu NATO şi partenerii săi, cu o notă specială în raporturile cu vecinii România şi Ucraina, dar, bineînţeles, şi cu SUA şi statele europene occidentale care pot asigura sprijnul politic, diplomatic, strategic şi de apărare în cazul unei ameninţări de mai mare amplitudine, de natură strategică, împotriva Republicii Moldova.

O armată mai suplă, care integrează noile capacităţi civile - cyber, război informaţional - şi operează tehnologii moderne şi mai eficiente - drone, UAV-uri, echipamente moderne şi de impact sporit pentru descurajare şi pentru aparare - sunt absolut obligatorii în cadrul reformei Armatei, şi a abordării integrate. La nivelul conceptelor de securitate utile, sunt necesare şi pregătirea adecvată la nivelul Gândirii Strategice, pentru militari şi civili, şi antrenarea practică în planificare strategică şi desfăşurări de capabilităţi de apărare integrată în timp real pe noile coordonate ale confruntărilor şi ameninţărilor anului 2020, nu al anului 1989 sau 2005. Şi e nevoie de edificarea unui nivel crescut de rezilienţă a statului Republicii Moldova.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite