Locul mirific care i-a inspirat creaţiile lui George Coşbuc. Ce nenorocire s-a abătut asupra poetului pe valea Tismanei

Locul mirific care i-a inspirat creaţiile lui George Coşbuc. Ce nenorocire s-a abătut asupra poetului pe valea Tismanei

George Coşbuc obişnuia să-şi petreacă verile în vila cumnatului de pe valea Tismanei

Locul preferat de poetul George Coşbuc pentru petrecere vacanţelor a fost localitatea Tismana, din judeţul Gorj. Cumnatul său şi-a ridicat o vilă pe valea Tismanei, nu departe de renumita mănăstire, iar poetul venea în fiecare vară împreună cu familia pentru a se relaxa în zona care-i oferea un cadru natural prielnic inspiraţiei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Poetul George Coşbuc s-a îndrăgostit de Tismana, dar şi de oamenii acestui loc. „În prietenoasa vale a Tismanei şi-a găsit clipe de linişte pentru nopţile de craţie, aerul proaspăt şi apa îmbietoare a zilelor toride din verile primelor decenii ale veacului, dar aici a început şi durerea nefericii sale. (...) Îndrăgostindu-se de aceste meleaguri şi de oamenii lor cu mândrie şi entuziasm a scris: «Fericită eşti tu, Oltenie, ţară a Basarabilor, între toate ţările locuite de români»“, a scris proferorul Ion Mocioi, în lucrarea „Coşbuc la Tismana“. 
 

Construirea «Vilei Sfetea» l-a adus pe Coşbuc la Tismana

 
Coşbuc a cunoscut, mai întâi, oraşul Târgu Jiu, de la sfârşitul veacului trecut, prin tipograful Nicu D. Miloşescu, unde unul dintre fraţii soţiei sale, Constantin Sfetea, a fost, după 1890, pentru un timp, contabilul tipografiei lui Miloşescu. Ulterior, poetul a devenit o persoană foarte prezentă chiar şi în viaţa judeţului, după ce cumnatul său şi-a construit o vilă la Tismana.

„Legătura mai strânsă cu Gorjul o va avea poetul la începutul noului veac, când George Sfetea, cumnatul său, ieşit la pensie îşi vinde proprietatea din Craiova şi îşi clădeşte o vilă la Tismana, unde poetul va veni în fiecare până în 1915. Mai întâi, în anul 1900, Miloşescu îli face vilă şi contruieşte o piscină pentru păstrăvi la Tismana. Probabil, tot el îşi determină prietenul craiovean să ridice aproape de mănăstire „Vila Sfetea pentru care licitează cu banii acestuia la 13 octombrie 1901 locul de amplasare. Din 1902, familia Coşbuc îşi petrecea vacanţa la Tismana. Veneau de la Bucureşti, se opreau la Casa Miloşescu din Târgu Jiu, apoi se îndreptau spre Tismana cu brişca lui Ion Lupulescu. Coşbuc a devenit un cunoscut al gorjenilor. Din 1901, până în 1909 a fost un statornic colaborator al revistei târgujiene «Şezătoarea săteanului». În anii 1905-1907 a făcut parte din comitetul ei de redacţie, ca preşedinte de onoare“, mai menţionează Ion Mocioi. 
 

Coşbuc a construit un «chioşc» de odihnă şi creaţie

 
Mai mulţi prieteni l-au vizitat pe Coşbuc la Tismana şi s-au bucurat de frumuseţea acestor locuri. La sugestia unui a dintre ei, Coşbuc a construit un adăpost: „Şederea la Tismana fost pentru Coşbuc loc de odihnă şi de apropiere faţă de fraţii soţiei şi de prieteni, dar, mai ales, loc de meditaţie şi de creaţie. De la Tismana, ani de-a rândul, poşta a dus spre alte redacţii de reviste şi editori scrisori cu poezii şi alte materiale de publicat. Vacanţele erau plăcute şi aduceau la Tismana şi alte personalităţi şi prieteni. Profesorul Gheorghe Gârbea a venit deseori la Tismana. Din iniţiativa lui, Coşbuc a construit un «chioşc» de odihnă şi creaţie, care-i poartă şi azi numele“, a arătat profesorul Mocioi. 
 

Relaţia fiul lui Coşbuc cu fiica unui bun prieten

 
Tipograful Nicu Miloşescu îl vizita frecvent pe Coşbuc la vila de la Tismana, între cele două familii creându-se o legătură strânsă. Fiul lui Coşbuc, Alexandru, nutrea sentimente de dragoste pentru fiica lui tipografului. „Cei mai apropiaţi lui Coşbuc, pe lângă George şi Draga Sfetea, au fost Nicu Miloşescu  şi copiii lui, cele două fete - Ştefania şi Irina - şi un băiat, Numică. (...) Alexandru Coşbuc, fiul poetului, întors la Bucureşti, îi trimite o scrisoare Irinei, la Târgu Jiu, în 24 august 1912, ajunsă la destinaţie în 7 septembrie, Cartea poştală era o fotografie cu portretul bust al tânărului, care-i purta dragoste, după câte se întrevede din textul scris cu afecţiune şi umor: 
 
«Drăguţa mea Irină, 
M-am grăbit aşa de mult încât am cam întârziat cu scrisul. Totuşi, cred, cartea prezentă nu-i la timp prost sosită mai ales rogu-te - că-i cu mutra subsemnatului. 
Gioconda-n perspectivă! Teatrul l-am trimes. Sărutări de mâini, complimente etc. celor în drept. Te pup, Alexandru». 
 

«Oi fi eu cineva, dar Alexandru mă va întrece» 

 
Poetul îşi iubea foarte mult unicul fiu. Acesta era şi el foarte apropiat de tatăl său şi îi urma dragostea pentru literatură.
 
„La Tismana, în 1915, au fost prezenţi la «Vila Sfetea», nu numai familia Coşbuc şi Ramiro Ortiz, ci şi compozitorul Alfons Castaldi, dr. V. Lucaci, Dinu Cesianu şi Gheorghe Dumitrescu Bumbeşti. Discuţiile de la «masa fraţilor» în casa Sfetea era însufleţite de «badea Gheorghe»-cum i se spunea lui Coşbuc. (...) Alexandru Coşbuc era bine făcut, vesel tot timpul, urma în toate pe tatăl său şi încă de mic recita multe din poeziile cuprinse mai ales în volumul «Balade şi Idile». «Oi fi eu cineva, dar Alexandru mă va întrece» îi plăcea să spună lui George Coşbuc, după cum mărturisea un cunoscut din Tismana al poetului. În ziua de 25 august 1915 şi-a sărbătorit la Tismana împlinirea vârstei de 20 de ani“, a relatat Ion Mocioi. 
 

O mare suferinţă

 
Tismana este locul unde poetul avea să cunoscă şi cea mai cumplită suferinţă din viaţa sa. Alexandru şi-a pierdut viaţa pe drumul către Tismana la numai o zi după împlinirea vârstei de 20 de ani. „O întâmplare totală avea însă să-l smulgă curând pe Alexandru din sânul familiei şi să-l facă nefericit pe poetul ce şi-a iubit atât de mult fiul. În ziua de 26 august 1915, dimineaţa, Alexandru Coşbuc a plecat de la Tismana la Târgu Jiu cu maşina prietenului său bucureştean Ion I. Alexandrescu - Stâlpeanu, urmând să se întoarcă după-amiază. La întoarcea din Târgu Jiu spre Tismana, între Băleşti şi Corneşti, la km.9, maşina, după ruperea barei de direcţie, s-a aruncat în şanţul din stâna şoselei, accidentul afectându-i pe pasageri. Şoferul a murit la locul accidentului. Alexandru Stâlpeanu şi alexandru Coşbuc au fost luaţi în stare gravă cu o căruţă cu boi şi duşi spre Spitalul din Târgu Jiu. Prietenul-proprietar al maşinii a murit pe drum. Alexandru Coşbuc, lovit la cap, a decedat după intrarea pe poarta spitalului, în aceeaşi zi, la orele 20,31. (...) Părinţii lui Alexandru l-au aşteptat neliniştiţi la Tismana şi, neavând nicio veste, au pornit seara, târziu, pe jos la Târgu Jiu Au ajuns la prietenul lor Nicu Miloşescu şi au aflat cu durere imensă, pierderea unicului copil. Nefericita întâmplare a întunecat pentru totdeauna sufletul marelui George Coşbuc, grăbindu-i sfârşitul“, a menţionat profesorul gorjean. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările