Cum a fost decapitat cronicarul Miron Costin în urma unor zvonuri lansate de fratele său: „Trimite de prinde şi pe frate-său, Miron logofătul, de-l omoară”

Cum a fost decapitat cronicarul
Miron Costin în urma unor zvonuri lansate de fratele său: „Trimite de
prinde şi pe frate-său, Miron logofătul, de-l omoară”

Cronicarul Miron Costin. FOTO www.wikipedia.org

Miron Costin, unul dintre cei mai importanţi cronicari români, a murit decapitat în anul 1691, după ce domnitorul Constantin Cantemir a primit unele informaţii conform cărora boierii urmau să organizeze un complot împotriva sa. Bănuielile au pornit de la spusele lui Velicico, fratele său, care la o nuntă s-a îmbătat şi a adresat mai multe ameninţări la adresa domnitorului.

Miron Costin (1633 – 1691) a fost un boier moldovean, rămas cunoscut în istorie pentru cronicile sale. El este unul dintre cei mai apreciaţi cronicari români alături de Grigore Ureche şi Ion Neculce.

Miron Costin s-a născut în familia boierului moldovean Iancu Costin. După asasinarea domnitorului Miron – Barnoschi – Movilă, Iancu Costin este nevoit să se refugieze în Polonia, loc în care tânărul Miron Costin îşi începe studiile. Încă de mic acesta s-a arătat interesant de istorie şi era un bun cunoscător al limbilor străine.

În anul 1650, tatăl său, Iancu Costin moare, astfel că Miron Costin şi fraţii săi decis să se întoarcă în Moldova. Revenirea în ţara natală a avut loc în anul 1653. Miron Costin devin un apropiat al domnitorului Gheorghe Ştefan, care îl creşte în rang. Noul boier a fost trimis de voievod în tot felul de misiuni diplomatice în Ţara Românească pentru a încheia un pact antiotoman cu muntenii.

Miron Costin devind paharnic, iar ulterior pârcălab, rămămând în continuare în apropierea domnitorilor Istratie Dabija, Iliaş Alexandru, Gheoghe Duca vodă şi Ştefan Petriceicu. Cronicarul este numit atât vornic la Ţării de Sus, cât şi al Ţării de Jos, având o influenţă destul de mare în Moldova veacului al XVI-lea.

Miron Costin a avut o relaţii destul de apropiată cu regele polon Ioan Sobierski, care devine un aliat al boierilor moldoveni în lupta cu Imperiul Otoman şi domnitorii impuşi de turci în Moldova.  

În timpul domniei lui Constantin Cantemir, în anul 1691, fratele lui Miron Costin, Velicico participă la nunta lui Ion Palade, care a avut loc în apropiere de Bârlad. După ce a consumat mai multe pahare de vin, Velicico le-a spus boierilor, mai în glumă, mai în serios, că ar exista un complot în urma căruia domnitorul Constantin Cantemir va fi alungat de pe tronul ţării. Aceste zvonuri ajung la urechile voievodului, care ordonă atât omorârea lui Velicico, cât şi a fratelui său Miron Costin, care era bănuit că şi el ar complota împotriva lui Cantemir.

„Şi el încă îndat-au ascultat şi l-au scos noaptea de i-au tăiat capul denaintea porţâi. Pentru bineli ce-au dat ştire Velicico lui Iordachi visternicul, de-au fugit când vre să-l omoare Cantemir-vodă, acum i-au mulţămit şi Iordachi visternicul într-acest chip, ca un grec. Şi aflară c-ai omorât pe Velicico, triimite de prinde şi pe frate-său, Miron logofătul, de-l omoară. Ori vinovat, ori nevinovat, să nu scapi, c-apoi încă a hi mai rău şi de tine şi de noi”, a arătat cronicarul Ion Neculce.

Constantin Cantemir l-a trimis pe vătaful Macrei, care îl prinde pe Miron Costin la Roman şi îl decapitează, fără a-l mai aduce la Iaşi, în faţa conducătorului ţării.

„Deci Cantemir-vodă nu ş-au socotitu viiaţa lui, că era trecut cu bătrâneţeli, om de 70 de ai, de numai cât nu-i sosâsă ceasul şi lui, ce s-au potrivit neprietinilor şi nu ş-au cruţat sufletul. Ce ca un tiran au triimăs pe Macrei, vătavul de păhărnicei, cu slujitori din Roman de l-au luat de-acolo, de la casa lui de la Bărboşi, de l-au dus păn-în Roman, şi i-au tăiat capul. Şi când l-au găsit Macrei acolo la Bărboşi, atunce-i murisă şi giupâneasa. Şi nemic nu ştie ceilalţi boieri de sfat. Că el pornisă atunce pe un ficior a lui, pe Neculaiu, să ie fata Ducăi-vodă de Ţarigrad şi să gătasă şi cu celalalt să ie fata lui Cantemir-vodă să s-încuscredze, şi nici cu gândul nu gândie că i-a vini o furtună ca acie. Dzisu-i-au slujitorii, cându l-au găsit la Bărboşi, să fugă, că nu-i departe, în Neamţu, iar el n-au priimitu, ştiindu-să drept. Gândie că l-or duce la leş şi s-a îndrepta, iar după ce i-au vinit Macrei, şi viind zapciu după zapciu să piară, nu l-au mai îngăduid ş-au pus de l-au tăiat în Roman. Şi mult s-au rugat lui Macrei să-i ducă păn-în Ieşi, iar Macrei, ca un om rău şi de nemic, nu i-au fostu milă de sufletul stăpânu-său şi s-au grăbit de l-au omorât. Că de l-ar hi dus în Ieşi, poate s-ar hi îndreptat şi n-ar hi perit. Că multe slugi să tâmplă la domni vrednice, de nu se grăbescu şi ferescu pe stăpâni de păcat, şi pe urmă cad la laudă şi despre stăpân, şi despre oameni, şi despre Dumnedzău. Iar acesta, ca un varvar, nefiind de neam, n-au socotitu. Cantemir-vodă dup-aceea mult să căie ce-au făcut şi de multe ori plânge între toată boierimea şi blăstăma pe cine l-au îndemnat de-au grăbit de i-au tăiat. Că, după ei, n-au trăit un an nice Cantemir-vodă ş-au murit”, a mai precizat Ion Neculce.

Alte ştiri pe această temă:

Moartea lui Ştefan cel Mare, văzută prin ochii cronicarilor români şi străini: „Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru”

Cum a reuşit Ştefan cel Mare să facă faţă cu o oaste infimă armatei de 100.000 de soldaţi a turcilor conduşi de Mahomed

Bătălia în care Ştefan cel Mare „a măturat“ 100.000 de otomani, povestită de cronicarii turci: „Oastea musulmană a fost înfrântă şi nimicită“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: