Medicul veterinar care a pariat pe satul natal. „Câştigul în străinătate e de 10-15 ori mai mare, dar n-am fost tentat“

Medicul veterinar Cătălin Ciufu spune că şi-a dorit dintotdeauna să se întoarcă în sat şi să continue cele începute de bunicul său FOTO: Facebook/Primăria Crâmpoia

Cătălin Ciufu are 30 ani, este medic veterinar în localitatea natală şi aici se vede şi în viitor, chiar dacă totul în jur se schimbă. „Cel mai satisfăcut sunt când văd că putem să salvăm animalul, să-l ajutăm, şi e şi omul mulţumit. Ajung acasă fericit“, exprimă, simplu, tânărul.

Tânărul a ştiut de foarte mic ce vrea să facă. Bunicul său a fost medic veterinar, mama este inginer zootehnist, iar tata – tehnician veterinar. 

Nu i-au impus meseria, i-au insuflat în schimb dragostea pentru viaţa simplă şi frumoasă de la ţară. În facultate a făcut voluntariat, alegând animalele de rentă. Tot în facultate şi-a cunoscut şi soţia, care este de asemenea medic veterinar. 

Alegerea de a se întoarce în mediul rural, chiar în localitatea natală, Crâmpoia, din judeţul Olt, ca medic de circumscripţie a fost cel mai firesc lucru cu putinţă, deşi ştia ce implică şi mai ales ştia că veniturile nu vor fi spectaculoase. Niciodată, însă, n-a fost tentat să plece în străinătate. 

„Nu m-a interesat. Nu-mi place, îmi place acasă la mine, să nu-mi spună nimeni – faci aia, faci aia... (...) Câştigul e de 10-15 ori mai mare acolo, depinde ce medic e şi ce face, dar, mulţumesc lui Dumnezeu, suntem bine aici!“, spune tânărul.

Animale din ce în ce mai puţine, servicii cu plata „când vine pensia“

Viaţa satului s-a schimbat, spune tânărul medic, faţă de anii copilăriei sale. Efectivele de animale s-au împuţinat drastic, tinerii sunt din ce în ce mai puţin tentaţi să crească animale, iar de cele mai multe ori medicului veterinar îi cer ajutorul bătrânii care nici acum nu se îndură să renunţe la calul, vaca şi oile din gospodărie. 

„Animalele dispar, oamenii în vârstă nu mai pot să le crească, tinerii pun verdeaţă, pun gazon, pun pavele prin curte, uşor-uşor ne apropiem de viaţa urbană. Oamenii sunt comozi, nu mai sunt cei de odinioară. În localitate mai sunt vreo 3.000 oi, 800 capre, vreo 200 bovine...“, spune medicul. Atunci când bunicul său avea grijă de sănătatea animalelor din Crâmpoia efectivele erau de două-trei ori mai mari, nemaivorbind de perioada comunistă, când existau fermele CAP-ului.

„E diferenţă ca de la cer la pământ“, subliniază tânărul care îşi desfăşoară activitatea într-o localitate încă bogată, după standardele actuale, în alte localităţi efectivele conform datelor oficiale fiind şi mai mici.

Provocările meseriei sunt însă multe. Medicul interacţionează mai întâi cu proprietarul animalului, iar asta e de multe ori dificil. Când se confruntă cu situaţii mai grele, cazuri complicate, rare, apelează la colegi, se consultă pe forumuri, îşi trimit fotografii, e un domeniu în care înveţi continuu, spune medicul. Satisfacţia, însă, când le aduce bătrânilor bucuria pe chip nu se compară cu nimic şi merită orice efort.

„Plusul meseriei?  Satisfacţia când te cheamă băbuţa şi plânge că nu se mai ridică vaca de jos, îi faci tratament şi băbuţa vine şi îţi pupă mâna – dom’ doctor, mulţumesc din suflet! Bat în geam şi la 3.00, la 4.00 dimineaţa, astfel de situaţii pot interveni oricând“, explică tânărul medic. Se întâmplă alteori şi să nu poţi fi Dumnezeu, cum şi-ar dori proprietarii, şi are în minte un caz recent în care a reuşit să salveze o vacă, dar n-a putut face nimic pentru cei trei viţei. „Aseară am fost la un caz, o vacă, trei viţei am scos, morţi toţi, dar am salvat vaca. Montată artificial, nu de mine, de tehnicieni zootehnişti care cu aşa ceva se ocupă. (...) Pe mine m-a sunat tehnicianul dacă pot să mă duc, se chinuise el vreo două ore... Din fericire sunt rare astfel de cazuri“, dezvăluie tânărul. Nu spune niciodată că nu e momentul potrivit, pentru că ştie ce presupune meseria pe care şi-a ales-o. Şi se mai întâmplă şi ca proprietarul să-i spună, jenat, că va plăti când vine pensia.

„Contează să fii lângă om atunci când are nevoie. Degeaba te duci după şi-i vorbeşti frumos, dacă nu eşti acolo când îi crapă buza, cum se spune. Eu sunt cel mai satisfăcut când văd că animalul putem să-l salvăm, să-l ajutăm şi e şi omul mulţumit. Ajung acasă fericit“, spune tânărul.

„Eu cred că România are o şansă. Dacă ne ţinem fiecare de treabă, şi muncim...“

Cătălin Ciufu recunoaşte că a avut norocul să nu pornească de la zero în meserie, altfel i-ar fi fost greu, cum, probabil, le este tinerilor absolvenţi care pornesc cu forţe proprii. De relativ puţin timp, medicilor concesionari, care şi aşa se găsesc greu şi rezistă puţin în mediul rural, li se decontează un plafon lunar de 10.000 lei. Minunea n-a ţinut mult, doar câteva luni, ultima astfel de plată au văzut-o în martie sau aprilie.

Tânărul medic are însă o farmacie veterinară deschisă şi se ocupă, alături de tatăl său, şi de asigurarea de material seminal de calitate pentru fermele de porci din zonă. Oamenii sunt deschişi şi cresc acum porci din rase ameliorate genetic. Provocarea perioadei este să ţină pesta porcină africană departe, altfel oamenii nu vor mai avea posibilitatea să crească porci pentru consum propriu, ci îi vor achiziţiona din ferme sau chiar vor cumpăra direct carnea.

„Noi avem animalele aduse din Germania, cu certificat de origine şi cu tot ce înseamnă, ştim clar că mama, bunicul, tata şi toate cele sunt de rasă pură. Am zis – de ce să nu ajutăm oamenii să aibă o carne mai de calitate, să crească animalele într-un timp mai scurt şi tot ce înseamnă ameliorare“, explică medicul.  Fermierii au deprins şi regulile absolut necesare, încep să nu mai hrănească animalele cu resturi alimentare, şi-au amenajat fermele respectând normele de igienă de bază etc. – „Tot ce am învăţat la facultate şi putem să aplicăm în sistem gospodăresc, o facem, le spunem. Oamenii care cresc animale de mai mulţi ani deja s-au obişnuit cu lucrul ăsta, nu-i mai hrănesc cu resturi, când intri în gospodărie vezi o moară de cereale, macină omul cât are nevoie...“, întăreşte medicul.

Alături de tatăl său se ocupă de ferma în care cresc porci din rase certificate, pentru reproducţie FOTO: Facebook/Primăria Crâmpoia

Ce se va întâmpla în viitor, în ce măsură sătenii care îşi cresc singuri porcul pentru Crăciun, în gospodărie, o vor mai putea face sau vor mai fi dispuşi la un astfel de efort, e greu de spus, recunoaşte medicul. Meseria pe care şi-a ales-o îi va permite, însă, să se adapteze, e convins.

„Mă gândesc să mă apuc să cresc şi scroafe de reproducţie şi să fac până la produsul finit, nu neapărat purcei, ci mezeluri... E o meserie care ne permite să facem multe“, spune tânărul.
Are colegi care au fost în schimburi de experienţă în străinătate, încă din timpul facultăţii, alţii au şi rămas acolo, însă şi în România se pot face lucruri frumoase.

„Eu cred că da, România are o şansă. Dacă ne ţinem fiecare de treabă, muncim, eu zic că putem să facem treabă şi aici, nu trebuie neapărat să plecăm. Şi uşor-uşor văd eu că şi România se aliniază cu ţările unde pleacă oamenii căutând să le fie mai bine. În acest domeniu nu suntem departe“, a conchis medicul.

Vă recomandăm şi:

Usturoiul Benone, produs la Râmnicu Sărat, este la un pas să intre în pieţele din regiune

România înregistrează cea mai mare producţie de grâu de la data aderării la UE. Rating-ul „excepţional” pentru recolta agricolă, confirmat