Secretele celei mai bune brânze din Mărginimea Sibiului. Cum se prepară delicatesa care i-a dat gata pe nemţi, francezi, turci şi chinezi

Secretele celei mai bune brânze din Mărginimea Sibiului. Cum se prepară delicatesa care i-a dat gata pe nemţi, francezi, turci şi chinezi

Branzeturile Georgetei candea i-au cucerit pe straini - Fotografii Ramona Găină

Georgeta Cândea (45 de ani), învăţătoare în comuna sibiană Râu Sadului, este renumită pentru „brânza de la munte“ pe care o face, considerată cea mai bună din toată Mărginimea Sibiului.

Ştiri pe aceeaşi temă

Georgeta Cândea (45 de ani) este de-o viaţă învăţătoare la şcoala generală din comuna sibiană Râu Sadului. Şi tot de când se ştie, este nelipsită de lângă turmele de oi, tradiţie păstrată în zonă şi în familia ei de sute de ani. Nu a fost nimeni printre ai ei care să nu fi avut dragoste pentru oierit.
 
„Când a început cel de-Al Doilea Război Mondial, tatăl meu era în clasa a doua. Fiind cel mai mare copil al familiei, a trebuit luat de la şcoală şi dus la oi ca să poată întreţine familia, pentru că bunicul meu era atunci pe front. A rămas doar cu două clase, şi-a continuat oieritul şi a transmis mai departe tradiţia. Aşa m-am născut şi eu, tot cu oi“, povesteşte femeia.
 
Sunt patru fraţi, şi toţi au moştenit ocupaţia părinţilor. Încă mai fac oierit ca odinioară, merg în transhumanţă la munte vara, la Voineasa, vin acasă la jumătatea lui septembrie, stau patru-cinci săptămâni, pe urmă duc oile undeva în judeţul Mureş. Revin acasă şi apoi pleacă înapoi pe munte. Georgeta are în jur de 300 de oi cu care a făcut ea însăşi transhumanţă atunci când a fost nevoie.
 

 
„Anul trecut am prins zăpada mare, mergeau oile înşirate una după alta şi li se făceau, pe lână, nişte bulgări de zăpadă de nu puteau merge, stăteau în loc şi zbierau că nu mai puteau merge din cauza greutăţii zăpezii şi trebuia să te duci şi să le spargi bulgărele de zăpadă care se prindea pe lână“, povesteşte femeia, şi ne arată câteva poze făcute chiar atunci, pe telefonul mobil. 
 

INGREDIENTE SPECIALE: APĂ DE IZVOR ŞI IARBĂ DE MUNTE

 
Brânza de burduf a Georgetei Cândea, „brânza de munte“,  cum îi mai spune ea, este renumită în toată zona şi se spune că nu găseşti preparat mai bun în toată Mărginimea Sibiului. O face în inima muntelui, la stâna de la Voineasa, şi spune că gustul unic e dat de specificul zonei, de iarba bună care creşte fără pic de poluare, de apa curată de izvor.
 
„Avem o stână care este compartimentată în două încăperi: într-una se face mâncare, se ţine bagajul şi în cealaltă se fac preparatele din lapte, nu se amestecă una cu alta, toate vasele de lapte sunt pentru lapte, cele în care mănâncă ciobanii sunt separate. Gustul este unic datorită altitudinii, aerului, ierbii. Nu se compară o brânză făcută la şes cu o brânză făcută la munte niciodată, poate să fie aceeaşi persoană care o prepară. Laptele este totul. Altitudinea este de 1.800-1.900 de metri, este iarbă de munte, laptele este mai puţin, dar este mai bun, nu e poluare sub nicio formă, păşunea se întreţine doar natural, cu gunoiul oilor, nu se pune absolut nimic, nu există substanţe chimice sau altceva, apa este dulce, de izvor, nu este apă stătătoare de prin bălţi. La câmpie beau oile unde găsesc o baltă, dacă după o roată de tractor se face o baltă, acolo se duc. Aici nu, se duc în izvor.
 
 
Tehnica este exact ca la orice brânză: se încheagă laptele, se face caşul, se frământă caşul şi se pune la burduf, doar că materia din care se produce caşul nu este asemănătoare. Ce diferă este cantitatea de sare şi modul în care ştii să bagi caşul. Trebuie lăsată o lună, o lună şi jumătate, până să o serveşti, ea trebuie să se aşeze. Se consumă până se termină, este un produs natural fără termen de valabilitate, mai ales fiind închegată cu cheag de miel, natural, fără prafuri. Brânza este băgată în burduf din piele de oaie, iar cea mică e la membrană de porc“, explică femeia. 
 

„NE CAUTĂ TURIŞTII ŞI ACASĂ“

 
Pe Georgeta Cândea o găsiţi în pieţele cu produse tradiţionale din Sibiu, iar la taraba ei se opresc întotdeauna şi români, şi străini. Pentru toţi, brânza este tăiată cu grijă, cu ajutorul unui fir de aţă, meşteşug moştenit tot din străbuni. „Am clienţi din toate categoriile, începând de la ţărani până la medici şi profesori universitari. Sunt şi români, şi străini, marea majoritate din Germania, din Franţa, pentru că au şi ei produse asemănătoare cu ale noastre, doar că ei preferă brânza foarte învechită. Chiar şi din Turcia am avut clienţi, şi din China. Străinii fotografiază foarte mult şi sunt foarte OK, îţi cer permisiunea să facă poze, sunt impresionaţi mai ales când văd aşa un burduf mare, bănuiesc că la ei nu se fac aşa cantităţi mari“, spune femeia. 
 
 
Şi pentru că brânzeturile ei nu lipsesc de la evenimentele mari din Bucureşti în care este promovată zona Mărginimii Sibiului, a avut şi surprize. Oameni care i-au testat produsele în Capitală i-au bătut apoi la poartă, al Râu Sadului. „Ne caută turiştii şi acasă. De curând au venit două familii care au fost la un târg la Bucureşti la care eu am trimis mostre cu nişte etichete cu numele meu, adresa şi ce produc. Au venit şi m-au căutat, erau din Timişoara. M-am trezit cu ei buluc la poartă de 1 Decembrie: «Bună ziua, aici locuieşte Cândea Georgeta? Mai aveţi brânză? Am gustat la Bucureşti»“, povesteşte, zâmbind, învăţătoarea. 
 

La 4.00 la oi, la 8.00 la şcoală

 
Georgeta Cândea vinde kilogramul de brânză de burduf cu 60 de lei, iar pe cel de telemea, cu 20-25 de lei. E mulţumită de vânzări, însă dincolo de asta, se bucură de faptul că poate duce mai departe meşteşugul vechi, practicat şi acum cu drag şi foarte multă pasiune.
 
 
„Este cerere, se vinde, eu sunt mulţumită când mă duc la piaţă. Profitabil este, trăim decent din chestia asta. Şi îmi place foarte mult ce fac, cu toate că fac foarte mari sacrificii. De exemplu, iarna mă trezesc la ora 4.00 pentru ca la 7.00 să fiu înapoi acasă şi la 8.00 să fiu fresh şi să mă duc la şcoală, după care vin de la şcoală şi continui până seara la 7.00 nu mi-e uşor, doar că îmi place“, spune femeia. Nu este căsătorită, în schimb are doi nepoţi şi o nepoată cărora le place foarte mult oieritul, pe care îi învaţă cu drag ce ştie şi care speră că vor duce tradiţia mai departe.
 
Vă mai recomandăm: 

Un tată din Sibiu îşi creşte singur cele cinci fete recuperate dintr-un orfelinat: „Nu mă pot mişca de lângă ele. Tot ce fac pentru ele fac“

Un bărbat în vârstă de 42 de ani din localitatea Ighişu Nou, judeţul Sibiu, îşi creşte singur cele cinci fete, pe care mama le-a abandonat într-un centru de plasament.

Afacere de succes cu bunătăţi de Avrig: dulceţurile şi fursecurile delicioase ale bunicii, reinventate alături de decoraţiuni handmade

Bianca Cotora (39 de ani), din localitatea Avrig, judeţul Sibiu, a reinventat, împreună cu mama ei, dulceţurile şi fursecurile bunicii, transformându-le într-un mic business.

Un sibian a construit o casă pentru o familie săracă din satul lui: „E o mulţumire foare mare când te gândeşti că ai schimbat viaţa unor oameni“

Toma Stupu, un bărbat din comuna Vurpăr, judeţul Sibiu, şi-a mobilizat prietenii şi împreună au ridicat o casă nouă pentru o familie cu nouă copii a cărei locuinţă s-a prăbuşit.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: