Bestseller-urile secolului al XVIII-lea: cele mai citite cărţi de acum 300 de ani

Jurnalul „The Spectator”

Corespondenţa secretă cu o fată nobilă, călătoria spre o insulă zburătoare, critica domniei lui Petru cel Mare şi alte opere fac parte din cărţile pe care le citeau europenii acum 300 de ani şi care pot trezi curiozitatea şi a cititorului de azi.

Filologul rus Kirill Ospovat, colaborator ştiinţific al Universităţii Humboldt din Berlin, spune că la începutul secolului al XVIII-lea au devenit fenomene de masă tipărirea cărţilor, târgurile de cărţi, precum şi apariţia în sine a best seller-urilor – cărţile tipărite cu un tiraj mare şi datorită succesului lor comercial mare, chiar şi pentru o perioadă, în acelaşi timp cu operele clasicilor vechi.

„Astfel de cărţi, editate în original şi care erau foarte repede traduse, acaparau interesul europenilor şi făceau din public o instanţă capabilă să dezbată şi să critice deciziile politice, sociale şi morale ale vechii ordini”, scrie Ospovat pentru Arzamas.Academy, care a alcătuit un top al best seller-urilor din secolul al XVIII-lea - acestea reflectă interesele publicului de atunci: sunt romane de dragoste, de aventură şi politice, precum şi interpretările lor satirice, tratatele politice şi filosofice, drame populare sau jurnalism în curs de dezvoltare.

François Fénelon. „Aventurile lui Telemaque” („Les Avantures de Telemaque”), 1699

Un roman alegoric despre politica antică şi modernă, scris de tutorele nepotului Regelui Louis al XIV-lea, un iubitor de pace, interzis spre publicare în Franţa. Datorită acestui scandal a câştigat faima în întreaga Europă. Zeiţa înţelepciunii Minerva, sub masca tutorelui său, Mentor, îl însoţeşte pe Telemaque, fiul lui Odiseu, în căutarea tatălui său şi după diferite exemple îi povesteşte despre obligaţiile şi pericolele puterii regale. După numele greceşti cititorii puteau înţelege critica situaţiei contemporane autorului.

Jurnalul „The Spectator” (1711-1712)

Unul dintre reperele jurnalismului european este jurnalul britanic al lui Joseph Addison şi Richard Still, popular zeci de ani după editare – a fost reeditat şi tradus în majoritatea ţărilor din Europa. Dacă în romane se povestea despre politica şi cultura modernă, ca elemente de inspiraţie pentru autori, atunci în noul jurnal cititorul era invitat să reflecte asupra unor teme mai serioase, formulate scurt şi scrise într-un limbaj accesibil. Jurnalul celor era era printre primele cărţi care le transmitea cititorilor bulversaţi că reprezintă o societate care are dreptul să discute despre politică şi despre alte teme.

Daniel Defoe. „Robinson Crusoe” (1719)

Romanul reprezintă utopia expansiunii capitaliste, acapararea lumii neeuropene de către stăpânii Europei. Aruncat pe o insulă pustie, un comerciant de sclavi îşi construieşte o gospodărie – un prototip al civilizaţiei din rămăşiţele corabiei şi materialele locale, iar după aceasta – natural pentru el, şi asumarea rolului de conducător asupra băştinaşilor, argumentată prin retorica romanului de aducere a bunăstării. Popularitatea romanului a fost atinsă nu numai datorită acestui episod distractiv, dar şi pentru că ridica o serie de întrebări legate de supravieţuirea societăţii din clasele intelectuale ale secolului al XVIII-lea.

Jonathan Swift, „Călătoriile lui Gulliver” (1726)

Este încă un roman despre călătoriile peste mări şi ţări, un refuz al optimismului capitalist al lui Defoe. Călătorul englez este aruncat nu pe insule pustii, dar printre triburile sălbatice: monarhia liliputanilor, simpla societate a uriaşilor, pe insula zburătoare a savanţilor şi, în final, în ţara cailor vorbitori. Aceste lumi nu permit să-ţi faci concluzii despre binele progresului şi a colonizării, dar pun sub semnul întrebării meritele ordinii politice şi economice europene, civilizaţia şi chiar natura umană ca atare.

Continuarea, pe Arzamas.Academy