Aventura tinerilor din Congo care se pregăteau să devină poliţişti în anii '70 la Câmpina. „M-am pomenit cu ei cu nişte scobitori în cap“

Aventura tinerilor din Congo care se pregăteau să devină poliţişti în anii '70 la Câmpina. „M-am pomenit cu ei cu nişte scobitori în cap“

Imaginea surprinde una dintre delegaţiile din Congo prezente la Şcoala de Miliţie de la Câmpina FOTO Şcoala de Agenţi de Poliţie ”Vasile Lascăr” din Câmpina

Înfiinţată în anul 1968, printr-un ordin care transforma Unitatea Militară nr. 0433 Câmpina în „unitate de perfecţionare subofiţeri miliţie”, Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” de astăzi a devenit o prezenţă constantă în istoria recentă a României.

Timp de 51 de ani, cu puţine excepţii, a şcolit în medie 1.000 de poliţişti anual. Puţini ştiu însă că, începând cu anul 1975 şi până spre finele anilor '80, tineri din Congo s-au specializat cu profesorii Şcolii de Miliţie de la Câmpina. Au ajuns în România cel mai probabil graţie relaţiei de prietenie dintre Nicolae Ceauşescu şi preşedinţii fostelor colonii africane, Mobutu Sésé Seko (Zair) şi Marien Ngouabi (R.P. Congo). Cele două ţări au avut relaţii economice cu România, iar tineri africani au venit în România să se specializeze cu precădere în petrochimie, interesul pentru acest domeniu fiind justificat de zăcămintele de petrol din Africa Subsahariană. Însă nu doar şcoala de Petrol din România era interesantă pentru partea africană.

Chestorul (r) Constantin Cândea, fost comandant al Şcolii de Poliţie de la Câmpina (1996-2001), îşi aminteşte că cel puţin începând cu anul 1975, atunci când a venit ca profesor în unitate, erau două clase de studenţi congolezi. În acei ani, cursurile durau doi ani, iar prezenţa tinerilor de culoare era un subiect tabu în oraşul de provincie de pe Valea Prahovei. Toată lumea şita despre ei, dat nimeni nu vorbea deschis despre asta.

Totuşi în şcoală erau trataţi ca toţi ceilalţi colegi, învăţau după aceeaşi programă, aveau aceleaşi materii, făceau acelaşi tip de instructaj şi purtau uniforma Poliţiei Române, doar că fără stema ţării. Pentru că erau diferenţe de limbă şi de cultură, elevii din Congo Brazzaville studiau în clase separate de colegii lor. Nu era un favor, ci o necesitate, spun foşti profesori din şcoală. Ei vorbeau doar în limba franceză, astfel că orele aveau o particularitate. Profesorii din şcoală intrau la clasă însoţiţi de interpreţi.

Alexandru Lefter (stnânga) fost comandant al Şcolii de Poliţie de la Câmpina FOTO campinatv.ro

”Cursurile se desfăşurau în limba franceză şi ei aveau translator un poliţist român care ştia limba. Făceau acelaşi program de instruire şi de pregătire ca şi elevii români, aveau numai spaţiu de cazare separat, în rest erau împreună, erau asimilaţi ca fiind elevii şcolii cu toate drepturile şi obligaţiile, fără restricţii prea mari. După ştiinţa mea au fost vreo cinci serii la noi, deci timp de şase ani. Eu eram profesor de Drept Procesual Penal şi făceam lecţia prescurtată, ca să mă încadrez în timpul afectat orei care era de 50 de minute pentru că se pierdea mult cu translaţia din română în franceză. Trebuia să vorbeşti de două ori, era destul de complicat”, îşi aminteşte Alexandru Lefter, fost comandant al Şcolii de Poliţie de la Câmpina.

Predare cu translator de limba franceză

Potrivit acestuia, în şcoală, timp de şase ani au fost în permanenţă două clase a câte 30 de elevi din R.P Congo, pentru fiecare an de studiu. Studenţii congolezi nu susţineau examen de admitere, ca ceilalţi colegi din România. ”Era treaba celor din Congo să facă selecţia. Unii erau de viţă nobilă, au ajuns ulterior miniştri, au avut calităţi oficiale, demnitari din ce am aflat noi pe parcurs”, spune Lefter.

Delegaţii din Republica Congo veneau an de an la Şcoala de Poliţie de la Câmpina în perioada în care tinerii africani erau şcoliţi aici FOTO Şcoala de Agenţi de Poliţie ”Vasile Lascăr”

Legende despre elevii de culoare care au studiat la Şcoala de Poliţie de la Câmpina sunt multe în oraş, dar doar puţine pot fi probate şi doar în baza unor amintiri ale profesorilor care au intrat în contact direct cu studenţii congolezi. Constantin Cândea, şi el profesor de ”Circulaţie” în anii 70, are astfel de amintiri legate de prezenţa exotică a tinerilor veniţi dintr-o cu totul altă cultură.

Piccadilly

”Ei aveau dormitoarele şi clasele unde învăţau în aceeaşi curte, dar într-un corp de clădire mai izolat. I se spunea blocul Piccadilly, dar n-aş putea să vă spun de unde această denumire. Şi astăzi se păstrează denumirea, toată lumea din şcoală ştie unde este acest Piccadilly. În atâţia ani cât am stat în şcoală, n-am reuşit să aflu de unde acest nume. Totuşi, să ştiţi că ei nu aveau interdicţie să se întâlnească cu ceilalţi colegi români, mâncau împreună, luat cărţi de la aceeaşi bibliotecă, se întâlneau în curte, aveau toate activităţile împreună cu elevii români. Nici la bucătărie nu li se pregătea nimic separat. Tot ceea ce făceau elevii noştri făceau şi ei, de la programul de instrucţie, până la programa şcolară”, povesteşte Constantin Cândea.

Constantin Cândea, fost comandant al Şcolii de Poliţie de la Câmpina FOTO campinatv.ro

Un moment special pentru elevii congolezi a fost în data de 7 martie 1977. Marele cutremur a fost interpretat drept o ”apocalipsă” de către tinerii africani, care nu se mai confruntaseră cu aşa ceva. Profesorii de atunci spun că unii dintre ei au sărit pe geam de frică, în speranţa că se vor salva.

”Au sărit pe geam, aşa este. S-au speriat foarte tare. Unul dintre ei şi-a rupt piciorul şi a fost dus la spital, în rest nimeni nu a păţit nimic”, îşi aminteşte fostul comandant al şcolii.

Faptul că tinerii din R.P. Congo erau o prezenţă exotică într-un orăşel de provincie este confirmat de Constantin Cândea. Instrucţia se făcea în afara unităţii, pe un câmp cu poligon de tragere din imediata apriopiere. Până acolo se mergea pe jos, iar elevii de culoare îmbrăcaţi în uniforma de poliţie reprezentau o atracţie locală.

”Să trăieşti, nea Vasile!”

”Lumea era foarte curioasă, pentru că ei erau îmbrăcaţi în haine de culoare închisă mai ales iarna şi unii la început, femeile mai ales, s-au cam speriat de ei, dar să ştiţi că erau foarte politicoşi şi nu au creat probleme”, spune Cândea.

Tot Constantin Cândea îşi aminteşte de un moment special când s-a pomenit cu elevii congolezi cu capul plin de scobitori.

”Când era o anumită zi specială pentru ei probabil sau vedeau o fată mai frumoasă, te trezeai cu ei că aveau tot felul de scobitori în cap. Ne explicau că dacă îşi bagă acele scobitori o visează noaptea pe respectiva tânără. În acea perioadă nu erau fete în şcoală, dar aveau învoire să iasă în oraş”.

În doi ani de zile de studiu în România, tinerii din Congo reuşeau să înveţe şi limba română, suficient cât să se descurce într-o conversaţie de stradă. N-au reuşit totuşi să înveţe să salute corect în Română. S-a întâmplat la un moment dat, spune Constantin Cândea, să audă un salut mai prietenos venit din partea unui elev român către un gradat mai în vârstă, cu care îşi permitea să se alinte.

”Un plutonier de companie mai în vârstă a fost salutat mai prieteneşte de către un elev cu <<Să trăieşti, nea Vasile>> şi ei (elevii din Congo n.r.) auzind, au crezut că este salutul oficial şi au salutat şi ei cu acelaşi <<Să trăieşti Nea Vasile>>, în româneşte ”, povesteşte Cândea.

Tinerii din Congo au fost singura prezenţă străină în Şcoala de Poliţie de la Câmpina. Deşi schimburi de experienţă au existat şi cu alte unităţi de profil din lume, niciun alt viitor poliţist străin nu a fost instruit de profesorii români la Câmpina.

 

  

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: