Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici: „E ruşinos că nu avem un muzeu al crimelor săvârşite de comunişti în România“

Octav Bjoza a fost deportat în 14 locuri FOTO: Denis Grigorescu

În perioada 28-30 septembrie, Piteştiul a găzduit a XVIII-a ediţie a simpozionului internaţional ”Experimentul Piteşti-reeducarea prin tortură”. Un eveniment la care au participat peste 150 de foşti deţinuţi politici, istorici şi cercetători şi la care cel mai emoţionant discurs pe parcursul simpozionului l-a avut Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR).

”Marii făuritori ai Marii Uniri de acum 100 de ani au murit în temniţele comuniste. Nimeni nu ne-a întrebat pe noi foştii deţinuţi politici în acest an dacă avem şi noi o părere legată de Centenar. Pe noi, cei care mai trăim şi care suntem din ce în ce mai puţini. Mai sunt aproximativ 1000 de foşti deţinuţi politici în România dintre cei peste 100.000 care erau. Mortalitatea foştilor deţinuţi politici este de 300 pe lună”, a spus Octav Bjoza.

Preşedintele AFPDR a criticat faptul că autorităţile din România nu se preocupă să facă un muzeu al crimelor comunismului şi că nu mai există niciunul dintre fostele lagăre de muncă silnică de dinainte de 1989: ”În Bucureşti nu există niciun muzeu al crimelor săvârşite de comunişti în România. E o ruşine. Până şi Albania are o secţie la Muzeul de Istorie din capitala Tirana. În România nu mai există niciunul dintre lagărele de muncă silnică. Toate au fost rase de pe faţa pământului”.

”Fortul 13 de la Jilava, cea mai cumplită temniţă din comunism, e o ruină. Există pericolul ca vizitatorii să se trezească cu o cărămidă în cap”

Octav Bjoza a fost student al Facultăţii de Geografie-Geologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi pentru un singur an şi nu a mai apucat să-şi termine studiile pentru că a fost arestat, fiind acuzat că făcea parte dintr-o organizaţie subversivă, ce avea ca scop ”răsturnarea violentă a regimului democrat popular”. Pe 10 octombrie 1958, Tribunalul Militar Braşov l-a condamnat la 15 de ani de muncă silnică.

Octav Bjoza a fost deportat în 14 locuri. Lista locurilor în care a fost închis e lungă şi dureroasă. Omul a fost dus pe la Securitatea din Iaşi, Uranus şi Braşov, în închisorile Codlea, Gherla, Jilava, Văcăreşti şi Brăila şi în lagărele de muncă de la Stoieneşti, Periprava şi Grinduş. A fost deportat şi în Deltă, unde a muncit la recoltarea stufului. În 1962 a fost eliberat, s-a căsătorit cu prietena sa Carmen Sireţeanu care l-a aşteptat în cei patru ani şi au avut împreună un băiat. Octav Bjoza a reuşit să termine şi o facultate.

Octav Bjoza şi-a adud aminte şi de perioada teribilă petrecută la Periprava: ”Noi eram culcaţi pe burtă în noroi pe o parte a digului, şi pe partea cealaltă se auzea muzică populară... Unde a fost lagărul de muncă silnică, acum e proprietate privată”.

Preşedintele AFPDR a criticat şi faptul că autorităţile din România nu se preocupă de un simbol al ororilor comunismului: ”În Bucureşti există Fortul 13 de la Jilava, cea mai cumplită temniţă din comunism. E o ruină. Există pericolul ca vizitatorii să se trezească cu o bucată de cărămidă în cap. Nu există preocupare pentru reabilitarea locului”.

Octav Bjoza este foarte dezamăgit şi de faptul că nu mai există interes din partea autorităţilor pentru foştii deţinuţi politici. ”E trist. Niciodată nu ne-am simţit mai umiliţi ca în ultimii ani”, spune Octav Bjoza.

Fostul deţinut politic a avut un mesaj şi pentru elevii şi studenţii prezenţi la simpozionul ”Experimentul Piteşti-reeducarea prin tortură”: ”Voi cei tineri nu ştiţi ce înseamnă să te sacrifici pentru ţară. Acum noi românii nu ştim decât să adunăm căpşunilr şi să spălăm picioarele paraliticilor din Europa de Vest”.