Erou din Afghanistan: s-a întors acasă în scaun cu rotile şi a fost avansat la gradul de plutonier după 5 ani de la explozie

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ionuţ Butoi se pregăteşte pentru Jocurile Paralimpice Invictus din Canada FOTO: arhiva personală
Ionuţ Butoi se pregăteşte pentru Jocurile Paralimpice Invictus din Canada FOTO: arhiva personală

Rămas imobilizat într-un scaun cu rotile după o explozie în Afganistan în 2008, plutonierul Ionuţ Butoi este un erou. Şi spune că este revoltat când vede că a fost avansat în grad de abia după şapte ani.

Între 22 şi 30 septembrie, plutonierul Ionuţ Butoi, care va împlini 39 de ani pe 28 august, va participa la Jocurile Paralimpice „Invictus” de la Toronto-Canada, acolo unde va concura la proba de tir cu arcul. Iar când stai de vorbă cu el şi îi afli povestea de viaţă absolut impresionantă şi cum a renăscut în ciuda tuturor dramelor, nu poţi decât să spui că Ionuţ Butoi este chiar „invictus” (n.red.- de neînvins). A stat opt zile în comă indusă după explozia din Afganistan. După trei ani l-a părăsit soţia, iar apoi şi-a pierdut tatăl. Anul trecut s-a întors alături de foştii camarazi în Afganistan şi tot în 2016 s-a recăsătorit.

Ionuţ Butoi are o fată de 13 ani şi un băiat în vârstă de opt ani, născut la puţine luni după ce era să rămână fără tată.

Pe 16 iulie 2008, plutonierul Ionuţ Claudiu Butoi, împreună cu camarazii Batalionului 30 Vânători de Munte Dragoslavele din Câmpulung, a ajuns în Afganistan, iar pe 31 august, la trei zile după ce a împlinit 30 de ani, a fost rănit în urma exploziei unui dispozitiv, care a aruncat în aer maşina de luptă în care se afla. În timpul nefericitului eveniment a mai fost rănit şi plutonierul Gheorghe Irinel Matei, iar sublocotenentul Dragoş Alexandrescu a murit făcându-şi datoria faţă de ţară. Şansa lui Ionuţ Claudiu Butoi a fost că suflul deflagraţiei l-a aruncat, însă în momentul căzăturii şi-a fracturat coloana. A stat în comă opt zile, iar, când şi-a revenit, a avut dureri foarte mari. La momentul acela, familia i-a fost alături, până la un moment dat, după trei ani de recuperări, soţia l-a părăsit, iar apoi şi-a pierdut şi tatăl.

M-am trezit după opt zile de comă indusă”

 Ionuţ Butoi a rememorat pentru Adevărul experienţa teribilă din Afganistan. Ce l-a făcut să plece în misiune? „Pentru a mine a fost ceva extraordinar, în sensul că am putut să mă testez eu ca şi cadru militar. Nu am plecat acolo pentru bani. Am avut misiuni peste misiuni”.

Misiunile noastre erau de sprijin pentru patrule. Noi eram pe TAB, o misiune dura 24 de ore. Făceam pază la puncte strategice. Nu-mi era frică de glonţ, ştiam că sunt bine protejat în TAB, dar mi-era frică de bombă. La glonţ e altceva, eventual puteai fi rănit... Dar la bombă nu ai ce să faci. Pur şi simplu nu ai ce să faci!”. Şi parcă se aştepta să se întâmple ceva în acea zi de sfârşit de august, când se afla pe Autostrada Qalat-Kabul în transportorul al treilea din coloană. „Parcă am presimţi ceva. Şi eu, şi Dragoş, Dumnezeu să-l ierte! Sunt nişte lucruri despre care nu pot să vorbesc, dar, dacă le pui în legătură, îţi faci o anumită idee”, spune Ionuţ Butoi. Explozia a fost „cu dedicaţie”, spune el, fiindcă dispozitivul exploziv a fost detonat chiar atunci când TAB-ul lui a trecut. El şi Dragoş Alexandrescu erau ieşiţi pe transportor, acesta a fost ghinionul. Ionuţ a fost aruncat de pe vehicul de explozie, iar Dragoş a fost izbit de metalul TAB-ului, fiind ucis pe loc. „Declanşatorul a fost găsit la 250 de metri de locul exploziei. Îmi amintesc că am întrebat de ce nu mai îmi simt picioarele. M-am trezit apoi pe 8 septembrie, după opt zile de comă indusă. Aveam în minte imagini de dinainte de misiune, cum că mă duceam în dormitor, la somn. Apoi, treptat, îmi reveneau frânturi de imagini... Şi a urmat calvarul, chinul refacerii. Un an mi-a trebuit ca să nu mai am dureri, să îmi revin cât de cât, să mă pot mişca, să încep să capăt încredere în mine”, îşi aminteşte Ionuţ Butoi.

Americanii au vrut să mă trateze la o clinică din Germania, însă românii au refuzat”

După teribila explozie din Afganistan, americanii au vrut să îl trimită la o clinică de recuperare din Germania, însă „cei din România au refuzat, spunând că avem noi clinică de recuperare în ţară, la Spitalul Militar din Bucureşti, ceea ce nu este adevărat. La Spitalul Militar au clinică de recuperare, dar nu pentru cei ca mine. Au pentru cei care au nevoie de recuperare mult mai uşoară, la un picior, la o mână. Tratamentul de la clinica din Germania ar fi trebuit plătit de statul român, însă ai noştri au refuzat să facă asta, spunând că e prea scump. Am fost repatriat repede... ”.

ionut butoi alaturi de fostul ministru mihnea motoc

Cele mai grele momente au fost în perioada de recuperare. „Am fost conştient că este foarte greu să îmi revin. Primii doi ani de recuperare au fost cei mai grei, au fost câte două săptămâni de recuperare în fiecare lună”.

A fost cu greu avansat în grad. „Am fost avansat la gradul de plutonier de abia în octombrie 2015 şi am fost făcut subofiţer în 2013, la cinci ani de la misiunea din Afghanistan. Până în 2014 am fost salariat civil. În acel an era ministru domnul Dobriţoiu şi şi-a dat seama că a fost o mare eroare, că nu se poate aşa ceva şi că trebuie să fiu avansat”.

Deşi este un erou şi a avut enorm de suferit după explozia din Afganistan în urma căreia era să îşi piardă viaţa, plutonierul Ionuţ Butoi are un salariu aproximativ 2.000 de lei. A fost încadrat ca dactilograf la unitatea militară din Câmpulung unde activa, cu program de opt ore. De aproape doi ani, este detaşat în misiune la Clubul Sportiv Steaua, club pentru care va participa în septembrie la Jocurile Paralimpice Invictus de la Toronto-Canada.

S-a întors în Afganistan la opt ani de la explozia care l-a lăsat în scaun cu rotile

ionut butoi intors in afghanistan

Pe 25 octombrie 2016, după opt ani de la explozia care l-a lăsat în cărucior cu rotile, Ionuţ Butoi s-a întors pe câmpul de luptă şi i-a îmbărbătat pe militarii români care execută misiuni în Afganistan.

ionut butoi si sotia sa

Pentru el a fost un adevărat maraton: a plecat de acasă într-o zi de sâmbătă dimineaţa şi s-a întors luni spre seară, timp în care s-a odihnit doar două ore, pe o targă, în avionul Hercules. „Mi s-a părut normal să fiu acolo, nu m-am simţit diferit. Singurul lucru care m-a întristat a fost când am văzut spitalul de acolo din Kandahar, m-am revăzut parcă din nou pe unul dintre paturi..Singura chestie e că parcă mă vedeam în pat, la spitalul din Kandahar, şi mi s-a părut aşa, nu ştiu cum. Le-am vorbit militarilor români de acolo şi le-am spus să se gândească că nu vor fi probleme, chiar dacă vor trece printr-un accident, fiindcă s-ar putea să fie chiar mai bine decât înainte”, relatează Ionuţ întoarcerea în Iadul din Afganistan.

În august 2016 şi-a reclădit viaţa, recăsătorindu-se cu Georgeta Elena. Naş de cununie i-a fost plutonierul adjutant Marius Apostol, şi el erou rănit în Afganistan.

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite