Cupletele acide dedicate de Constantin Tănase politicienilor vremii: „Mare ţigănie, măi/Este în politică...“
0Pe 29 august s-au împlinit 74 de ani de la moartea celebrului actor Constantin Tănase, o figură-cheie a teatrului de revistă românesc.
„Idealurile se aseamană cu stelele: nu poţi ajunge la ele, în schimb te poţi orienta“, spunea Constantin Tănase (5 iulie 1880 – 29 august 1945). Născut într-o casă ţărănească, cu prispă, în oraşul unde „nu se petrecea nimic“, după cum glumea el despre locul natal, Vaslui, Constantin Tănase a devenit actorul-figură al revistei româneşti.
În perioada interbelică, era bine ştiut că, dacă vrei să râzi, mergi „la Tănase“. Actorul era principalul animator de la „Cărăbuşul“, trupa de teatru de revistă pe care o înfiinţase în 1919, şi ajunsese să câştige simpatia unui public foarte larg.
Cupletele sale aveau priză la public fiindcă Tănase folosea satira ca să critice politicianismul, corupţia şi dispreţul faţă de nevoile cetăţenilor, reuşind un gen de divertisment care dacă nu-i alina, măcar le dădea o mică satisfacţie morală oamenilor.
Vă prezentăm alăturat câteva din cupletele care i-au adus succesul lui Constantin Tănase, dar şi necazuri.
Dă, Doaaamne!
Ce-o să fie o să fie
O să fie o bogăţie
Cu n-a fost şi nu mai este
Decât numai în poveste
O să fie un bairam
Ca-n sânul lui Avram
Şi de sus, măi, tam nesam
O să plouă cu salam
Dă, Doaaamne!
Ce-o să fie ce-o să fie
Straşnică minunăţie
Din fântâni va curge bere
Numai lapte şi cu miere
Pe ogoarele golane
O să crească macaroane
Şi pe oricare maidan
O să calci pe parmezan
Dă, Doaaamne!
Ce-o să fie ce-o să fie
O să fie-o grozăvie
Leul o să fie cât carul
Şi doi bani va fi dolarul
Şi-o s-ajungă americanii
Să cerşească gologanii
De-o să facă atuncea ei
Împrumut la noi în lei
Dă, Doaaamne!....
Davai Ceas
Rău era cu "der, die, das",
Da-i mai rău cu "davai ceas".
De la Nistru pân' la Don,
Davai ceas, davai palton,
Davai ceas, davai moşie,
Haraşo tovărăşie.
Şi cu asta ce-am făcut?
Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?
Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?
Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?
Consilierii
De când e lumea şi pământul,
În Bucureşti, bătu-i-ar sfântul,
N-au fost atâtea primării
Şi consilieri atâtea mii.
Pe străzi mormane de gunoaie
Aşteaptă să mai vie-o ploaie.
La noi, măturător e vântul,
De când e lumea şi pământul.
Mare ţigănie, mă,
Este în politică.
Ei se-njură să se rupă,
Ei se ceartă, ei se pupă.
De ai treabă, cum se ştie,
Prin deal la Patriarhie
Nu poţi lua copii cu tine,
C-auzi vorbe de ruşine
Asta-i Camera adică
Sau ceata lui Lăzurică?!...