Gina Patrichi şi saltul de la bibliotecară pe litoral la super-actriţa de pe scena Teatrului Dramatic din Galaţi

Gina Patrichi şi saltul de la bibliotecară pe litoral la super-actriţa de pe scena Teatrului Dramatic din Galaţi

Gina Patrichi avea doar 20 de ani când a jucat în prima ei piesă la Galaţi. Foto: Cinemagia

La doar 20 de ani, tânăra Gina Patrichi a primit şansa de a juca un rol principal într-o piesă regizată de Valeriu Moisescu. Ce a urmat? O adevărată legendă a teatrului românesc.

Ştiri pe aceeaşi temă

Gina Patrichi s-a născut pe 8 martie 1936 şi ajuns în lumea teatrului încă de la vârsta de 16 ani, fiind admisă la Institutul de Teatru, la clasa profesoarei Aurei Buzescu. Din motive numai de ea ştiute, Gina Patrichi nu şi-a terminat studiile şi a mers să lucreze ca bibliotecară undeva pe litoral, la Mamaia. La 20 de ani, a fost chemată la Galaţi, unde tocmai se înfiinţa un nou teatru şi unde fusese repartizat ca regizor Valeriu Moisescu, fost coleg de institut. Pe data de 21 octombrie 1956, Gina Patrichi avea să debuteze pe scena Teatrului Dramatic din Galaţi într-o piesă a regizorului Valeriu Moisescu: „Nota zero la purtare”. 
 
Acesta s-a decis în acel an să pună în scenă „Nota zero la purtare”, dar nu găsea actriţa care să joace rolul principal, cel al elevei Mariana Pleşoianu. Regizorul şi-a amintit atunci de colega sa de la Institut, care i-a făcut o impresie foarte bună, dar faptul că directorul teatrului din Galaţi i-a promis că-i oferă „şi luna de pe cer” dacă are nevoie. În acest caz luna avea un nume: Gina Patrichi. Aceasta era bibliotecar pe la Mamaia şi a fost extrem de încântată de vestea pe care i-a adus-o chiar fratele ei despre invitaţia de a ocupa un post la Teatrul din Galaţi. 
 
Apariţia ei pe afişul spectacolului „Nota zero la purtare” nu a trecut neobservată de cei care aveau peste ani să formeze generaţia de aur a teatrului românesc. Gina Patrichi îşi întrerupsese facultatea, iar mai mulţi foşti colegi de la Institut s-au arătat contrariaţi de decizia teatrului din Galaţi de a o încadra şi de a o distribui direct într-un rol principal. Până la urmă totul s-a terminat cu bine, iar piesa a fost un real succes.
 
Patru roluri din primul an
 
În primul an la Teatrul Dramatic din Galaţi, Gina Patrichi a primit patru roluri, iar cariera ei de actriţă profesionistă a început bine, cu roluri de facturi diferite. Diversitatea, capacitatea actriţei de a aborda roluri diferite o vor individualiza foarte mult pe Gina Patrichi.
 
În cei aproape opt ani petrecuţi la Galaţi, la Teatrul Dramatic, Gina Patrichi a jucat în peste 30 de premiere. Nu a refuzat nici un rol. A trecut cu uşurinţă de la tragedie la comedie, de la roluri de subretă, la cele de dramă, de la personaje puternice, la cele romantice, de la vampa Wanda Serafim, la timida insipida şi generoasa Gena din „Titanic Vals.
 
Până să plece la Bucureşti, la Teatrul „Bulandra”, Gina Patrichi a colaborat la Galaţi cu mai mulţi regizori, printre care cu Virgil Sacerdoţeanu la „Gaiţele” lui Kiriţescu, apoi cu regizorul Crin Teodorescu, la „Don Gil de Ciorap Verde” de Tirso de Molina. Cu celebrul Vlad Mugur a lucrat la piesa „Tânăra gardă”, după Fadeev, în noiembrie 1960, apoi la „Celebrul 702” de Al. Mirodan un an mai târziu, în rolul lui Miss Pope, alături de Eugen Todoran, dar şi în spectacolul „Mi se pare romantic” (1962) de Radu Cosaşu, unde Gina o juca pe Lilly Gigea, iar apoi pe Valia în „Poveste din Irkutsk”.
 
A jucat pe această scenă până în 1964, când a fost invitată să se alăture colectivului Teatrului Bulandra din Bucureşti, condus pe atunci de regizorul, actorul şi scenograful Liviu Ciulei.
 
Şi-a găsit prinţul la bâlci!
 
Toată lumea ştie că Gina Patrichi a fost căsătorită cu avocatul Victor Anagnoste (1928 — 2011). Fiica lor, Oana Anagnoste, spunea într-un interviu pentru Radio România Actualităţi că „tatăl meu a găsit la bâlci la Galaţi un pantof – pantoful Cenuşăresei, ca să spun aşa. Căzuse din piciorul mamei pe când se dădea într-un carusel. După ce a făcut cunoştinţă cu «proprietara», tata s-a dus să o vadă la teatru în spectacolul Titanic Vals“.
 

 
După piesa respectivă, Gina s-a dus la cel care avea să-i fie soţ şi i-a spus următoarele: „Cunosc o poveste despre flori. Într-o dimineaţă, un boboc de trandafir răsări lângă un boboc de trandafiriţă. S-au uitat îndelung unul la celălalt. Soarele puternic le-a desfăcut petalele, transformându-i în două flori minunate. Trandafirul i-a spus: «Viaţa noastră este scurtă. Te privesc şi sunt vrăjit de frumuseţea şi parfumul tău. Dă-mi o şansă să te iubesc!». «Bine — consimţi trandafiriţa — să chemăm o albină!»“. Şi aşa a început povestea de dragoste dintre cei doi. S-au căsătorit repede, iar în 1966 Gina a născut-o pe Oana. Se mutaseră deja la Bucureşti.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: