Poate nu gândeşte nimeni în termeni apocaliptici şi se agaţă de speranţă. Întrebarea este mai degrabă despre care viitor se va vorbi? Economic sau socio-emoţional?

Exceptând efectele economice care se vor resimţi drastic la toate nivelurile, gândiţi-vă cât timp vă veţi putea menţine distanţa socială fără să vă doară sufletul? Fără să vă transformaţi în roboţi? Nimeni nu explică asta acum.

Cât timp aţi putea rezista fără să vă îmbrăţişaţi părinţii? Cât timp puteţi să nu vă mângâiaţi copiii sau pe ai altora, cât timp puteţi să nu vă îmbrăţişaţi prietenii regăsiţi sau să vă salutaţi, tot fără mănuşi, cu cei întâlniţi frecvent ori întâmplător, fără teama de a vă infecta? Despre sărutatul mâinii vreunei doamne, cu gentileţe, cred că nu mai poate fi vorba, oricum. Deja încep să tânjesc.

Dar pozele de grup? Acelea din vremurile când ne lăudam că ne-am regăsit colegii de clasă, de facultate, de breaslă etc, mai ţineţi minte câtă fericire trăiam? Sau momentele cu personalităţile favorite pe care le întâlneam în diverse conjucturi şi abia aşteptam să imortalizăm momentul? Le vom retrăi?

Cum veţi putea rezista, oare, să nu mai dansaţi la petreceri, să vă prindeţi fără mănuşi în hore sau sârbe la nunţi şi botezuri, să nu mai puteţi participa la slujbele de înmormântare pentru că s-a terminat lista de 8?

Cum ar mai putea dansa sau patina profesioniştii în perechi dacă aceştia nu sunt şi parteneri de viaţă? Când ar mai faulta vreun fundaş un atacant în teren pentru că nu poate păstra distanţa?

Vă imaginaţi că viitorii îndrăgostiţi nu se vor mai putea ţine de mână ori nu-şi mai pot fura primul sărut până nu-şi vor face prima dată testul COVID-19?

Şi multe altele pe care le mai cuprinde imaginaţia sau realitatea devenită deja amintire.

Mi-e imposibil să realizez că toate aceste trăiri nu vor mai exista şi vom deveni nişte maşinării ce-şi vor transmite emoţiile doar de la distanţă precum extratereştrii din filme sau bancuri. Doar când îmi imaginez mă îngrozesc.

Dacă nu se găseşte soluţia eradicării acestui virus, distanţarea socială impusă va fi primul factor al prăbuşirii omenirii. Pentru că oamenii reprezintă, în primul rând, fiinţe constituite din infinite emoţii.

Restul e doar sistem!