AUDIO Destinul neobişnuit al lui Andrei Gheorghe. S-a născut în Rusia, a făcut liceul la seral, apoi a devenit profesor

AUDIO Destinul neobişnuit al lui Andrei Gheorghe. S-a născut în Rusia, a făcut liceul la seral, apoi a devenit profesor

Andrei Gheorghe Sursa Facebook Andrei Gheorghe

Un destin neobişnuit pentru un om de radio excepţional. Andrei Gheorghe a avut de la început un parcurs demn de nonconformismul său. Jurnalistul de la Constanţa a murit la vârsta de 56 ani, fiind găsit fără suflare în baie în seara de luni, 19 martie.

Ştiri pe aceeaşi temă

Andrei Gheorghe a cunoscut afirmarea în radio încă de la Constanţa, odată cu celebra emisiune „Midnight Killer“ începută la Radio Sky şi salutul său devenit emblematic „Salutare, naţiune!“. 

El a debutat în carieră la Radio Constanţa, în 1991, unde a stat până în 1993, când a intrat în echipa Radio Sky. A devenit vedetă când a ajuns în trustul Pro, la postul de radio Pro FM, unde a tras după el numeroşi colegi tineri de la Constanţa. Din drumul său profesional au mai făcut parte TV Neptun (unde şi-a făcut debutul în televiziune), Pro TV, Antena 1, Total FM, Radio 21, Realitatea TV. 

Cu o cultură vastă şi un spirit caustic, omul de radio cu spirit nonconformist impresiona prin evoluţia sa spectaculoasă şi imprevizibilă, anunţată de un parcurs neobişnuit. Făcuse liceul la seral, la Liceul Mircea cel Bătrân din Constanţa, apoi intrase la Facultatea de Filologie de la Universitatea Bucureşti, unde a studiat Rusă-Engleză la Limbi Străine. 

Rusa era, de altfel, limba sa maternă, pentru că Andrei se născuse la 14 ianuarie 1962, la Lipeţk, Rusia, dintr-o mamă rusoaică, Liudmila, şi tată român, Nicolae, pilot de aviaţie, care a ajuns comandantul Aeroportului militar MIhail Kogălniceanu. Când Andrei avea vârsta de 6 ani, familia s-a mutat la Constanţa, unde mama lui trăieşte şi acum. Andrei era singurul copil şi are o fiică, Anastasia, din prima căsnicie.

„Totul trece.) În cazul de faţă a trecut şi ultima interdicţie şi după 30 de zile va spun iarăşi, Salutare! M’am întors şi sint acelaşi, cu aceleaşi ocupaţii.) Voi continua sa trollez demnitari, medici, profesori, popi, îngeri, catedrale, antisemiţi, homofobi, legionari, negaţionişti şi alte asemenea făpturi imbecile. Cu drag, ag“, a scris Andrei în ultima sa postare de pe Facebook.

Andrei Gheorghe avea 56 ani şi a murit luni, 19 martie 2018. El a fost găsit mort, căzut în baie, în locuinţa sa din Voluntari, lângă Bucureşti. Cauza - stop cardio-respirator. 

„Moartea e clară. N-ai cum s-o eviţi. Calitatea vieţii e importantă“, spunea Andrei, acum câţiva ani, într-un interviu televizat.

Andrei Gheorghe, într-un interviu pentru „Adevărul“: „Mă rog la Dumnezeu să mă scape de mânie şi de furie, care mă mănâncă pe dinăuntru“

Brandul Andrei Gheorghe s-a vândut pe etichetele „dur“, „arogant“, „cinic“. „Ăsta sunt. Sunt un sceptic, sunt aici de atâta amar de vreme, nu m-ai prins niciodată contrazicându-mă. Zic multe despre mine, dar niciodată altele. Sunt acelaşi. Nu suport proştii, reacţionez repede, mă rog la Dumnezeu să mă scape de mânie şi de furie, care mă mănâncă pe dinăuntru, să-mi dea înţelepciune. Ăsta sunt. Şi dacă îţi sunt prieten, nu sunt dur, arogant, din contră sunt calin şi pupăcios“, mărturisea jurnalistul într-un amplu interviu acordat pentru „Adevărul“, din care redăm mai jos câteva fragmente:
 
La 6 ani, te-ai mutat în România. Ţi-a fost greu să renunţi la pădurile ruseşti?
Nu, nu cred că mi-a fost mie greu vreodată să renunţ la ceva. Mai ales când eram copil. 
 
Care a fost prima impresie despre România, prin ochii unui copil?
La graniţă erau nişte tipi mari, fioroşi, cu mustăţi. (râde) Mi-am făcut prieteni, am avut gaşcă. Ne-am bătut, apoi ne-am împrietenit, eu le-am dat soldăţeii mei, ei mi-au dat jucăriile lor, colecţionam cowboy de plastic. Copiii se distrează şi trec uşor peste toate traumele astea. Întotdeauna mâncam la alţii sau mâncau alţii la mine, dormeam la alţii sau dormeau alţii la mine. Era un teritoriu cumva binecuvântat, pentru că am avut baftă de Constanţa. Vizavi de familia noastră, la etaj, era familia Galan, machedoni; lângă noi era familia Pene, bulgari; un etaj sub noi era familia Bogza, unguri; vizavi de ei era famila Marinescu, olteni; mai jos era familia Stanbul, polonezi; vizavi, familia Ghiulbenţian, armeni. La şcoală, colegul meu de bancă era armean, în spatele meu stătea Osman Cetin, tătar; în faţa mea stătea un turc. Şi atunci mi-a fost mult mai uşor. Am un prieten din Constanţa, ungur, care mi-a zis: „Băi, prima dată în viaţa mea când mi-am dat seama că sunt ungur a fost când am ajuns în Cluj“. În Constanţa noi nu aveam această citire. Turci, tătari, lipoveni, ucraineni, greci, n-aveam nicio problemă. Constanţa e oraş-port. Oamenii din oraşele-port au o anumită atitudine. În schimb, a fost foarte complicat primul an de şcoală, pentru că nu ştiam română.  
 
Ai spus la un moment dat că voiai să fii cosmonaut când erai mic. 
Da, pentru că era în vogă marele Iuri Gagarin. Era şi frumuşel, zburase în spaţiu, îl vedeam la televizor tot timpul. Ce putea să fie mai frumos decât să zbori? Eu sunt din generaţia ălora care au crescut cu credinţa că „Star Wars“ şi „Star Trek“ există, că vom cuceri spaţiul şi vom popula planetele. Şi m-am ales cu Twitter-ul şi Facebook-ul. (râde)
 
Mai voiai să fii şi gunoier.
Da! Păi ce maşini aveau gunoierii... Mi se părea că sunt zei ăia cu gunoiul. Bine, eu am vrut să fiu şi taxatoare.
 
Cum aşa?
Pentru că avea foarte mulţi bani. Nu reuşeam eu să înţeleg că banii ăia nu erau ai doamnei, pardon, ai tovarăşei. Cred că de fapt eu întotdeauna am vrut să fiu personajele despre care citeam. Citeam de cowboy? Gata! Vreau să fiu cowboy! Personajul principal e doctor? Doctor vreau să fiu.
 
Cum a fost când ai venit în Bucureşti? 
La fel ca atunci când am venit din Rusia în România. Nu aveam bani, câştigam 140 de dolari pe lună şi gazda era 200 de dolari. 
 
Povestea cu radioul a început în Constanţa. Cum te-ai angajat?
Nu aveam de muncă, nu aveam bani. Muream de foame. Doi ani nu am făcut nimic altceva în afară de activism politic, din banii pe care îi pusesem deoparte. Căram totul de acasă la sediul PNL, maşină de scris, stilouri, orice, nu conta. Mergeam la toate mitingurile, în toate comunele, luam parte la toate bătăile, doar că la un moment dat, pur şi simplu nu mai aveam din ce să trăiesc. Toţi aveau un job şi partidul venea pe locul doi, eu făceam doar asta. Am reuşit să fac asta doi ani. Mi s-a părut că activismul politic a fost pentru mine extrem de important. Mi se părea că fac ceva important. Am încercat să mă angajez inclusiv ca metodist la o Casă de Cultură din comuna Cumpăna, habar nu aveam ce presupunea, era un job de unde luai un salariu. Nici azi nu sunt departe de asta. Noi, ăştia vechii, dacă ne zgârii puţin, descoperi nişte tipi care cred că dacă ies la pensie, primesc un ceas. Aşa eram şi atunci, credeam că, după ce terminăm şcoala, se termină viaţa şi ieşim la pensie. Aveam un loc de muncă. Şi atunci au dat ăştia de la Radio Constanţa anunţ, căutau redactor radio. Habar nu aveam ce înseamnă, dar m-am dus. 
 
Spuneai că ţi-a fost ruşine că nu ai murit la Revoluţie. Aveai 27 de ani atunci. 
Pentru că am fost un colaboraţionist al sistemului trecut, pentru că nu am făcut nimic să-l dărâm pe Ceauşescu. Pentru că am fost un laş. Am fost în stradă, dar nu am fost înainte. Nu am fost Doina Cornea sau Radu Filipescu sau Dinescu. Nu am fost. 
 
Regreţi.
Da, toată viaţa mea am regretat că am fost un papă-lapte la Revoluţie, şi de atunci am încercat să-mi plătesc vina.

 

„Andrei, primul star de radio din România post revoluţionară“

Oamenii de radio au lansat mesaje la moartea lui Andrei Gheorghe, jurnalistul care a schimbat ideea de radio în anii ’90. Realizatori de emisiuni sau ascultători, românii povestesc cât de tare le-a influenţat viaţa cel pe care îl ascultau fascinaţi încă de la începuturile carierei sale, în Constanţa.

#Andrei.

Eram aceeaşi specie.Un rebel.Un timid tâmpit căruia i se cam rupea, păsându-i. Glumeam, fumam şi beam amândoi adesea. Ardea. Cu cea mai mare plăcere. M-a invăţat o altfel de abordare a ceea ce suntem de fapt. Poate una mai rusească, ceva mai mortală..Mi-am dorit intotdeauna să merg cu el in Rusia. Numai cu el aş fi cunoscut ţara in care s-a născut. N-am ajuns..

Nu eram intotdeauna pe aceeaşi lungime de undă, dar niciodată nu ne reproşam nimic, ceea ce era rar pentru noi doi. Era genul cu care plecai la drum aiurea. De dragul lui şi-al vieţii.

Cu el de mână am sărit in aerul radioului de noapte. Mi-a fost ca un frate mai mare. De fapt, a fost inrudit cu Toţi oamenii de radio din România. 

M-a incurajat şi m-a făcut să mi se rupă şi mie de gnomii şi orcile pe care le infruntam zilnic... Quite a guy! 

Las aici o emisiune in care-l puteţi auzi cât de bun…este. Cea mai bună emisiune de radio pe care am făcut-o impreună #ever. The midnight killed him. Dumnezeu să-l odihnească! Rip, Bro“ - Liviu Mihaiu, constănţean, fondator Radio Guerrilla.

„Andrei, cînd o sa trecem şi noi acolo unde ai plecat tu, facem un radio. RADIOUL. ALA. CUM NE-AI ÎNVĂŢAT TU. Andrei, te iubim. Mult. Şi-o să ne fie dor de tine pînă ne vedem. Şi-ţi mulţumim din suflet că sîntem Oameni de Radio datorită ţie, că ne-ai învăţat cea mai frumoasă meserie din lume. Că ne-ai învăţat. Că ne-ai certat pe fiecare dintre noi, ca ne-ai învăţat. Că simţim. De ce ai plecat, numai tu ştii, ca de obicei. Că doar nu o să dai tu explicaţii cuiva. Poate nu ţi-am spus niciodată, dar Radio Guerrilla eşti si tu, mult. Mult. Mult. Mult de tot. Foarte mult, şi-ţi mulţumim din suflet pentru asta. Ce rău îmi pare ca nu ţi-am mulţumit pentru asta niciodată. Niciodată pentru că ai dispărut. De astăzi înainte, o parte din Mansarda Radio Guerrilla va purta numele tău, “Studioul Andrei Gheorghe”. For evă. Ştim că o să te enerveze asta, dar n-am putut să ne abţinem. Eşti printre noi, eşti în noi. Te iubim. Îţi mulţimim pentru ceea ce suntem. E parte din tine, este Piramida ta. Ne e dor de tine si o sa ne vedem la un moment dat, să facem RADIOUL. Respect & Love. Vorbim“ - Radio Guerrilla


„Andrei, vestea m-a lovit ca un baros! Puternic! În inimă direct! Câte mai aveam să îţi spun! Câte mai aveai să mă înveţi! Ne cunoşteam de o viaţă şi ne-ar fi trebuit 3 vieţi să ardem tot ce zăcea în noi! Mulţumesc pentru emisiunile tale! Drum lin, profesore!“ – Ramon Cotizo, constănţean, Digi FM


„Ce păcat că Andrei nu vede toate zidurile cu vorbe frumoase la adresa lui. Păcat pentru că nu era obişnuit cu asta, era mai mult obişnuit cu împunsături, cu înjurături, cu arătat cu degetul. Şi eu l-am înjurat, şi pe mine m-a scos din minţi aroganţa aia imperială.

Dar peste toate astea, Andrei Gheorghe este primul star radio din România post revoluţionară.

Andrei, naţiunea te salută.

P.S. şi lasaţi-o pe aia cu radioul din ceruri, se cacă pe el de râs“ – Mihai Dinu, eclecticfm.


„Îmi voi aminti cu drag de felul în care ştia să evidenţieze potenţialul oamenilor cu care lucra, în perioada Radio Sky şi TV Neptun! Îi datorez enorm! Mulţumesc, Andrei...“ - Monixa Coroiu, Radio Sky


Despre Andrei Gheorghe pot spune că a fost nonconformist. Nu a făcut Facultatea de Jurnalism, dar a fost mai profesionist decât mulţi dintre cei care fac parte din această breaslă. L-am cunoscut în 1993 când m-am dus la Radio Sky cu un proiect de emisiune. L-a citit plictisit şi mi-a zis că vrea ceva puternic, cu ouă, de genul ”Du-te-n pi@da mă-tii, popor român”. I-am spus că nu am ouă, iar el mi-a zis că nu vrea emisiuni pentru călugăriţe. A fost o lecţie bună. Andrei a plecat dintre noi, cu tot cu talent, cu umor, cu poveştile lui. Le va spune şi altora şi va mai anima atmosfera pe-acolo, pe sus. Drum lin, Andrei Gheorghe!“ - Auris Luca, Radio Sky 


„Ca să ştiţi şi voi: eu am început să ascult radio (zilnic) pentru Andrei Gheorghe. Apoi am început să fac radio (zilnic). Te-am iubit pentru vocea ta, spontaneitatea ta şi pentru sarcasm. 

M-ai întristat când am vorbit ultima dată pentru că tu, Andrei Gheorghe, mi-ai zis: "mi-e dor de radio".
Drum bun, Andrei Gheorghe!“ - Carmen Ivanov, Radio Guerrilla 


„Pink Floyd, Rolling Stones, Parazitii, Placebo, Led Zeppelin, Kooks, O-Zone, Skrillex, oricare dintre ei ar putea fi fundalul sonor pe care Gheorghe să îţi vorbească de Stravinsky şi în acelaşi timp să-ţi jignească prostia fără să realizezi cât de hărăzit eşti. 

Naţiunea te salută înapoi, Andrei Gheorghe!“ - Radio Tanănana 

FOTO stânga: Andrei Gheorghe şi colegii de la Radio Sky din Constanţa Sursa foto Facebook Gabriel Custurea 
 
FOTO dreapta: Andrei Gheorghe, în primul an de facultate Sursa foto Facebook Ecaterina Bălănescu

 

Pe aceeaşi temă: 

 
 
 
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: