Mărturia românului care a câştigat o cursă a celui mai dur ultramaraton: „Mâine s-ar putea să nu mai fii. Nu visa, concentrează-ţi eforturile în prezent“

Mărturia românului care a câştigat o cursă
a celui mai dur ultramaraton: „Mâine
s-ar putea să nu mai fii. Nu
visa, concentrează-ţi eforturile în prezent“

Crişan Pop Vlad Adrian, câştigătorul cursei scurte a ultramaratonului 6633 Artic Ultra  FOTO: Facebook 6633 Artic Ultra

Crişan Pop Vlad Adrian, românul care a câştigat cursa scurtă a celui mai crâncen ultramaraton din lume, 6633 Artic Ultra, spune că pustietatea din Ţinuturile Nordice i-au reamintit de Cluj şi de cât de fragilă este viaţa.

Crişan Pop Vlad Adrian este un alt român care a câştigat o cursă la ultramaratonul 6633 Artic Ultra, considerat cel mai dur din lume şi unde Tibi Uşeriu a câştigat de trei ori. Uşeriu a ieşit primul la cursa lungă, iar Vlad, la cursa scurtă de 193 de kilometri (120 de mile).

Pentru Vlad, un antreprenor de 33 de ani din Cluj, motivaţia participării la acest ultramaraton a constituit-o crearea de 100 de burse pentru copii cu afecţiuni oncologice din tabăra MagiCAMP, unde este voluntar din 2015. „Acesta a fost singurul gând, singurul motiv pentru care m-am înscris la cursă“, spune Vlad.

Despre experienţa trăită la 6633 Artic Ultra, Vlad povesteşte într-un interviu pentru „Adevărul“.

Cu ce gânduri ai început cursa?

În 2015 am fost voluntar în tabăra MagiCAMP, unde am ajutat la echitaţie, la parcul de aventură si la alte activităţi. Am plecat de acolo schimbat şi dornic să fac ceva pentru a ajuta mai mulţi copii să meargă gratuit în tabără. Pe 7 martie 2019 am alergat 193 km la 6633 Arctic Ultra Race pentru copiii din tabăra MagiCAMP. Vreau să creez 100 burse (în valoare de 500 lei pe lună, timp de 12 luni) pentru educaţia a 100 copii cu afecţiuni oncologice până pe 31 decembrie 2019. 6633 Arctic Ultra are loc în Eagle Plains, Yukon, Canada, şi este considerat cel mai dur ultramaraton din lume. Acesta a fost singul gând, singurul motiv pentru care m-am înscris la cursă.

Cum a fost vremea? Pe ce temperaturi ai alergat?

La start, în Eagle Plains, am pornit cu -7°C şi pe traseu am alergat la temperatura resimţită de -30°C.

M-am simţit foarte bine pe vremea din Ţinuturile Nordice, parcă am fost în elementul meu şi dealurile de la start la finish mi-au amintit de locurile din Cluj-Napoca unde mă antrenez. De parcă am fost acasă. Cineva mă iubeşte acolo sus pentru că vremea a ţinut cu mine deoarece nu am prins vânturi puternice sau viscol. Peisajul este uimitor şi îţi taie răsuflarea, dar pustietatea îţi aduce aminte cât de fragilă este viaţa, cât de uşor poţi în câteva minute să-ţi pierzi viaţa dacă faci cea mai mică greşeală.

Aţi avut câteva zile de adaptare/pregătire înainte de întrecere?

Am ajuns pe 3 martie în Whitehorse (n. r. capitala regiunii Yukon din Canada), iar în ziua următoare am avut şedinţa şi verificarea echipamentului. Pe 5 martie am avut un exercitiu, la 2,5 kilometri de Whitehorse, în care organizatorii ne-au testat să se asigure că ştim să montăm bivuac-ul (n. r. adăpostul de noapte pentru alpinişti/turişti), cortul, să ne facem mâncare şi să se asigure că sania nu are probleme. Pe 6 martie am plecat spre Eagle Plains care este în nord, la 861 kilometri distanţă. Pregătirea a fost 80% mentală, 10% echipament, 10% fizică. Gândul la copiii din tabăra MagiCAMP mi-a dat motivaţia de a termina cursa.

Ce gânduri te au încercat în timpul cursei? Cum le ai ţinut sub control? 

În cele 35 de ore şi 30 de minute am avut gânduri frumoase şi întunecate. La start m-am aşezat la coada grupului şi am pornit încet dorind să-mi fac propriul ritm. Cu o energie incredibilă am mers ca la antrenament, mi-am golit mintea, nu m-am gândit la distanţă, la alţi alergători şi am alergat cu sufletul. Gândul la tabăra mi-a adus amine de Mario, un băieţel care a pornit în parcul de aventură şi a avut un impas la o trecere. M-am dus la el să-l ajut, dar nu a mai vrut să continue. I-am propus să se urce în spatele meu şi să trecem împreună de portiunea grea. Se ţinea strâns de gâtul meu şi, pas cu pas, Mario mă încuraja pe mine ”Hai, că poţi Vlad! Mai ai un pic! Încă puţin şi am reuşit! Împreună am reuşit. Astfel de experienţe îmi dau forţa să depăşesc cele mai întunecate gânduri.

Care a fost cea mai mare frica a ta legat de această cursă?

6633 Arctic Ultra este considerat probabil unul dintre cele mai dure ultramaratoane din lume. În ultimele 6 luni nu am avut emoţii sau frici legate de cursă. Am ştiut scopul pentru care merg acolo şi eram determinat să termin cursa. M-am concentrat pe antrenamentele de alergat, crossfit arka, atletic med şi tras de sanie. Echipamentul a fost foarte bun şi m-a ajutat. Cu o zi înainte de start, la Eagle Plains, am avut emoţii legate de frig. Frigul este şi a fost motivul principal pentru care participanţii au abandonat. Nu au avut degerături, dar au renunţat din cauza băşicilor la picioare, transpirat abundent care apoi a înghetat, sau au cedat mental.

Cu ce te-a ajutat pe tine această cursă?

Cursa nu a fost pentru mine, a fost pentru copiii cu afecţiuni oncologice din tabăra MagiCAMP. Pentru ei am iniţiat Programul de Burse pentru Educaţie MagiCAMP.

Vreau să ajut copii cu afecţiuni oncologice să se reintegreze la şcoală, după lunile de spitalizare si să-i sprijin pe cei cu rezultate foarte bune la învăţătură. Îmi propun să adun fondurile necesare pentru a sustine 100 de copii cu burse în valoare de 500 de lei, timp de 12 luni, 6.000 lei per copil. Bugetul total este de 600.000 de lei. (…) La 6633 Arctic Ultra am redescoperit ca nimic nu poţi face nimic singur, că ai nevoie de încrederea şi sprijinul celorlalţi.

Directorul competiţiei zicea într-un video că mereu zâmbeai. Cât crezi că te-a ajutat optimismul în câştigarea cursei?

Optimismul l-am primit de la copiii din tabăra, ei m-au învăţat să mă bucur de viaţă, de familie, de prezent, pentru că mâine s-ar putea să nu mai fii. Trăieşte clipa, nu trăi în trecut, nu visa la viitor, concentrează-ţi toate eforturile în prezent. Fii recunoscător că poţi alerga, că ai o familie sănătoasă, că ai un serviciu, acestea au fost câteva dintre lecţiile primite de la copii. Boala i-a maturizat, sunt foarte înţelepţi pentru vârsta lor, sunt o lecţie de viaţă pentru mine. Ei sunt inspiraţia mea, forţa mea pentru a câştiga. Cu totii suntem învingători, nu contează dacă trecem primul linia de sosire sau ultimul.

Când revii în ţară?

Revin în ţară pe 15 martie, la ora 17.20, aterizez la Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj. Abia aştept să o strâng în braţe pe Raluca, soţia mea, pe care o iubesc şi care este cea mai frumoasă parte din mine. Îi mulţumesc pentru că mă acceptă aşa cum sunt şi mă susţine în toată nebunia mea de a alerga. Aştept să-mi revăd familia, căţelul şi toţi prietenii care sunt alături şi cred în mine.

Noi avem puterea să schimbăm lucrurile în România. 

Au donat oamenii aşa cum te aşteptai?

Campania pentru cele 100 de burse educaţionale pentru 100 de copii cu afecţiuni oncologice din tabăra MagiCAMP nu se termină odată cu 6633 Arctic Ultra. Ea continuă până pe 31 decembrie 2019. Din bunătatea companiilor şi a oamenilor am reuşit să strângem până astăzi suma necesară pentru 40 de burse. Le mulţumesc din suflet tuturor celor care mă sprijină şi sunt alături de mine.

Orice donaţie contează pe http://magicamp.galantom.ro/fundraising-pages/view?id=7709&fbclid=IwAR3HLzGaYpRpO99iY2c0zATspx8kxiNFusMlDGGrHp65J-ucUOuRKrz_ZRY, sau în contul RO13INGB0000999905454114  - titular Asociaţia MagiCAMP.

 

Vă mai recomandăm:

Românul care aleargă la Polul Nord pentru copiii suferinzi de cancer. Cazul dramatic care l-a determinat să-şi dedice viaţa semenilor

Încă un român a triumfat în cel mai dur ultramaraton din lume. Cine este atletul care a călcat pe urmele lui Tibi Uşeriu

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: