Cum l-a umanizat pe angajatorul român criza de personal: Şi casierii de la hipermarket primesc acum asigurare medicală privată şi abonament la sală

Cum l-a umanizat pe angajatorul român criza de personal: Şi casierii de la hipermarket primesc acum asigurare medicală privată şi abonament la sală

Angajaţii unor hipermarketuri beneficiază de asigurare de sănătate privată şi de abonament la sală.

Criza de angajaţi a transformat radical angajatorul român: dacă în urmă cu câţiva ani doar angajaţii din IT aveau incluse în pachetul salarial asigurări medicale private şi abonamente la sală, astăzi de un astfel de tratament beneficiază chiar şi lucrătorii din retail. Reprezentatul unei companii cu o cifră de afaceri de 10 milioane de euro din vânzarea de carduri de acces a explicat pentru „Adevărul” fenomenul.

„Companii din toate industriile se chinuiesc să-şi găsească şi să-şi păstreze angajaţii”, a explicat pentru 
„Adevărul” Dan Moraru, şeful departamentului de marketing al 7 Card, companie care oferă firmelor şi persoanelor fizice abonamente la săli de sport/dans/escaladă şi cam tot ce poţi face în timpul liber. 
 
Dacă în urmă cu câţiva ani, doar IT-iştii beneficiau de pachete salariale care includeau asigurare privată de sănătate şi abonament la fitess, anunţuri de angajare genul acesta au devenit comune în retail: 
 
„Zile suplimentare la concediul de odihnă
Asigurare voluntară de sănătate 
Tichete de masă
Sport – 7 Card (care permite accesul la mai multe săli de sport-nr)
Activităţi pentru timpul liber
Reduceri la produse şi servicii”. 
Anunţ de angajare la un hipermarket: „Ştiaţi că din luna aprilie le-am adus angajaţilor noştri un pachet de servicii medicale gratuite prin intermediul asigurărilor private de sănătate” – se arată pe site-ul altui retailer. Şi exemplele pot continua. 
 
Angajaţii din retali sunt din ce în ce mai „răsfăţaţi” de angajatori. 

 

IT-işti, casieri şi vânzători comerciali

 
Pe fondul crizei de angajaţi unor companii precum cea reprezentată de Moraru cunosc o dezvoltare fără precedent. „Nu cred că există un anumit sector sau industrie din care să nu primim solicitări de carduri”, spune Moraru. În ultimii 2 ani, o creştere substanţială vine din retail, care este pe locul 2 după IT într-un top al celor mai active industrii din domeniu, dar şi din arii de activitate precum construcţii, producţie, transporturi.
 
Compania reprezentată de Moraru a făcut un top acel celor mai active industrii  în ceea ce priveşte interesul pentru aceste carduri care oferă acces la sala de sport şi la alte activităţi:
 
1. Software & Services
 
2. Retail
 
3. Sectorul Public
 
4. Consultanţă şi Servicii profesionale
 
5.  FMCG (logistică şi transporturi). 
 
Compania înfiinţată acum 7 ani într-un moment în care conform, lui Moraru, piaţa forţei de muncă nu era pregătită pentru serviciile pe care ei le oferă, are acum 160.000 de abonaţi persoane fizice respectiv 1.600 de companii în toată ţara (costul abonamentului este, de regulă, împărţit de companie şi de angajat). În 2018, cifra de afaceri a companiei a fost de 7 milioane de euro, iar anul acesta se estimează 10 milioane de euro.
 
„Adevărul” a vorbit cu Moraru despre cum s-a schimbat atitudinea firmelor faţă de angajaţi, despre cum a evoluat piaţa aceasta de bonusuri pentru angajaţi:

Adevărul: Cum vezi evoluţia pieţei de muncă din ultimii ani din perspectiva atenţiei pe care angajatorul o acordă angajatului?

Dan Moraru (foto jos): Tot mai greu îşi găsesc companiile angajaţi şi asta se întâmplă în foarte multe ţări. Din perspectiva interacţiunii noastre cu companiile, putem spune că în mod categoric vedem o evoluţie şi paşi mai rapizi sau mai înceţi în anumite zone în direcţia de transformare a relaţiei angajat-angajator.

Din calitatea mea de angajat pot să vă spun că au fost joburi unde am avut o relaţie tranzacţională cu angajatorul: „îţi ofer munca mea şi cunoştinţele mele şi, în schimb, primesc o sumă de bani şi asta e”. Dar am fost şi în locuri unde am simţit că aparţin, că mă identific, că lucrăm într-o echipă, într-o familie, că dincolo de plata salariului există recunoaştere şi apreciere stimulată şi în alt fel decât salariu, nu întotdeauna monetar, dar pe de altă parte, ceva ce era foarte aproape de o relaţie.

Deci vorbim despre trecere de la o relaţie de tip tranzacţional, la o relaţie cu adevărat în care angajatul să se regăsească, să găsească semnificaţie în ceea ce face, să vadă că e răsplătit şi încurajat.  E categoric şi s-au făcut nenumărate studii în acest sens: de fiecare dată când oamenii sunt încurajaţi, stimulaţi, susţinuţi nivelul de performanţă creşte. Cui foloseşte această creştere? Evident companiei.


Ştim că în IT a existat întotdeauna o preocupare pentru angajaţi, dar de când au început firmele de retail, transporturi, logistică să apeleze la serviciile voastre? 

În mod accentuat şi implicându-se în susţinerea financiară a beneficiului de doi ani. 

S-a întâmplat ceva pe piaţa muncii acum 2 ani? S-a acutizat criza de forţă de muncă?
 
Este posibil sau pur şi simplu poate au hotărât că e momentul să facă pasul de a transforma relaţia lor cu angajaţii. 
 
Cât de mult contează pachetul de beneficii în decizia de a accepta un loc de muncă?
 
Cred că din ce în ce mai mult. De regulă, pachetul de beneficii este cumva şi o expresie a tipului de relaţie pe care doreşte să-l creeze acel angajator cu tine, angajat. Dacă eşti într-o poziţie de a alege între doi angajatori. Nivelul salarial e comparabil, dar unul îţi oferă doar salariul punct sau, să zicem, tichete de masă, iar celălalt vine cu un pachet de beneficii. Eu cred că diferenţa asta spune despre angajator următoarele: „Te plătesc, mai fac un minim efort că fac pentru tine, dar fundamental, asta e”. Pe când celălalt spune: „uite, asta aş vrea să faci, dar mă interesează şi ce faci după muncă, mă interesează starea ta de bine, mă interesează să fii un om echilibrat şi motivat, şi vreau să vii în fiecare dimineaţă la birou, odihnit, relaxat, cu zâmbetul pe buze şi pus pe treabă.” Eu aşa aş decoda ofertele celor doi angajatori. 
 
Angajatul de la atat nu mai este „îmbătrânit şi prost plătit”. 
 

„Angajaţii de la stat nu mai sunt acei funcţionari îmbătrâniţi şi prost plătiţi”

 

Spuneaţi că există o anumită ierarhizare. Nu se poate trece la pachete de beneficii până nu se ajunge la un salariu decent...

Noi cu toţi ştim că din păcate în economia românească erau câteva domenii cunoscute ca domenii în care se plăteşte prost. Cred că asta crea un ciclu, pentru că firmele nu se puteau dezvolta deoarece nu găseau angajaţi care să muncească pentru acele sume şi probabil că au înţeles că e mai mult de câştigat de ambele părţi într-o relaţie mai onestă în care lucrurile să fie mai echilibrate. Probabil că sunt făcuţi paşi în zona asta.  Şi aş aminti aici şi de un subiect mai controversat al repetatelor creşterii ale salariului minim pe economie. 
 
Apropo de aceste creşteri de salarii, sectorul public este unul dintre cele mai dinamice din punctul de vedere al accesării unor astfel de carduri. Ce se întâmplă aici?
 
Lucrăm şi cu instituţii din sectorul public, e o iniţiativă pe care am avut-o anul trecut, aceea de a face un test pe o perioadă de 2 luni şi jumătate şi să abordăm un număr de instituţii pentru a vedea dacă există interes din acest sector. Paradigma legată de aceştia angajaţi este: forţă de muncă îmbătrânită şi prost plătită. Spre marea noastră surpriză, răspunsul a fost unul extraordinar de pozitiv şi, dincolo de ceea ce înseamnă tendinţe, sau ce credem noi că a fundamentat acest interes, sunt două lucruri pragmatice:  

1. Imaginea aceea a instituţiilor statului în care predomină persoanele de vârstă înaintată nu mai e de actualitate, o bună parte din forţa de muncă sunt oameni care se încadrează în intervalul 20-40 de ani. 

2. Cu toţii ştim că în ultima perioadă au fost creşteri semnificative de salarii în sectorul public şi prin urmare s-a modificat şi cealaltă parte a paradigmei. 

Pentru noi e un  sector extrem de atractiv plus că noi nu vrem să vedem o diferenţă între angajaţii din sectorul public şi cei din privat, cred că angajat înseamnă angajat indiferent de angajator şi trebuie să existe acelaşi raport în care munca să-ţi fie încurajată şi răsplătită. 


Există o modalitate ca instituţia de stat să contribuie la plata unor astfel de abonamente la diferite săli de sport sau de alte activităţi?

Deocamdată nu există posibilitatea legală pentru aceasta, dar angajaţii sunt foarte interesaţi chiar dacă suportă întregul cost.
 
 Cea mai populară activitate de timp liber a angatului român activ este fitness-ul şi aerobicul.
 

Ce fac clujenii în timpul liber

 
Compania reprezentată de Moraru a făcut un bilanţ al activităţilor din 2018 al celor 15.000 de abonaţi pe care-i au în Cluj, oraş cu cea mai mare dezvoltare după Bucureşti. 

Câte ore de mişcare? aproape 600.000 de ore, adică 24.000 de zile sau 65 de ani

Cate calorii arse? 300.000.000 de calorii 

Cea mai activa zi din an? 19-Martie, Cea mai activă zi din saptamana Luni, cele mai populare ore 17:00 – 18.00
 
Top 3 activităţi vedetă – Aerobic & Fitness, Pilates, Cycling & Spinning
 
Top 3 activitati în trend – Kangoo Jumps, TaeBo, Yoga

Top 5 industrii cu cei mai mulţi sportivi (companiile cu cei mai mulţi abonaţi)

1.Software & Services : 

2. Automotive & Components: 

3. Bănci

4. Outsourcing:

5. Sectorul Public
 
Top 5 cele mai active industrii (cele mai multe companii care le ofera angajatilor carduri activeaza in aceste industrii): 
 
1. Software & Services

2. Retail

3. Sectorul Public

4. Consultanţă şi Servicii profesionale

5. FMCG (logistică şi transporturi)
 
Portretul abonatului din judeţul Cluj: femei 42%, bărbaţi 58%; vârsta medie – 30 de ani.

Cluj Napoca, oraşul cu cea mai mare ofertă de relaxare şi sport raportată la populaţie 27 de centre (săli de sport, dans, escaladă etc) / 100.000 locuitori.
 
Citeşte şi:
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: