Cum a ajuns săpunul obiect de lux în România comunistă. „Vreţi să cuceriţi femeia? Folosiţi săpunul Cheia!”
0
Românii s-au aflat, după intrarea în UE, la coada clasamentului în ceea ce priveşte cantitatea de săpun folosită. O posibilă explicaţie are legătură cu epoca comunistă, în care, la începutul anilor 80, săpunul de calitate a început să lipsească de pe rafturile magazinelor.
România s-a aflat pe ultimul loc din Uniunea Europeană la consumul de săpun, pastă de dinţi sau hârtie igienică, conform unui sondaj realizat de o companie de produse cosmetice în 2013.
În ultimii ani, se pare că lucrurile s-au schimbat. Astfel, ZF a calculat, pe baza datelor din 2019 oferite de compania de cercetare de piaţă Euromonitor, că anual, în România se cumpăra 7.400 de tone de săpun, ceea ce înseamnă că fiecare consumator foloseşte în medie mai puţin de 400 de grame de produs, ceea ce înseamnă circa patru săpunuri. Consumul cantitativ per capita în România este relativ similar cu cel din Polonia sau Cehia, şi nu cu mult sub cel din Germania, cea mai dezvoltată economie europeană.
Tot, ZF arăta, în 2020 că „un român cheltuie anual 2,3 euro pe săpun solid şi lichid, suma fiind cea mai mică dintre ţările europene analizate de ZF. Ea nu e cu mult diferită de cea plătită de un neamţ (2,7 euro) sau un ceh (2,6 euro), dar e aproape la jumătate faţă de cât scoate din buzunar an de an un polonez (4,3 euro). Consumul cantitativ per capita în România este relativ similar cu cel din Polonia sau Cehia, şi nu cu mult sub cel din Germania, cea mai dezvoltată economie europeană.”
Săpunul, obiect de lux
Istoricul clujean Ancuţa-Lăcrimioara Chiş explică cum a ajuns săpunul obiect de lux în comunism. „După anul 1980, a început în România penuria, de la alimente la combustibil, astfel că indiferent ce căutau, oamenii se loveau de aceleaşi rafturi goale. Produsele de igienă, chiar şi cele mai importante aşa cum erau hârtia igienică, vata sau săpunul lipseau, astfel că de multe ori, oferirea drept cadou a unui săpun era o alegere bună. „Oana” era unul dintre cele mai căutate săpunuri şi era produs la Fabrica Stela din Bucureşti. Gama avea mai multe arome şi exista o serie destinată exportului, cu miros mai pronunţat, textură fină şi ambalaj de calitate”, scrie istoricul Ancuţa-Lăcrimioara Chiş, în clujwebstory.ro.
Câteva dintre cele mai cunoscute branduri de săpun din vremea comunismului. FOTO: Monica Cercelescu
„Vreţi să cuceriţi femeia? Folosiţi săpunul Cheia!”
Cel mai detestat săpun, personaj celebru al glumelor din perioada comunistă, era „Cheia”. „Săpunul fusese produs iniţial la Fabrica de Stearină şi Săpunărie Apollo din Galaţi încă din anul 1886 şi, dacă iniţial a fost un produs de înaltă clasă destinat atât consumului intern, cât şi pieţei occidentale, după naţionalizarea din perioada comunistă, calitatea produselor a scăzut dramatic, astfel că vechiul săpun de lux a devenit ţinta ironiilor şi a dispreţului popular: „Vreţi să cuceriţi femeia? Folosiţi săpunul Cheia!”. Nu putea fi vorba de vreun răsfăţ olfactiv, acesta avea un miros neplăcut, de aceea toată lumea îl utiliza pe post de săpun de rufe”, explică Lăcrămioara Chiş.
„Egreta”, „Catifelin”, „Perla”, „Darclée”, „Stela”, „Raluca” sau „Palmier” erau săpunurile la care populaţia avea acces, existând posibilitatea de a alege din puţine sortimente, astfel că deşi se încercase urbanizarea unui număr mare de cetăţeni proveniţi din zonele rurale, obiceiurile legate de igienă s-au implementat dificil, iar în anii ‘80 lipsa produselor specifice a îngreunat şi mai mult formarea unor deprinderi de igienă personală, fapt pe care îl resimţim şi azi când suntem pe ultimele locuri la consumul de săpun între statele din Uniunea Europeană, concluzionează Chiş.
Consumul de săpun indică nivelul de civilizaţie al unei ţări
Cu o vechime de cel puţin cinci milenii, săpunul este produsul al cărui consum indică în zilele noastre nivelul de civilizaţie al unei ţări. Primele dovezi despre utilizarea săpunului vin din Babilonia, din anul 2.800 î.e.n. şi era fabricat din grăsimi animale sau vegetale, combinate cu cenuşă. Utilizat pentru spălarea ţesăturilor, săpunul s-a diversificat de-a lungul timpului şi au existat chiar şi monopoluri pe producţia acestuia. În Evul Mediu, existau bresle ale săpunarilor, iar la sfârşitul secolului al XVIII-lea, procedeul de fabricare a săpunului a fost simplificat de descoperirea chimistului francez Nicolas Leblanc care a reuşit să producă sodă (carbonat de sodiu) din sare obişnuită. Din acel moment, fabricarea săpunului a devenit mult mai accesibilă. Dacă iniţial era un produs destinat curăţării rufelor, săpunul este azi cel mai utilizat produs pentru igiena corporală, scrie istoricul Ancuţa-Lăcrimioara Chiş.
Se încarcă comentariile...
