Ce au păţit românii care au îndrăznit să celebreze în plin comunism 50 de ani de la Marea Unire. „Cu trei zile înainte, s-a comunicat că se anulează manifestările“

Ce au păţit românii care au îndrăznit să celebreze în plin comunism 50 de ani de la Marea Unire. „Cu trei zile înainte, s-a comunicat că se anulează manifestările“

Oamenii au cântat şi acum 50 de ani „Deşteaptă-te, române!“ şi Hora Unirii FOTO Arhivă personală

Un profesor universitar pensionar a relatat pentru „Adevărul“ cum au decurs festivităţile firave organizate la Alba Iulia în 1968 pentru a marca 50 de ani la Marea Unire. Puţinii oameni care s-au încumetat să cânte în piaţa publică „Deşteaptă-te, române!“ au fost păziţi îndeaproape de Securitate.

Ştiri pe aceeaşi temă

Fost profesor universitar la Cluj, actualmente pensionar, Mircea Tămaş (77 de ani), a trăit două momente încărcate de istorie pentru români: sărbătorirea Semicenetarul Marii Uniri, la Alba Iulia, în 1968 şi pe cea a Centenarului Unirii Principatelor, la Cluj.
 
Înarmat cu un dosar plin cu fotografii, documente şi fragmente din diverse cărţi xerocopiate, profesorul Mircea Tămaş e animat de aceleaşi sentimente care l-au făcut să nu ţină seama de niciun risc atunci când a ieşit în stradă, acum 50 de ani, la Alba Iulia, pentru a sărbători Semicentenarul. Uşor emoţionat, îşi începe incursiunea în timp, iar imaginile par să se deruleze pe suportul vechilor poze, pe care le-a păstrat cu sfinţenie de cinci decenii. Iar personajele din povestea sa, una cât se poate de reală, prind viaţă,rând pe rând, animând imaginile alb-negru.
 
„După instaurarea comunismului, nu a mai fost sărbătorită niciodată Marea Unire. Comuniştii, aduşi la putere de sovietici, au interzis până şi să se vorbească despre aceste evenimente, pentru că era vorba şi de Basarabia pe care ne-au smuls-o sovieticii”, spune Tămaş.
 

1 Decembrie, sărbătorit în premieră sub comunişti

 
Pe fondul evenimentelor internaţionale de la sfârşitul anilor 60, regimul comunist de la Bucureşti a dat startul unei oarecare relaxări. Totul a culminat cu evenimentele de la Praga, din 1968, când proaspăt ales, Nicolae Ceauşescu a condamnat intervenţia brutală a sovieticilor. A fost şi semnalul unei distanţări faţă de URSS, iar în acest context au fost repuse pe tapet şi unele evenimente importante din istoria românilor, inclusiv cel de la 1 Decembrie 1918 şi chiar s-a decis ca acest eveniment să fie sărbătorit în premieră după ce comuniştii preluaseră puterea în România. 
 
Mircea Tămaş (primul din rândul de sus, cu guler alb), la sărbătoarea Semicentenarului. După ani, profesorul încearcă să afle acum cine au fost ceilalţi tineri din fotografie FOTO Arhivă personală
 
„La începutul lunii noiembrie 1968, s-a anunţat, în Centrul Universitar Cluj, că se vor organiza, pentru prima dată în perioada comunistă, manifestări de 1 Decembrie, la Alba Iulia, dedicate sărbătoririi Marii Uniri din 1918. În acest sens se prevedeau deplasări ale studenţilor şi cadrelor didactice din Centrul Universitar, cu trenul sau cu autocarele. Pentru această aniversare, un grup de tineri din Cluj ne-am gândit să ne pregătim în vederea participării şi cinstirii marelui eveniment. Pentru asta, am conceput şi realizat cinci pancarte din pânză albă de 1,5/ 5 metri şi cinci perechi de beţe de susţinere de câte doi metri. Pancartele au fost inscripţionate color de un artist plastic, fostul nostru coleg de liceu Stambulinschi (Nihoceha) Gheorghe, iar beţele de către maestrul tâmplar Bucur”, rememorează Tămaş.
 

Comuniştii le-au stricat planurile

 
Deşi autorităţile comuniste au anunţat cu mare tam tam că sărbătoarea va avea loc - aşa cum era şi normal - pe 1 Decembrie, Ceauşescu s-a răzgândit.
 
„Surpriza neplăcută a venit cu trei zile înainte de 1 Decembrie 1968, într-o zi de duminică. Atunci ni s-a comunicat că se anulează toate manifestările de la Alba Iulia pentru că tovarăşul fusese deja acolo, în 28 noiembrie, când s-au regizat, numai pe plan local, „manifestărili”, cu participanţi selecţionaţi de organele de partid. Cei mai mulţi au renunţat, chiar şi din grupul nostru. Aşa că am rămas numai trei, Adrian Părţilă, Petru Prunea şi eu, foşti colegi la Liceul Gheorghe Şincai din Cluj”, spune profesorul.
 
Mircea Tămaş rememorează după 50 de ani cele trăite la Semicentenar. FOTO: Ştefan Lică
 
Dezamăgiţi, cei trei tineri clujeni, printre care şi Mircea Tămaş, nu au vrut să renunţe, aşa că au plecat pe cont propriu spre Alba Iulia.
 
„La Alba Iulia, ne-am adresat unui grup de tineri din faţa statuii lui Mihai Viteazul şi i-am rugat să ne însoţească la autogară să aducem pancartele noastre. Spre surprinderea noastră au răspuns afirmativ foarte mulţi. Am distribuit şi panglicile tricolore pe care unii şi le-au prins la rever, alţii peste piept. Grupul nostru s-a mărit cu alţi români care au intrat pe traseu în coloana noastră. În acel moment am realizat că acţiunea noastră a reuşit, că şi alţii gândeau ca şi noi. Până aici nu ne-a supraveghet nimeni, dar la urcarea pe aleea spre Cetate au apărut, pe lângă admiratorii care aplaudau şi câţiva oameni în „haine de piele” pe care cred că i-am luat prin surprindere”, povesteşte Mircea Tămaş.
 

Vegheaţi de securişti

 
Cum manifestarea nu fusese autorizată, cei trei riscau enorm. În plus, simplul fapt că nici măcar bannerele lor nu fuseseră autorizate de partid le putea provoca mari neplăceri. Au găsit însă o soluţie să scape de securişti.
 
„Când se apropiau ameninţător de noi i-am îndepărat cu lozinci despre partid şi conducătorul iubit şi atunci au făcut un pas înapoi. Între timp, pe platoul din faţa statuii se adunaseră şi mai mulţi oameni care ne-au primit cu aplauze şi entuziasm. În faţa statuii lui Mihai Viteazul ne-am fotografiat cu pancartele desfăcute. I-am recunoscut pe Ana Blandiana şi Ion Pop de la Filologie, dar nu ştim cine au fost ceilalţi. Apoi, spontan oamenii au început să cânte „Hora unirii” şi „Deşteaptă-te Române” şi s-au prins în horă. Când supraveghetorilor  din umbră li s-a părut că hora era prea încinsă au început intimidările, iar colegul nostru Adrian a fost legitimat de un agent de miliţie”, adaugă profesorul. 
 
Mircea Tămaş (în centrul imaginii) s-a prins în horă cu mulţimea prezentă la Alba Iulia. FOTO: Arhivă personală
 
Ulterior au apărut şi câţiva reprezentanţi ai Muzeului Unirii, care le-au solicitat tinerilor să le vândă 
pancartele. „Am spus că acestea nu le-am făcut cu bani, ci cu sufletul şi că le donăm Muzeului ca să le păstreze şi să amintească peste timp de singura acţiune organizată în ziua Semicentenarului chiar la Alba Iulia. A doua zi am aflat că şi la Cluj au fost manifestări entuziaste ale studenţilor şi patrioţilor şi am auzit şi despre ecourile acţiunii noastre de la Alba Iulia”, a explicat Tămaş.

Manifestările de Unirea Principatelor, urmate de represalii

 
Profesorul Mircea Tămaş s-a aflat şi pe 24 ianuriae1959 printre cei care au sărbătorit Centenarul „Micii Uniri”, la Cluj. A fost un eveniment organizat în premieră, dar la sfârşitul căruia au existat numeroase probleme.

„Eram elev în clasa a XI-a la Liceul Gheorghe Şincai din Cluj şi am mers acolo împreună cu colegii de clasă. A fost foarte multă lume, iar la sfârşit au existat probleme, deşi manifestaţia fusese autorizată. Asta pentru că unii au strigat lozinci care nu erau pe placul comuniştilor. Eu n-am păţit absolut nimic, dar unii colegi au fost luaţi de Miliţie şi tunşi la zero, iar mai mulţi studenţi de la Medicină au fost exmatriculaţi, iar unii chiar arestaţi”, rememorează profesorul. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: