Viaţă de voluntar. Deşi mamă singură cu doi copii, îşi riscă viaţa ca să ajute refugiaţi. „E greu să vezi aşa ceva”

Viaţă de voluntar. Deşi mamă singură cu doi copii, îşi riscă viaţa ca să ajute refugiaţi. „E greu să vezi aşa ceva”

Originară din Cluj, dar stabilită la Sighetu Marmaţiei, Tea Centrone face voluntariat de când a început criza politică din Ucraina. Deşi este mamă singură cu doi copii, merge uneori chiar şi singură cu ajutoare peste graniţă, în zone afectate de război. Spune că această experienţă i-a schimbat viaţa total.

Ştiri pe aceeaşi temă

După ce a locuit mai mulţi ani în Târgu Mureş, unde s-a ocupat de un salon de remodelare corporală şi tatuaje cosmetice, a venit la Sighet, unde trăieşte o parte din familia ei. Mama singură a doi copii, când a început războiul din ţara vecină lucra la un salon de tatuaje, asta fiind una din pasiunile ei. De când a aflat că sunt oameni care au nevoie de ajutor a renunţat la munca ei şi se dedică în totalitate voluntariatului. Poate şi pentru că viaţa ei se afla la o cotitură, munca de voluntar i s-a potrivit ca o mănuşă.

Plină de tatuaje, care sunt pasiunea ei, cu o statură fragilă, dovedeşte mai multă putere decât mulţi bărbaţi la un loc, atunci când urcă singură la volanul dubei şi pleacă spre Ucraina cu ajutoare. Nu se întâmplă mereu să plece singură, dar când a fost cazul, a făcut-o fără să clipească.

„Lucram la un salon de tatuaje cosmetice când a început războiul. Am citit pe Facebook că este nevoie de o maşină care să ducă o mamă cu doi copii la o pensiune. Şi dusă am fost. De atunci am rămas în vamă. La început independentă, apoi am intrat în Asociaţia Cunoaşte-i, nu-i discrimina”, începe ea povestea.

După ce lucrurile s-au mai organizat în punctul vamal, a început să facă transporturi în ţara vecină, unde a dus ajutoare constând în alimente, medicamente, produse de igienă sau sanitare.

Tea Centrone, voluntar    Foto: arhiva personală

„Întrebau cine doreşte să meargă şi, chiar la început, toată lumea era îngrozită şi refuza. Eu m-am dus. Conduceam dube (vehicule de dimensiunea unui microbz), care pot fi conduse cu categoria B. Nu ştiu câte transporturi am făcut, poate 30, 40. Am transportat alimente în principiu, produse de igienă, medicamente, produse sanitare, gen garouri, pansamente, bandaje, betadine, toate din donaţii”, mai spune Tea.

A fost suspectată că e spion rus

Tânăra de doar 31 de ani are o fizionomie asemănătoare cu cea specifică ruşilor, motiv pentru care a avut de furcă la un control obişnuit pe traseele din Ucraina. „Am avut un coleg care a făcut poze la un check point. Sunt nişte locuri cu militari unde te opresc şi te verifică. În Kiev e plin de ele. Te întreabă unde mergi, ce faci în Ucraina. Colegul meu făcuse poză la check point şi unul dintre soldaţi ne-a oprit şi a început să facă scandal. L-au luat pe colegul meu în ghereta lor şi au început să-i pună întrebări. Eu mă temeam să nu-l bată. Eram responsabilă de convoi”, începe ea relatarea.

Voluntara, într-un crater produs de o bombă   Foto: Arhiva personală

„Am cerut să intru şi eu înăuntru. Între timp, ne-au desfăcut toată maşina. Ne-au scos şi scaunele din interior, au percheziţionat tot. M-au chemat şi pe mine în interior, apoi au început să spună că sunt spion, că am trăsături de rosoaică. Şi ne-au ţinut vreo oră şi ceva până s-au lămurit, au sunat cei de la asociaţie şi într-un final ne-au lăsat”, mai povesteşte ea despre aventura trăită cu soldaţii ucraineni.

Oamenii ajutaţi, plini de recunoştinţă

Ajutoarele transportate de ei sunt împărţite în zonele afectate de război, în sate sau oraşe. „Maşina din faţa noastră claxona şi venea lumea afară, veneau să ia ajutoarele. Mă gândeam că nu vor ieşi, că le va fi ruşine. Dar erau persoane care au plâns şi ne spuneau cum i-au umilit (soldaţii ruşi, n.red.). Ne-au dus în pivniţă şi în case, în cămară, să ne arate cum le-au luat tot. Nu mai aveau nimic oamenii aceia”, mai povesteşte ea.

Experienţe traumatizante: copil de şase ani, încărunţit

Au fost cazuri care au marcat-o profund, cum este cel al unui copil de şase ani, care a încărunţit total din cauza stresului la care a fost supus,văzându-şi mama batjocorită de soldaţii ruşi.

„E greu să vezi aşa ceva. A fost un copil într-un centru de refugiaţi Vorohta, era alb pe cap. Şi-a văzut mama bătută şi violată timp de cinci zile, până când a murit. A încărunţit copilul, la şase ani. Nu-i uşor să vezi aşa ceva şi ce mă doare cel mai tare e dispreţul oamenilor”.

Tea Centrone

Apoi relatează momentele trăite chiar în ţara noastră, unde, îmbrăcată cu vesta de voluntar, făcând cumpărături mai ample pentru refugiaţi, a fost acostată în supermarket de indivizi care, cu siguranţă, nu au văzut nimic din ororile acestui război.

„Mi s-a întâmplat să strige cineva la mine că sunt idioată, spălată pe creier, proastă, pentru că aveam vesta de voluntar pe mine şi făceam cumpărături mai mari pentru refugiaţi”, spune ea cu amărăciune.

A venit o femeie (refugiată, n.r.) în papuci de casă. De spaimă, a uitat să ia insulina copilului. Era panicată, a venit cu ce a apucat pe ea. Şi-a luat copilul, dar nu a apucat să ia nici schimburi pentru copil, nimic, nici insulina pentru copilul diabetic. A condus până la Sighet. Acum, să n-o ajuţi pentru că are bani? Ei nu-i e frică de moarte? Mă gândesc la mine, ca mamă. Să trebuiască să-mi iau copiii şi să fug undeva din calea războiului. Nu se poate face comparaţie”, mai spune ea.

Războiul i-a produs coşmaruri, dar munca de voluntar i-a schimbat viaţa

Deşi spune că a avut coşmaruri despre război, munca de voluntar i-a adus satisfacţii enorme. Mai ales după ce şi-a dus copiii în vamă şi le-a explicat ce face ea acolo, iar acum cei mici acceptă lipsa ei de acasă fără probleme. „Îmi spun: du-te, mama, du-te la copii şi ajută-i, găseşte-le casă.”

 

 

Totuşi, munca de voluntar i-a schimba viaţa radical. „Am învăţat să apreciez fiecare clipă, cu bune şi rele, să mă bucur de lucrurile pe care noi le luăm ca şi cum ni se cuvin. Mă bucur că suntem sănătoşi, că suntem în siguranţă, mă bucur că îmi văd copiii liniştiţi. Am trăit doar în coşmar războiul, la propriu, am visat că au început să ne bombardezr şi se uitau copiii pe geam şi îi vedeam terifiaţi. Nu aş vrea să trec prin aşa ceva. Doar gândul m-a speriat foarte tare”, încheie ea.

Războiul din Ucraina a adus până acum mii de refugiaţi, în special femei cu copii, dar şi bărbaţi care trec ilegal graniţa şi cer azil la noi în ţară.

 

 

Vă recomandăm să mai citiţi:

American capturat de ruşi şi acuzat de spionaj, salvat din Ucraina: „A fost cea mai periculoasă operaţiune de salvare“. România, menţionată în misiune

Ungaria opreşte „abuzul“ şoferilor străini: vinde benzină şi motorină la preţ redus doar ungarilor

 

 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările