Ormós Zsigmond, savantul arădean care a fost numit membru pe viaţă al  Parlamentului Ungariei

Ormós Zsigmond, savantul arădean care a fost numit membru pe viaţă al  Parlamentului Ungariei

Descendenţii familiei Ormos FOTO arhiva

Zsigmond Ormós este savantul care deşi s-a născut la Pecica, în judeţul Arad  (20 februarie 1813) s-a remarcat mai mult în judeţul vecin. El a fost un jurist, politician, scriitor, ziarist, critic şi istoric de artă maghiar, fondatorul muzeelor timişorene.

Ştiri pe aceeaşi temă

Istoricii spun că a fost unul din cei mai de seamă bănăţeni. El a studiat la Arad, Timişoara, Szeged, Oradea şi Pozsony (Bratislava de astăzi). La Timişoara s-a reîntors ca jurist, după terminarea studiilor, având deja o activitate destul de bogată în domeniul literaturii.

Lansându-se ca funcţionar public, a lucrat în administraţia localităţilor Recaş şi Buziaş, dar s-a manifestat şi ca deputat în parlamentul de la Budapesta. După înnăbuşirea revoluţiei din 1848-49, a fost arestat şi întemniţat la Timişoara.

Primind amnestie în 1850, a părăsit Ungaria, de fapt s-a autoexilat. Timp de mai mulţi ani a studiat istoria artei în Austria, Italia, Germania şi Franţa. În 1866 a fost ales subcomite, apoi, în 1871, comite de Timiş.

„Era un pasionat colecţionar de obiecte de artă. El a pus bazele Societăţii de Arheologie şi Istorie din Ungaria de Sud, nucleul Muzeului Banatului, dar şi al Muzeului de Artă din Timişoara”, spune Lucian Pârv, istoric arădean.

Colecţia lui de pictură, grafică şi artă decorativă italiană, flamandă, germană, austriacă, maghiară şi bănăţeană, constând din lucrări de primă mână, respectiv copii după mari maiştri, va intra în patrimoniul asociaţiei menţionate prin donaţia lui testamentară din 18 septembrie 1895.

Lucian Pârv spune că este unul dintre puţinii savanţi maghiari şi politicieni reprezentativi a căror viaţă este legată de judeţul Timiş. A ajuns pe aceste meleaguri, la Sacoşu Turcesc, când abia împlinise vârsta zece ani (a trăit în familia unchiului său, judele amintitei aşezări, András Ormós).

Acesta şi-a  începe şcoala primară la Pecica, după care a ajuns la gimnaziul din Arad. De la vârsta de zece ani, îşi continuă gimnaziul la piariştii timişoreni, încheindu-le la piariştii din Szeged. Îşi consolidează o cultură temeinică, de natură clasică, însuşindu-şi germana la nivel excepţional, îndrăgind, totodată, şi muzica. Studiile de drept le urmează la Oradea, unde se împrieteneşte cu László Lovassy, foarte talentatul lider al tinerilor parlamentari.

Activitatea sa publică se bucură şi de recunoaşterea regelui, care îi va decerna, în anul 1872, Ordinul Szent István în grad de cavaler, apoi, în 1883, Ordinul Leopold în grad de comandor. Este numit, în 1885, ca membru pe viaţă al Camerei Magnaţilor, camera superioară a Parlamentului.

La sugestia lui Ormós, Societatea de istorie publică, în 1873-74, un album memorial, urmat, începând din 1875, de publicaţia ştiinţifică periodică intitulată Történelmi és Régészeti Értesítő (Buletin de istorie şi arheologie). Tot din iniţiativa sa ia fiinţă, în 1878, Asociaţia Muzeală din Ungaria de Sud. Obiectivul creării de muzee va deveni o prioritate în 1880, când Ormós va izbuti să obţină acordul adunării comitatului privind transformarea imobilului Wellauer, situat în Cetate, în spaţiu expoziţional.

Colecta publică iniţiată în acest sens va genera o sumă considerabilă, dar Ormós nu este mulţumit, aşa că iniţiază un apel internaţional. Îi dau curs personalităţi de seamă precum regele, prim-ministrul Kálmán Tisza, apoi Dimitrie Sturdza, secretarul Academiei din Bucureşti, ministrul român de interne Kogălniceanu, conducerea muzeelor Napoli, British Museum, a Muzeului de Arheologie din Paris.

Cele două structuri ştiinţifice se unesc, în anul 1885, sub titulatura de Délmagyarországi Történelmi és Régészeti Múzeum-társulat (Societatea Muzeală de Istorie şi Arheologie a Ungariei de Sud).

Drept preşedinte va fi ales Ormós Zsigmond senior, iar ca director, vărul său, Ormós Zsigmond jr. Impozanta colecţie personală Ormós, alcătuită din monede, obiecte din antichitatea feniciană, gravuri, litografii, geme, miniaturi, obiecte napolitane din lut ars, porţelanuri vieneze, arme, picturi, fotografii, cărţi, manuscrise turceşti ajunge la locul pe deplin meritat. Dăruind comunităţii întreg tezaurul comorilor personale, Ormós îşi încununează astfel, în chip strălucit, activitatea publică.

Cele mai importante lucrări ale lui Ormós sunt Utazási emlékek (Amintiri de călătorie – 1860, 1862-1863, 6 volume); A herceg Esterházy-képtár műtörténelmi leírása (Descrierea galeriei prinţului Esterházy, 1864); Árpádkori művelődésünk története (Istoria culturii din epoca arpadiană, 1881); Visszaemlékezések (Memorii, 1885-1888, 3 volume).

Amintirea lui este păstrată de o placă comemorativă, amplasată în prima clădire din spaţiul consacrat Muzeului din Timişoara, respectiv de numele unei străzi. Ormos Zsigmond i-a donat fratelui său mai mare tabloul semnat T.Szamossy, iar descendenţii acestuia au decis să-l doneze Timişoarei, oraş căruia comitele i-a lăsat un tezaur de inestimabilă valoare.

Ormos Zsigmond este principalul fondator al Muzeului Banatului şi donatorul primei sale colecţii de patrimoniu, de peste 1000 de obiecte. Descendenţii familiei Ormos trăiesc la Budapesta şi au venit pentru prima dată în România, la Timişoara, pentru a dona portretul ilustrului lor străbun. Splendidul tablou a stat zeci de ani în casa strănepoatelor comitetului, rulat într-un spaţiu de depozitare, iar donatorii s-au declarat bucuroşi să-l vadă acum repus în valoare, în Sala Barocă a Muzeului de Artă.

Savantul  Ormós Zsigmond s-a stins din viaţă la Budapesta, în 1894.

citeste totul despre: